8,702 matches
-
de la limita morții. Vegeta, omul miracol! 56.Misiunea lui Zarbon 57.O povară grea 58.Armă secretă a lui Freeza! Forțele Speciale Ginyu 59.O mare problemă pentru Bulma 60.Încăierarea pentru Bilele Dragonului 61.Sosirea Forțelor Speciale Ginyu 62.Luptătorii de elită ai Universului 63.Mr. Guldo este furios 64.Recoome dezlănțuit 65.Să înceapă lupta! 66.Son Goku, legendarul Super Saiyan 67.Jheese și Butta îl atacă pe Goku 68. Căpitanul Ginyu intra pe câmpul de luptă 69.Forță
Lista episoadelor din Dragon Ball Z () [Corola-website/Science/326512_a_327841]
-
Goku 135. Înfățișare frumoasă și super putere 136. Nimeni nu-i capabil să-i oprească... 137.Rezolvarea lui Piccolo 138.Oamenii artificiali se apropie de Goku 139.Descoperirea nedorită 140.Descoperirea unui ou demonic 150.Nașterea unui Super Namekian 151.Luptătorul silențios 152.Nr. 17 este înghițit 153.Sacrificiul 154.Renașterea Saiyanilor. Tatăl și Fiul 155.Super Vegeta 156. În genunchi, Cell! Sunt Super Vegeta! 157.Mândrie periculoasă 158.Decizia lui Kirillin 159.Ultima defensivă 160.Nașterea Zeului Distrugerii, Cell 161
Lista episoadelor din Dragon Ball Z () [Corola-website/Science/326512_a_327841]
-
Ion Călin (n. 1912 Șoldanu, județul Ilfov (interbelic), astăzi județul Călărași - d. 1945) a fost un luptător comunist. A intrat în Partidul Comunist Român în 1937. În același an a plecat voluntar în Războiul Civil Spaniol. A luat parte la luptele din Aragon și la ofensiva armatei republicane de pe fluviul Ebru din vara anului 1938, când a
Ion Călin (comunist) () [Corola-website/Science/323597_a_324926]
-
Damascului a existat un mic cartier evreiesc, numit Kiriyá Neemaná, care a fost atacat în timpul revoltei arabe din 1929. În cursul Războiului de independență a Israelului, cartierul arab Musrara, de asemenea aflat în fața zonei porții Damascului, a fost ocupat de luptători evrei iar populația lui a fugit. Dupa război a fost populat cu noi imigranți evrei, mai ales din Africa de Nord. Din zona Porții Damascului au pornit în 1948 unități ale armatei arabe transiordaniene pentru a ataca cartierele evreiești din vestul Ierusalimului
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
față de boieri - și a introdus arme de foc. În vremuri de criză, Oastea Mică - care era formată din cca. 10.000 - 12.000 de bărbați - era gata să înfrunte inamicul, în timp ce Oastea Mare - care putea atinge și 40.000 de luptători - era formată din toți țărănii liberi care aveau peste 14 ani și suficienți de puternici pentru a purta o sabie sau de a folosi arcul, cu toții erau recrutați când era necesar. Acest lucru se întâmpla rar, deoarece o recrutare în
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
corpul scurt sugerând o formă pătrată. Aspectul general este îndesat și caracterizat de robustețe, oarecum în linia etalată de bulldogul englez (o rasă pe care că a influențat-o într-o oarecare măsură când s-a decis scăderea taliei foștilor luptători de arenă de tip Bull). În principiu înălțimea de la sol până la punctul de maxim al greabănului este aproximativ egală cu lungimea de măsurată de la bot până la rădăcina cozii. Craniul apare plat în zona frontală, cu botul scurt și pătrat și
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
în Cecenia. Campania a pus capăt independenței de facto a Republicii Cecene Ichkeria și a restabilit controlul federal rusesc asupra teritoriului. Deși este privit de mulți drept un conflict intern din Federația Rusă, războiul a atras un număr mare de luptători străini. În timpul primei campanii, militarii ruși și formațiunile paramilitare cecene pro-ruse s-au confruntat în lupte deschise cu forțele separatiste cecene și au ocupat capitala Ceceniei, Groznîi, după un asediu de iarnă care a durat de la sfârșitul anului 1999 și
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
filtrare” în nordul Ceceniei, în care i-au internat pe cei suspecți de a fi membri ai formațiunilor de militanți "bandformirovania", literal: „formațiuni banditești”. Pe 15 octombrie 1999, forțele rusești, după executarea unui baraj intens de artilerie și tancuri împotriva luptătorilor ceceni, au preluat controlul unei înălțimi strategice care aducea capitala Groznîi în raza artileriei ruse. Drept răspuns, președintele Mashadov a proclamat "gazavat" (războiul sfânt) pentru a se opune avansării armatei ruse. Legea marțială a fost declarată în Ichkeria și rezerviștii
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
asemenea și în Asinovskaia, fostul sat căzăcesc. Luptele din și în jurul localității Kulari au continuat până în ianuarie 2000. Pe 17 noiembrie 1999, soldații ruși i-au dislocat pe separatiștii ceceni din Bamut, simbolicul bastion separatist din primul război; zeci de luptători ceceni și mulți civili au fost uciși, iar satul a fost ras de pe fața pământului prin bombardamente cu bombe termobarice. Două zile mai târziu, după o încercare ratată cu cinci zile anterior, forțele rusești au reușit să captureze satul Atcihoi-Martan
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
peste 70 de soldați ruși înainte să se retragă, dar suferind la rândul lor pierderi grele. În aceeași zi, separatiștii ceceni au început să execute o serie de contraatacuri împotriva trupelor federale în câteva sate, precum și la periferiile orașului Gudermes. Luptătorii ceceni din Argun, un orășel aflat la cinci kilometri est de Groznîi, au opus cea mai puternică rezistență trupelor federale de la începutul ofensivei militare a Moscovei. Și separatiștii din orașul Urus-Martan au opus o rezistență îndârjită, utilizând tactici de gherilă
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Și separatiștii din orașul Urus-Martan au opus o rezistență îndârjită, utilizând tactici de gherilă pe care Rusia ar fi dorit să le evite cu orice preț. Pe 9 decembrie 1999, forțele ruse încă bombardau Urus-Martan, deși comandanții ceceni anunțaseră că luptătorii lor se retrăseseră deja. Pe 4 decembrie 1999, comandantul trupelor rusești din Caucazul de Nord, generalul Viktor Kazanțev, a anunțat că Groznîi a fost complet încercuit de armata rusă. Următoarea țintă a militarilor ruși a fost capturarea orașului Șali, aflat
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
pierderi grele, incluzând și pierderea mai multor comandanți principali. Ministrul rus al Apărării Igor Sergheev a declarat că 1.500 de separatiști au fost uciși în timp ce încercau să părăsească Groznîi. Separatiștii au afirmat că au pierdut cel puțin 400 de luptători în câmpul de mine de la Alkan-Kala. Asediul și luptele au lăsat capitala Groznîi mai devastată decât orice alt oraș european de la al Doilea Război Mondial; în 2003, Națiunile Unite au declarat Groznîi drept cel mai distrus oraș de pe pământ. În timpul
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
tactică rusească a lovit o mulțime adunată în fața clădirii administrației locale din Șali, localitate declarată anterior drept una din „zonele sigure”, pentru a-și ridica pensiile. Atacul a fost o reacție la un raport care sugera că un grup de luptători ceceni a pătruns în oraș. Se estimează că racheta a ucis în jur de 150 de civili și a fost urmată de un atac cu elicoptere de luptă, care a cauzat și mai multe victime. Human Rights Watch a cerut
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
o unitate OMON din Podolsk a deschis din greșeală focul în Groznîi împotriva altei unități OMON din Serghiev Posad; cel puțin 24 lucrători ruși au fost uciși în acest incident. În martie, un grup numărând cel puțin 1.000 de luptători ceceni, urmărit de armata rusă după retragerea din Groznîi și condus de comandantul militar Ruslan Ghelaev, a ocupat satul Komsomolskoe din zona colinară a Ceceniei, unde a rezistat două săptămâni, suferind în schimb pierderi grele; rușii au admis și ei
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Cabral Neculai Ibacka (n. 4 octombrie 1977, București, România), cunoscut ca și Cabral, este un prezentator de televiziune, actor, antrenor de Tae Bo și fost luptător de kickboxing român. El este vicecampion european la kickboxing (1994). este cunoscut drept unul din primii promotori ai genului de arte marțiale Tae Bo în România (după 1997). Cabral Neculai Ibacka s-a născut pe 4 octombrie 1977 în București
Cabral Ibacka () [Corola-website/Science/323800_a_325129]
-
câini cu precădere în sudul "Cizmei", unde erau erau puternic ancorați în activitățile agro-pastorale. Veritabili câini de lucru, versatili și adaptabili, erau folosiți de locuitorii din sudul Italiei la o gamă foarte largă de activități. Foarte vigilent paznic al turmelor, luptător neînfricat cu prădătorii, asistent de nădejde la vânătorile de mistreți, urși lupi sau cerbi, cărăuș, protector al viei, apărător al familiei și proprietății, câinele este cu adevărat o părticică din istoria civilizației rural-pastorale din sudul Italiei. Rasa, aproape dispărută în
Cane Corso () [Corola-website/Science/323046_a_324375]
-
Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului comunist român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1945 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unele grupuri de luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70. În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților. Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Batalionul Fix Regional din Bucovina. Sute de români au fugit atunci din calea terorii sovietice și a deportărilor, pentru a se refugia în păduri. Aceștia au înființat gherile antisovietice, în grupuri de 15 până la 20 de persoane. Primele grupuri de luptători au apărut astfel în nordul Bucovinei, uneori încadrate și susținute de comandamentul militar german, dar conduse întotdeauna de români. Constituit exclusiv din voluntari locali, acest batalion va atinge un efectiv de 1378 de combatanți, repartizați în 3 companii. Un ofițer
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a intrat în contact cu serviciile secrete franceze și americane la Viena, în 1945-1947, apoi, probabil, a fost format în vederea luptelor clandestine și a celor de gherilă. Carismatic, întotdeauna îmbrăcat în uniformă militară, Puiu va lăsa după el impresia unui luptător curajos, hotărât, superior, asemeni haiducilor din secolele trecute. În iulie 1949, va alege să se sinucidă, explodând grenada pe care o avea tot timpul la el, în loc să cadă în mâinile comuniștilor. Obiectivul Rezistenței din Dobrogea era să pregătească România pentru
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
între iulie și octombrie 1950. <br><br> <br> Dimensiunea grupurilor variază de la mici (mai puțin de 10 membri) la grupuri cu peste 100 de membri. Majoritatea grupurilor numără în jur de douăzeci de membrii. Conform acestor ipoteze, numărul total de luptători din cadrul Rezistenței active era de peste 10 000, la care trebuie să adăugăm între 40 000 și 50 000 de persoane care asigurau sprijinul logistic. Faptul că Rezistența a fost dispersată și întinsă în timp și spațiu a făcut ca cercetările
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
(n. 1914, Nistorești, județul Putna, Regatul României - d. 2003, Năruja, județul Vrancea, România) a fost un erou, luptător pentru drepturile omului, salvator de mii de evrei în timpul Holocaustului din România, fost comunist, apoi dizident încarcerat și persecutat de regimul comunist, autorecomandat „invalid politic antifascist”, cinstit cu titlurile de "Cetățean de onoare al Israelului" și de drept între popoare
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
aeriene slovace (Slovenské vzdušné zbrane) au avut aproximativ 1400 de membri. După ruptură din Cehoslovacia au avut doar 824 stânga. Situația tactică a fost cea mai critică din Slovacia de Est, pe aeroportul Spišská Nová Ves. Cele două escadrile de luptători în acest aeroport au avut doar nouă piloți, si au existat doar trei ofițeri la sediul aeroportului. În plus, situația a fost ce în ce mai critice că atacurile maghiare au fost în creștere. [3] mulți piloți care zboară împreună
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
chirurg, doctorul Martinez s-a folosit din plin de cunoștințele sale de genetică pentru realizarea obiectivului vizat. Câinele pe care și-l dorea el trebuia să fie foarte puternic, rezistent la efort, curajos și cu un foarte puternic spirit de luptător. Trebuia, de asemenea, să posede o capacitate pulmonară deosebită pentru a fi capabil să hăituiască pe distanțe lungi vânatul mare și să posede o rezistență înaltă la durere pentru a se confrunta cu șanse reale cu felinele mari precum jaguarul
Dog argentinian () [Corola-website/Science/323198_a_324527]