10,013 matches
-
eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile cu miere. „Mâncarea unui copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că de mult timp era pregătit pentru o improbabilă plimbare călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau pe jos. Ajungând la scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din care emana un parfum de nard și miere, foarte feminin, irezistibil. Brațele ei, cu încheieturi subțiri ascunse de brățări, care i se întipăriseră în memorie, îl înlănțuiră din nou. El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor pe când îi masturbau. Se gândise la accidentele cuplurilor aflate în luna de miere, rămânând împreună după impactul cu unitățile posterioare de suspensie ale autocisternelor cu zahăr scăpate de sub control. Se gândise la ciocnirile stiliștilor auto, cele mai abstracte morți posibile, răniți în propriile mașini împreună cu laborante promiscue. Vaughan elaborase nesfârșite variațiuni ale acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pricepe ce au făcut, mama cu tata, și de ce tata s-a retras atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de această femee frumoasă, culcat, strângând-o de talie, de fapt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puțin câte puțin, ghiarele, înțepând și zgârâind,în stânga șin dreapta, la tot pasul, pe fiecare. Pe fiecare dintre cele aproape douăzeci de fete și femei tinere, care o umpleau, zilnic, de bani, ca albinele, pe stup, cu dulce și binefăcătoare miere. Era o singură deosebire: albinele trebuie să iasă, ele, în natură, să-și caute florile, să se încarce de bunătățile pământului, pe care, ulterior, să le aducă și să le depoziteze, spre desfătarea stupului. Pe când, coafezele, primeau clientele în fastuosul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
viitorului președinte a coincis în acel an, cu încheierea completă a perioadei de fermentație a vinului. Și nu a oricărui vin, ci a vestitului vin de Murfatlar, (un vin al dracului de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
eu unele măsuri pentru a fi cunoscut cât de cât în țara aceasta, unde s-a lansat cu succes sloganul, cu mare priză mai ales la publicul, cu serioase îmbunătățiri de silicon, slogan care sună ca o întrebare muiată-n mierea dorințelor: „Cum să devii vedetă în 24 de ore?”. Și răspunsul, de obicei nu este chiar atât de tâmpit, ca de exemplu un enunț al guvernului Boc. Ba am putea spune din contra, numai cu condiția să te numești Nicoleta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tras lângă ea. Capul îi stătea un pic înclinat pe un umăr. Pielea ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întotdeauna iubirea dă naștere la iubire; ceea ce-i însă sigur e că ura naște mai mereu ură. În plasa păcatelor te prinzi lesne, dar scapi foarte anevoie; nici nu se știe dacă mai există scăpare. Limba Română („fagurele” nostru de „miere”...) carte de învățătură, purure povață pentru a reuși în viață! Cartea frumoasă, cartea adevărată, cartea curată este pentru cititor împotriva multor rătăciri, de mare ajutor. Călătorind la pas prin lumea largă vei trăi nu puține clipe de fericire ca-ntr
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
că au „inimă de câine”. Despre câini ființe delicate, credincioase, sincere, curate la suflet... nu se poate spune că ar avea „inimă de om”! Judecați și singuri, de ce!... Un „tiran” din născare, la începuturile „carierei” sale e numai lapte și miere, asta până când își vede realizate „visurile” sale de mărire! După asta nu va ezita să recupereze toate „investițiile”, nepreavând cine știe ce multe „lucruri sfinte”!. Când cauți un prieten, privește-te mai întâi bine pe tine însuți! Cel care a petrecut un
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pământeni, ce-ar fi ca în tot ce faceți să prețuiți mai mult APA noastră cea de toate veacurile?! Fericiți fiind, toată lumea e a noastră. La supărare ni se îneacă toate corăbiile... Până-n prag de căsătorie și-n luna de miere dragoste și poezie; cu timpul, după ce apar ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța rea este mai bună decât omul rău
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
beatles mi se făcuse noapte îți pictasem în geam o frunză de care să te agăți stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
impostori, ca să le predice oamenilor... ce? Că viitorul era al agriculturii de tip colhoznic, ca în Uniunea Sovietică, și că singurul lucru care le rămânea de făcut era să se înscrie cu toții cât mai grabnic în colectivă, unde laptele și mierea avea să le curgă direct în bască... Dar cum venea acest lucru? Ce fel de om era el pe cale să devină?... Nu tocmai comuniștii, alături de care i se cerea acum să vină, fuseseră aceia care îl nedreptățiseră și îl umiliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt ca mierea, Vreau să-ți simt, iar adierea! Iubita mea floricică, Zâmbetul ți-e plin de frică? Oare nu mă mai iubești? Credeam că ești din povești! Tu ești ca o domnișoară, Mi-ai pătruns în inimioară! Florina, Florina! Floare, floricea! Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea mămică, Ești o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pune și pe noi la treabă să „prindem la minte” ce trebuie să știe o fată: sunt pregătite șuncile care se pun la „baiț” timp de zece zile. Acesta este un fel de fiertură din apă îndoită cu vin alb, miere, sare, mirodenii de tot neamul și câteva frunze de busuioc. Scoase din această”zeamă fiartă”, aceste bunătăți sunt puse la fum. Dar nu afumate. Într-un butoi mare din metal sau într-o ladă de lemn, anume meșteșugită, pe suporturi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grădină a deliciilor, într-un baldachin cu umbrelă și plasă pentru a fi protejat de insecte. În jurul lui foșnesc trepădușii ce-i administrează în mod regulat afrodiziace în cupe cu ambrozie, sub formă de sucuri de fructe exotice amestecate cu miere în culori cel puțin stranii. Îndată ce adoarme, este gâdilat ușor sub bărbie cu pene de păun, pentru a-l angaja cât mai rapid în exercițiul său somnambulic atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-ar fi Întâmplat dacă, Într-adevăr, o enormă cantitate de florini ar fi fost introdusă În circulație? La Început, o creștere nediferențiată a bogăției și a fericirii publice. Ștergerea datoriilor, sfârșitul taxelor comunale, eliberarea universală de necesități. Lapte și miere. Iar apoi, dezastrul, pierderea oricărei valori, atunci când aurul va fi devenit la fel de comun ca nisipul. O nouă epocă, precum aceea imaginată de Bruno Ammannati. Dar o epocă a disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucru, În ochiul fără de timp al lui Dumnezeu? zise Bruno. În mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea cu dulcile note ale lirei, pe care varsă mierea cântării? Nu este oare timpul o iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și-nvață-mă să zbor. eu vreau să zbor cu tine într-un tărâm de vis, prin lumile divine și chiar în paradis. ți-am fost mereu povară, iubire și durere, iar tu floarea mea rară, din care-am cules miere. VICTOR BURDE Este născut în localitatea Perii - Vadului, jud. Sălaj la data de 07.03.1942. în prezent, domiciliază în municipiul Alba Iulia Volume publicate Se roagă pădurea-versurivolum de debut 2010 Sub zodia peștilor-versuri -2010 Așternut pe frunza toamnei-versuri -2010
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e zâmbetul de dor, Cât de pură-i tinerețea-n floare, Se prelinge-n jos mult prea ușor Lacrima, pe-obraz ca o cărare. Dulce-i mierea cea din flori de tei, Blândă-i toamna când se lasă seara; Un cristal în ochii de femei, Este steaua prinsă în volara. Ploaia se adună-n ochii tăi, Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și vreau să țip, să râd, să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]