9,417 matches
-
iubesc”, căci imediat se mobilizează instanțele „conștiinței”. Vorba celebrului romancier: „Plus on juge, moins on aime.” *Articolul ca „sortiment”, vorba lui Mircea Horia Simionescu, lipsește de la o vreme din revistele literare și de cultură. Predomină recenzia, cronica (nu și cea „măruntă”), eseul. A obține un articol a devenit o problemă spinoasă. „Nu mai scriu de mult articole”, mi-a răspuns Constantin Crișan, cînd i-am cerut. „Scriu cărți. Dacă te interesează, îți pot da un fragment”. Două lucruri reieșeau din explicația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În „vremea foametei”, dar și mai apoi, asemenea atenționări erau la rigoare. Nimănui nu-i plăcea să fie „chiorît”, înșelat, păcălit. Cazurile contrare, urmate de sfadă, nu erau rare. S-a întîmplat ca mama să împrumute pe cineva cu făină măruntă, iar acela să-i restituie o făină mare, ca de crupe, să dea strachina bătucită și s-o primească înfoiată, s-o dea cu vîrf și să-i fie dată înapoi rasă etc. La rîndul lor, și părinții mei au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anticipație n-are însă nimic extraordinar, cum ar vrea să credem, ci-i doar dovada frecventării culiselor administrative prin care se colportează sute de zvonuri. Dintre acestea, evident, unele se împlinesc. Portarul de la județeana de partid, bufetiera, măturătoarea, unii funcționari mărunți ar putea, de asemenea, să afirme, ca și G., că au „putere de anticipare”, deși mai corect ar fi să spună, cu toții, că au putere de ascultare! Surprinzător, asupra unora dintre colegi zvonurile pe care le aduce el de la București
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe teama ce-o inspiră numărul mic al mașinii sale: „alții n-au avut curajul s-o facă!” în tot ce spune e un amestec de falsă forță, de aplomb incontrolabil, de sictireală rămasă la nivelul intențiilor, de exploatare a măruntei puteri derivate din titlul de ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn” (cam jigărit, ar adăuga Carmen), cu reflexe viclene, cu abilități. „Nu vreau să mă laud”, zice, și se laudă. Nu e chestiune de care să nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai avut de-atunci nopți liniștite, ci numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare în sus Gavrilovici, care, după obișnuitele „mărturisiri” convenționale, trece la ceea ce crede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și frig. Lume străină este și acum multă (...). Specialiștii cunosc cauzele timpului de anul acesta, dar noi ceilalți, dacă ne ridicăm În univers, ne Îngrozim chiar de existența noastră. Un haos În care plutim și ne frământăm cu fapte rele, mărunte. La Fălticeni am predat și Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
e posibil ca Patriarhia să se fi gândit la plasarea lor În străinătate, pentru uzul românilor de acolo. În țară domnea Întunericul și asemenea poezii n-ar fi avut șanse să apară. 614 nefirești și numai nepreviziunea și multe sau mărunte sunt stavile În calea adevărului. Dumneavoastră aveți meritul că ați făcut ce s-a putut În rămânerea scrisului În timp, care cine poate ști dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu pentru noi căutători de adevăr, și atunci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și această epistolă. În următoarele 722 săptămâni mi-ar trebui zile de câte... cincizeci de ore! Dar, ca să nu ne ieșim din mână, să ne mai jucăm puțin și cu șaradele lovinesciene. Am să vă mai consult Într-o chestiune măruntă, dintre cele facultative, pe care mi-au căzut ochii mai alaltăieri. Iată patru mici Însemnări enigmatice. Vă spun ceva? Teama mea este, deși grafia pare clară, să nu fie, ca la „Linza Călugărească”, vreo eroare de lecțiune. Fie și „d-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe care le aveți Întru a nu lăsa să cadă În uitare pe cei care au muncit pe pământul țării, scoțând la lumină bogăția folclorului nostru. Când ați fost la București v-am promis niște reviste „șezătoarea” și alte documente mărunte În ceea ce privește activitatea tatălui meu, dar fiind prea frig și greu de ajuns la boxa mea, am amânat lucrul pentru primăvară. Mă Întrebați unde să-mi Înapoiați cele câteva documente. Vă răspund că tot la Căsuța poștală 38.35, of. București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lemne, de funcționarii care stau la serviciu cu paltoane și mănuși. Desigur, este criză. De ce România este atât de afectată, nu înțeleg. Știți dvs. că străzile neluminate încurajează criminalitatea și hoția? Ziarele nu scriu nimic, cetățeanul este dezinformat. Dvs. aceste mărunte probleme nu le cunoașteți, Calea Victoriei este luminată, iar la Palatul Primăverii este o feerie privată. Pentru că a venit vorba de privilegiile domniei voastre, ale înalților funcționari și ale familiilor lor, credeți oare în sinea dvs. că aceasta se cheamă democrație
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scăpase celorlalți. Dar nu numai atât! Printr-o curioasă, dar nu întâmplătoare manevră fotografică ori din montaj, cei care au fost pozați dând onorul stăpânului suprem erau priviți de acesta de sus în jos, în ciuda faptului că Ceaușescu este mai mărunt (ca înălțime) (decât cei pe care îi domina în aceste documente. Chiar și pe Dincă, căruia nu i-au mai fost suficienți cei 180 centimetri, pe care-i are (poate chiar mai mult), arătând mai pitic decât uriașul stăpân. Cei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nimeni până În prezent. Un James Joyce al literaturii române, stabilit la Baia Mare”. Romanul de debut al lui Adrian Oțoiu se cheamă Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita. În rest, apele vieții literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intimitate, de pe urma acelor simpatii. Ipoteticul dialog cu Zaciu mă trimitea Înapoi la Jurnalul său, unde chestiunea morală se situa În centrul judecării atâtor abdicări din perioada național-socialismului ceaușist, dar chiar și dinainte, de vreme ce nu putuse ierta un incident incomparabil mai mărunt, atacarea lui Călinescu În presă de către un tânăr numit Vicu Mândra (Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit decât pe cel În cauză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu rezistase, marile vorbe fugiseră, și ele, vinovate, ca și el. Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la CONSPIRAȚIE. Mai curând, la „emanciparea” de matca ei. Nu altfel avea să se Întâmple, În deceniile următoare, cu alte scrisori de la Paul, În colivia mea newyorkeză. Lunga epistolă-confesiune din 1983, caligrafiată mărunt, cu cerneală neagră și sublinieri roșii, rămânea printre cele mai extraordinare surprize pe care mi le-a furnizat poșta planetei. Nu fusese, de fapt, doar o scrisoare. Marele plic din 1983 conținea și un bizar obiect infantil. * „Noi, sașii, n-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hârtia, mi-aș fi justificat, față de mine Însumi, și această faptă”. Doctorul selecționer și supraveghetorii SS-iști care au permis sau ignorat supraviețuirea nou-născutului la Auschwitz par și ei doar simple jucării În ambiguitatea „kitschului” barbar În care operează, diavoli mărunți și servili care pot fi, la fel de bine, sadici sau neglijenți, sau plictisiți. Ca și Omul În gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Gara de Nord. În tren era o îmbulzeală așa că nu mai putea pătrunde nimeni. Cu chiu și vai am intrat în vagoane pe ferești și ne-am aciuit cu toții: Am stat în picioare toată noaptea. Afară ploua, o ploaie deasă și măruntă de sfârșit de toamnă. Am trecut pe la Focșani, care intrase în istoria mișcării naționale prin închisoarea Căpitanului și prin procesul, care a trebuit să ne țină în acest oraș. Prin noaptea pe care o puteai tăia cu cuțitul, nu se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ceasuri, după care ne-am întors iar la Centrul studențesc. Se reîntorseseră mai multe perechi. Unii adunaseră mai mult alții mai puțin, după îndrăzneală și dexteritate. Noi am reușit cu greu să adunăm o cutie abia de jumătate cu bani mărunți de câte un leu. Mai târziu a sosit și Căpitanul. Văzuse el că nu se adunase prea mult și că de pe chipul băieților nu se desprindea prea multă bucurie și entuziasm. Dar cum era firea lui, nu s-a arătat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acum tuturor celor antrenați în acțiune: dărâmarea regimului în frunte cu însuși regele Carol al II-lea. Pe măsură ce această pregătire sufletească se adâncea, tot ce păruse la început o fantomă, un vis greu realizabil, prindea contur de realitate prin pașii mărunți spre finalizarea lui, pe care îi coordona cu măiestrie neîntrecută Horia Sima, asemeni unui mare maestru de șah. Cei care fuseseră cooptați rând pe rând în grupul de acțiune după discuțiile purtate cu Comandantul, au fost la început Ilie Rotea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat pentru ce a îmhămat caii, a tăiat în grabă niște nutreț pentru vite, l-a pus în căruță și apoi s-a întors. Timpul era rece. Ploua o ploaie măruntă și deasă, iar noi nu aveam decât hainele pe noi. Pardesiile ne rămăseseră în camera unde dormiserăm. Cum lumea trecea pe drum și dacă am fi rămas în picioare ne-ar fi zărit, ne-am întins pe răzoare. După o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
părinților, care, lipsiți de somn, îngână un fir de poveste mută în casa de pe coasta dealului. încetase de mult plânsul înlăcrimat și material. În locul lui se sălășluise altul în noi, era plânsul inimii care se topește în picuri mici și mărunți, e plânsul etern prin care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul cel mare, care i-a trimis pe ei pe căile veșniciei, acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să fie ultima rezistență, în cazul când trupele inamice ar fi pătruns în fort. Aici au stat legionarii arestați în 1933, pentru procesul Duca, cei arestați mai târziu, în 1936, pentru procesul Stelescu sau cei arestați în nenumăratele procese mai mărunte, pentru ca în 1938, însuși Căpitanul, înainte și după proces să fie ținut tot în acest fort blestemat. Aici și-a scris, pe un sul de hârtie higienică, Jurnalul de la Jilava, pe care a reușit să-l scoată afară, în sân
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu aceste controluri, luându-se măsuri imediate de îndreptare acolo unde se consta tă nereguli. Rezultatul acestor controluri au dus și aici la luarea de măsuri care asigură prezența evreilor la lucru și randamentul cerut precum și evitarea abuzurilor și neregulilor mărunte constatate. Aceste controluri se fac având de bază instrucțiuni le date de acest Comandament - care este un extras al Instr. G-le 55500/1942 și pe care le posedă orice unitate militară, instituție și întreprindere. Un exemplar din aceste instrucțiuni
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și m-am îndreptat spre casă. 7 În țara aspră a minunilor Craniul, Lauren Bacall, biblioteca Am așteptat mult până am reușit să prind un taxi, pentru că era ora când lumea pleca de la serviciu. Se întunecase de tot și ploua mărunt. Chiar și în condiții normale am probleme cu taxiurile. În general, nu mă urc în primele două neocupate pentru a evita orice pericol posibil. Simbolatorii au la dispoziție tot felul de mașini pe care scrie „taxi“ și am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-l auzim și ne-am văzut de drum. Mi se părea anormal să mai stăm și să argumentăm pentru două bilete de tren când lumea era pe cale să se sfârșească. Și nici măcar nu luasem metroul! Când am ieșit, ploua mărunt. Străzile și copacii erau uzi. Probabil că plouase toată noaptea. Mă deprima ploaia, cu atât mai mult cu cât se întâmpla asta în ultima mea zi. O zi prețioasă. N-avea decât să plouă apoi cu găleata o lună încheiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]