9,120 matches
-
citește ca un jurnal de război. François trebuie să le inculce elevilor săi valorile fundamentale ale culturii franceze, respectînd totodată identitatea culturală a fiecăruia. Trebuie să încurajeze gîndirea independentă, dialogul democratic, și totodată să mențină ordinea. Trebuie să mînuiască argumentul, ironia, eventual înjurătura și doar în ultimă instanță pedeapsa. Zilnic pierde și cîștigă nenumărate bătălii. în ochii oricărui cititor de bună-credință, François iese din carte ca un profesor bun, iar sistemul de învățămînt pe care-l slujește iese cel mai bun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
n-ar trebui să existe ceva în ochii sau în ținuta lui care să facă diferența între anii pe care-i are și cei pe care i arată ? Nu neapărat un supliment de tristețe ; putea fi și un supliment de ironie, de înțelegere amuzată orice, numai să fie un supliment de substanță. Dar el e doar un vlăjgan mulțumit de sine un plăvan. Are o groază de experiențe vizitează Rusia anilor 30 ca marinar, luptă în al Doilea Război Mondial ș.a.
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Interne, prin Academia de Poliție "A. I. Cuza", cheltuise alți 552 331 000 lei din banii contribuabililor români, pentru că luptătorii Hamas să dea maximum de randament în viitoarele atentate internaționale. În total, 1 412 706 000 lei după cum afirmă cu ironie "Cațavencu" - pe apă Iordanului. Bani sustrași de la buget, adică din impozitele plătite de cetățeni români. Implicat în scandal era un anume Kamel Ahmed Mohammed Habed El Kader care - nici mai mult, nici mai puțin - fusese numit de Viorel Hrebenciuc drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
au dreptul să cârtească. Le-am chemat și pe ele să vină să audă ce hotărâre am luat, dar nu au vrut să vină că li-i teamă să nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noiembrie, tata îngroapă corzile viei, pentru a le proteja de îngheț. Cum iernile fuseseră blânde până atunci, majoritatea viticultorilor nu mai îngropau via. Tata avusese tăria să facă ce știa el că e mai bine pentru vie, suportând cu stoicism ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar și unii pomi și arbori de pădure au degerat atunci. Tata, care suferise ironiile consătenilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
stoicism ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar și unii pomi și arbori de pădure au degerat atunci. Tata, care suferise ironiile consătenilor în toamnă, acum era pe buzele tuturor și era socotit câștigătorul lozului cel mare, dar adevăratul câștigător al lozului eram chiar eu!... Absolvisem cu bine clasa a V-a, via nobilă a tatei îngrijită ca la carte, promitea serios
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
său, care tocmai termina ultima clasă. Nici că se putea o mai frumoasă rezolvare a problemei! Tata îi spusese directorului că, având două clase de școală normală, mi-aș fi găsit locul în armată, unde aș fi putut ajunge subofițer. Ironia sorții!... Vara trecută refuzasem să merg la un liceu militar și să ajung ofițer de carieră, iar acum ne mulțumeam cu puținul oarecum probabil ce mi s-ar fi oferit mai târziu. Tata pleacă bucuros acasă, îmi lasă ceva bani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intre în colhoz spre a nu fi scos eu din învățământ și să mă întorc la plug și la sapă alături de ei. Ajunseseră acum pensionari, cu o pensie mare de... doi poli pe lună. Când primea banii, tata spunea cu ironie că, de n-ar fi avut acea pensie, n-ar fi avut cu ce cumpăra gaz, sare și chibrituri. Asist la inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
revoluția ? Nu despre un astfel de exces este vorba, despre o astfel de disproporție ? Nu în creșterea excesivă, în pro- gresie geometrică a populației în zonele urbane, concomitent cu insuficiența resurselor, vedea Malthus un apropiat faliment al societății moderne ? Oricum, ironia este vizibilă, dar ea nu invalidează aserțiunea de reflex distopic și pune și mai bine în valoare natura acestor deformări care acțio- nează în cadrul unuia și aceluiași organism social. Al doilea fragment este la rândul său relevant pentru că ne introduce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cele două atribute merită privite prin comparație, deși sunt atâtea lucruri care separă cadrul de referință al celor doi scriitori. Ce are în comun o situație kafkiană cu una caragialescă ? Suntem tentați să răspundem imediat : absurdul. Un absurd care recuperează ironia pentru că așa cum ne atrăgea atenția Milan Kundera, episoadele de un grotesc memorabil din Procesul stârneau primilor lec- tori râsul și nu anxietatea. Anxietatea constituie un efect de lectură tardiv, o valoare adăugată operei, valoare care nu este cea a sensibilității
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
derizivă asupra mecanismelor politice, perspectivă dominantă în opera lui Caragiale. Revenirea în urbea natală se face abrupt, nu numai spațial, ci și temporal, iar pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
teritoriul sacrului, care este însă și unul de negândit, putând fi omologat cu cel al nebuniei. Cu alte cuvinte, de la un punct încolo Leiba trăiește o experiență religioasă , un proces de metanoia care-i permite să afirme fără urmă de ironie că s-a convertit și că se duce să-l anunțe pe Rabin că nu mai este evreu, ci creștin. Să ne întoarcem la imaginea pe care o proiectează Leiba într-o stare de tensiune nevrotică maximă : „În creierul care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pune sub semnul progresului descoperirea acestor noxe cu ajutorul științei. Numai că știința progresează descoperind dezastrul și falimentul umanității care constituie nu doar simptomul, ci și consecința progresului. Naratorul este un sceptic, dar un sceptic care își ascunde abil scepticismul sub ironie. O altă remarcă care se cere citită prin antifrază este citatul decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care este menită să fabrice „un erou al timpului nostru”. Ziarul servește drept aparat de proiecție care extrage din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum am văzut, deformarea este înscrisă genetic în natura schizoidă a personajului. Caragiale extrage cu ironia caracteristică un studiu de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o scurtă caracterizare emblematică a studentului la începutul carierei sale revoluționare : „Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost dereglată și raporturile cu lumea s-au schimbat. Ce anume face ca acest funcționar, captiv în rețeaua servituților birocratice să devină un gândac ? Kafka lăsa deoparte răspunsul la cea mai tulburătoare întrebare pe care nuvela sa o ridica, însă ironia și grotescul desenau din perspectiva unei noi sensi- bilități acutul sentiment de alienare al lumii în care evolua Gregor Samsa. Și funcționarul Lefter Popescu tră iește sub semnul virtual punitiv al grandorii directorului, o gran- doare negativă, strivitoare pentru funcționarul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cărei timbru diferit ne scapă atât timp cât intervenția nu este apăsată, ci o glisare lină, a unui pasaj liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul deformărilor plastice ale lim- bajului, însă este esențial de observat că practica clișeului la Caragiale are un caracter sistemic și în ceea ce are mai profund răspunde unor reglaje
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
complex identitar. Dacă delirul politic este un element constitutiv al operei lui Caragiale, în schimb, cum am văzut, tema sexualității face parte din perspectiva deformatoare a lui Lucian Pintilie. Caragiale a apelat la o serie întreagă de eufemisme vehiculate cu ironie pentru a amortiza tema sexualității litigioase. Bășcă- lia apare însă ca un element nou, element care ține de o stilistică identitară în măsură să facă sesizabilă diferența chiar și în cazul imposibil al înlocuirii limbii române cu limba germană. Bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și atunci termenul de „antro- pologie” utilizat de Gérard Dessons este cum nu se poate mai potrivit. Pentru a defini bășcălia, H.-R. Patapievici construiește un alt dispozitiv explicativ apelând de data aceasta nu la stilistică, ci la retorică, utilizând ironia ca figură retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu se poate mai potrivit. Pentru a defini bășcălia, H.-R. Patapievici construiește un alt dispozitiv explicativ apelând de data aceasta nu la stilistică, ci la retorică, utilizând ironia ca figură retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu la stilistică, ci la retorică, utilizând ironia ca figură retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al opusului retoric al ironiei. În ce privește ironia, Quintilian este cel care o definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod de exprimare „contrarium quod dicitur intelligendum est” (Institutio Oratorica, 9.22.44.), iar Aristo- tel, în Retorica, precizează ironia astfel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]