9,213 matches
-
wide web - provine din cobweb care, în engleză, înseamnă „pânză de păianjen”Ă. După cum am observat deja, cyberfeminismul continuă și aprofundează teorii postmoderniste sau poststructuraliste și unele teorii ciberculturale precum multiplicitatea identităților virtuale, subiectivitățile alternative la practica puterii, parodia și ironia subversivă sau trecerea de la umanism la postumanism. Astfel, direcțiile ciberfeministe se înscriu în direcția demontării distincției minte-corp și proliferează discursuri despre trup și încorporare în conformitate cu paradoxul hipervizibilității corporale. În ciuda reprezentării și a simulării exhaustive a trupului, acesta rămâne o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și complice cu dinamica puterii cibernetice. În ciuda tradiției feministe de a demonstra că tehnologia este codată în termeni patriarhali și în ciuda referințelor sexualiste ale cyberpunkului, cerința teoreticienei este ca iconicitatea cyborgului să nu fie doar „o altă jucărie pentru băieți”. Ironia este evidentă în acest punct, iar soluția propusă în cadrul direcționării imaginarului cyborgic este una cu două sensuri. Într-un sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde procesul de conștientizare a potențialului noilor tehnologii. Într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
După 3 ani, în 1863, diaconul cere să fie mutat la biserica Bărboi, reînnoind tensiunile cu socrul, dar a doua zi după aprobare, Biserica Bărboi este trecută la categoria a II-a, iar postul de diacon se desființează, ca o ironie a destinului, aceasta fiind o nouă lovitură pentru sufletul atât de zdruncinat al humuleșteanului. În acest timp, Creangă se înscrisese la Școala Normală de învățători de la Trei Ierarhi, sub direcția lui Titu Maiorescu, întâlnind această personalitate, care va marca puternic
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l învețe cojocăria” ironie, ipocrizie, disimulare a „lupului”, care dorește să reorienteze suspiciunile ce planează asupra sa; atitudine tipică a vinovatului care vrea să se salveze; r. 13 : „lupul nostru începe a mânca hâlpov”caracterizare oarecum ironică a aceluiași „lup”, accentuându-se linia gurmandă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mediului asupra individului; stăpânul poate condiționa neintenționat mentalitatea și starea celui ce-l slujește; p. 88, r. 30 31: „când nu sunt ochi negri, săruți și albaștri” în lipsa unor lucruri dorite, omul trebuie să se mulțumească și cu înlocuitorii acestora; ironie subtilă, mesaj inversat, deoarece ochii albaștri sunt o trăsătură considerată superioară; p. 90, r. 4: „boboc în felul său la trebi de aieste” naivitatea celor crescuți în onestitate, imposibilitatea de a identifica unele capcane ale celor răi; p. 91, r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
natal, prin compararea cu altele ce nu par a se ridica la rangul celui de origine; p. 225, r. 15 : „e lumea a dracului” - obiceiul societății de a critica defectele prin intermediul cuvintelor acide sau a gesturilor, toate încărcate 75 de ironie ascuțită; de multe ori, această ironie s-a dovedit moralizatoare; VOL. II POVESTE p. 9, r. 9 11 : „nevasta lui (...) era cam proastă; dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră” ironizarea transmiterii pe cale genetică a unor trăsături nu tocmai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu par a se ridica la rangul celui de origine; p. 225, r. 15 : „e lumea a dracului” - obiceiul societății de a critica defectele prin intermediul cuvintelor acide sau a gesturilor, toate încărcate 75 de ironie ascuțită; de multe ori, această ironie s-a dovedit moralizatoare; VOL. II POVESTE p. 9, r. 9 11 : „nevasta lui (...) era cam proastă; dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră” ironizarea transmiterii pe cale genetică a unor trăsături nu tocmai lăudabile, dar și a necazului omului
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
discuție atractivă distrage atenția de la durata parcurgerii drumului; p. 22, r. 16 18 : „atunci mi aș lua eu una tinerică, și măcar trei zile să trăiesc în ticnă cu dânsa, cum știu eu, și apoi să mor!”nostalgie, plină de ironie, după vremurile tinereții trecute; retrăirea unui moment de iubire pătimașă, ca în tinerețe, ar fi suficientă vieții omului plin de umor; r. 38 : „așa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat” admirarea calităților femeii voinice, pline de forță
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de patriotism și mândrie. ÎNTÂMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE DIN CARTEA DE CETIRE „ÎNVĂȚĂTORUL COPIILOR” p. 100, r. 11 12 : „toată furia ursului îndreptată asupra câtorva albine?”nepotrivirea dintre puterea atacatorului și a victimei, atitudine de ironie pe de o parte, iar pe de altă parte este sugerată o subestimare a forțelor, după aparențe; r. 22 : „credem că merită o soartă mai dulce” asumarea eventualelor lipsuri nu exclude conștientizarea calităților deținute de carte; evidențierea perfectibilității unui lucru
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
obiceiurilor neaoșe sănătoase, care satisfac plăcerile, dar și nevoile persoanei. 2 Către GHEORGHE CREANGĂ p. 183, r. 5 : „Sărut mâinile și pe dos, și pe față” exprimare a respectului și considerației fără margini față de persoanele dragi, dar și o ușoară, ironie binevoitoare; p. 184, r. 21 22 : „Bețivului și dracu-i iese cu ocaua plină.” în cazul unei persoane cu vicii, se constată, parcă, paradoxal, o alimentare a acestora din toate părțile. 3 p. 185, r. 7 9 : „Mă aflu acum
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
tematice, cu speculații precumpănitor estetice, sunt mai rare, argumentul care se impune, cu o profundă condiționare social-istorică, este acela al rosturilor practice, al finalității imediate a scrisului beletristic. Nici o supralicitare, ba încă, atunci când se cuvine, și o binevenită undă de ironie în comentariul echilibrat, clarvăzător al lui V., sprijinit, cu înțeleaptă cumpănire, pe tripticul autor-operă-public. Din jurul acestor factori, la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
mitul (superior amîndurora prin natura sa); (2) romanțul (superior amîndurora prin măsura capacității sale); (3) mimeticul superior (mai presus decît semenii, dar nu decît mediul înconjurător, prin măsura capacității sale); (4) mimeticul inferior (egal cu semenii și cu mediul înconjurător); ironia (inferior semenilor sau mediului înconjurător). ¶Frye 1957 [1972]; Todorov 1966 [1972a], 1981. mod dramatic [dramatic mode]. Unul din cele opt puncte de vedere în clasificarea pe care Friedman o operează înlăuntrul PUNCTULUI DE VEDERE. Cînd se adoptă modul dramatic ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
era rezervat tuturor și deci nu putea fi considerat un obiect de analiză rațională. Aspectul enigmatic, confuz, absurd și neverosimil contribuiau și ele la discreditarea sa. Când Freud decide să studieze visele, se lovește de scepticismul, ca să nu spunem de ironiile, intelectualilor epocii. Ignorând criticile, nu numai că părintele psihanalizei insistă în studiile sale despre vise, dar ajunge, în scurt timp, să le acorde o importanță considerabilă în viața psihică a individului. Încă de pe la 1900, odată cu publicarea lucrării sale Interpretarea viselor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece cămila prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nicăieri. În această fază, trebuie să reduci pierderile și să revii la vechiul drum. Adeseori decizia nu este o renunțare clară eu însumi am revenit de multe ori la o idee anterior abandonată, dându-i o nouă șansă. Ca o ironie, ideile bune pot apărea pe neașteptate dintr-o prelegere sau seminar de slabă calitate. Eu însumi m-am aflat deseori în situația de a asculta o prelegere în care rezultatul era frumos, dar demonstrația era urâtă și complicată. În loc să încerc
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
prozatorul se joacă afișând, în alt loc, decalajele fatale, dar necesare, desincronizările între faptul brut ca punct de pornire și dezvoltarea lui literară. De pildă, Gând de miercuri face ritmic naveta între ceea ce se consemnează conștiincios la rubrica intitulată (cu ironie subțire) Fapte și ceea ce se naște prin elaborarea în discurs, numită școlărește Dezvoltare - adică o serie de continuări alternative, notate pedant cu a, b și c. În 1990 L. revine cu un roman, Calendarul de nisip, confirmând consecvența exemplară cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
ei sînt centrul universului, nu-mai de dragul lor conduce Dumnezeu lumea, numai cu ei comunică, deoarece, fiind asemenea lui Dumnezeu, ei urmează în veșnicie imediat după Dumnezeu’’. Nu greșea deloc filozoful roman cînd punea sub lumină asemenea idei. Celsus cri-tică cu ironie și maliție mozaismul și iudeo-cretinismul pentru lipsa de logică, de argumentație și de coerență a dogmelor ce aveau pretenții de adevăruri sacre. Cer-cetînd Tora o consideră o înșiruire de povești și alegorii iar autorii ei ,,istorisesc un mit oarecare ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
p. 66; - 33 pentru care Marea Britanie a declarat război României, pe 12 decembrie 1941. Pentru mareșal, însă, se pare că onoarea și cuvântul dat lui Hitler, în vara anului 1941, au fost mai importante decât interesul național. Ca o ironie a sorții, eliberarea nord-vestului Transilvaniei s-a făcut de către armata română, în colaborare cu cea sovietică, în lunile septembrie-octombrie 1944. La procesul înscenat de autoritățile comuniste, în 1946, mareșalul Ion Antonescu justifică angajarea trupelor române, la est de Nistru, prin
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
noastră. Cei aproximativ 11.000 de români, rămași alături de Armata 6 germană, au suferit, sub asediu, aceleași privațiuni ca și colegii lor de arme. Finalul asediului a adus, pentru ei, lagărul, care a fost mult mai dur chiar decât Stalingradul. Ironia sorții a făcut ca puținii întorși în țară, în anii ’50, să fie stigmatizați de regim, pentru “păcatul” de a fi luptat contra Uniunii Sovietice. De asemenea, regimul democratic de după 1989 a continuat aceeași linie de indiferență, față de adevărații
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
și fost motivul pentru care Marea Britanie a declarat război României, pe 12 decembrie 1941. Pentru mareșal, însă, se pare că onoarea și cuvântul dat lui Hitler, în vara anului 1941, au fost mai importante decât interesul național. Ca o ironie a sorții, eliberarea nord-vestului Transilvaniei s-a făcut de către armata română, în colaborare cu cea sovietică, în lunile septembrie-octombrie 1944. La procesul înscenat de autoritățile comuniste, în 1946, mareșalul Ion Antonescu justifică angajarea trupelor române, la est de Nistru, prin
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
noastră. Cei aproximativ 11.000 de români, rămași alături de Armata 6 germană, au suferit, sub asediu, aceleași privațiuni ca și colegii lor de arme. Finalul asediului a adus, pentru ei, lagărul, care a fost mult mai dur chiar decât Stalingradul. Ironia sorții a făcut ca puținii întorși în țară, în anii ’50, să fie stigmatizați de regim, pentru “păcatul” de a fi luptat contra Uniunii Sovietice. De asemenea, regimul democratic de după 1989 a continuat aceeași linie de indiferență, față de adevărații
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
se numără printre puținele publicații ale timpului care inițiază concursuri literare pentru descoperirea și încurajarea tinerelor talente. Ca modalitate de exprimare sunt folosite satira, parodia și caricatura. Sporadic apar și poezii cu referire la elemente mitologice, balade și chiar romanțe. Ironia își află locul și în povestirea scurtă, în anecdotă și în epistolă. O formă adecvată pentru afirmarea unor opinii critice îndrăznețe, des folosită de redactori, este schimbul de replici pline de subînțeles. Șarja este de multe ori rezultatul unor parafrazări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
Ion Botezătorul sau, ca coleg al lui Luca, Ion Gură-de-Aur", dar, în 1885, Caragiale se plîngea că "Maiorescu nu vrea, hotărît, să mă ajute". Năpasta publicată în Convorbiri (1890) este dedicată "Doamnei Ana T. Maiorescu" însă după moartea lui Eminescu (Ironie, Două note) atacurile împotriva lui Maiorescu devin tot mai puțin voalate: "Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cît le iritează contrazicerea și cît de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de aici rezistența legendelor în fața examenului critic cum este și cazul marilor prietenii literare. Așadar, marea prietenie dintre Caragiale și Eminescu proclamată pios ca model călăuzitor este legendă sau adevăr? Trei texte semnate de Caragiale (În Nirvana 18 iunie 1889, Ironie iulie 1890, Două note 1892) ar putea alimenta amintita legendă dacă ele nu ar fi mai mult anti-Maiorescu decît pro-Eminescu. Desigur, este impresionant și emoționant portretul pe care dramaturgul îl realizează poetului la douăzeci de ani de la prima lor întîlnire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]