10,211 matches
-
Totuși, dialogul teatral este de cu totul altă natură decât discursul direct al narațiunii romanești, deoarece nu ține de discursul raportat, ci apare ca o enunțare efectivă. În schimb, într-un roman, discursul citat nu este decât o fațetă a narațiunii, el nu are autonomie. Mai mult chiar: noțiunea de discurs "raportat" nu este tocmai pertinentă în cazul unei ficțiuni romanești. Nu se poate vorbi de discurs "raportat" decât dacă se acceptă cadrul fixat de instituția literară. De fapt, narațiunea nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a narațiunii, el nu are autonomie. Mai mult chiar: noțiunea de discurs "raportat" nu este tocmai pertinentă în cazul unei ficțiuni romanești. Nu se poate vorbi de discurs "raportat" decât dacă se acceptă cadrul fixat de instituția literară. De fapt, narațiunea nu raportează enunțuri anterioare mai mult sau mai puțin modificate, ci le creează din toate componentele, precum sunt și cele din discursul care citează. În aceste condiții, "fidelitatea" discursului direct apare ca o pură convenție literară: nu se știe cum
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și mobilitatea lui au recurs la toate acestea [...]. Prin urmare, liber înseamnă emancipat dintr-un model de narațiune clasică de care aparține discursul indirect liber, reintrat în istorie, dacă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și mobilitatea lui au recurs la toate acestea [...]. Prin urmare, liber înseamnă emancipat dintr-un model de narațiune clasică de care aparține discursul indirect liber, reintrat în istorie, dacă se poate spune așa"194. Totuși nu trebuie rigidizată distincția dintre discursul direct și discursul direct liber: există continuitate între cele două, cu zone de libertate considerabile. În plus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să-i fascineze pe lingviști 195. Au fost multe întrebări privind atât funcționarea lui lingvistică, cât și data apariției lui: este prezent în literatura medievală? S-a discutat mult și dacă ar fi vorba de un tip de enunțare specific narațiunii literare sau dacă apare chiar și în folosirea curentă a limbii. Fără îndoială, considerăm că este folosit mereu în comunicarea curentă (cf. "L-am zărit ieri, era furios pe Paul: avea să-l desfigureze, să-și recupereze mașina și să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursul care citează). În următoarele rânduri din François Mauriac: Protestă cu o fermitate neașteptată și pledă împotriva lui însuși. Eu nu pot, spunea el, să măsor amploarea greșelii sale200. În acest caz, eu desemnează naratorul, însă nu instanța își asumă narațiunea, ci este doar o transpunere a unei alte persoane. Remarcăm în exemplul precedent prezența unei incidente ("spunea el"), mai degrabă asociată discursului direct. De fapt, discursul indirect liber are multe aspecte, oscilând între două extremități care sunt, pe de o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de expresie pentru a trece în discursul indirect. Ceea ce este total exclus în (a). 5.8. Funcțiile discursului indirect liber După cum s-a putut vedea, discursul indirect liber permite integrarea subiectivității din limbajul personajului în cuvintele citate de-a lungul narațiunii. Unele opere fac din dispozitivul lor stilistic o adevărată urzeală pe care o pun în slujba propriei estetici. Fapt dovedit în Gervaise și Doamna Bovary. În această operă a lui Flaubert, importanța discursului indirect liber a fost constant subliniată de către
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adăugată o alta, legată de bovarism. Recurgerea sistematică la discursul indirect liber acceptă imperfectul și non-persoana, atât pentru descrierile lumii exterioare, cât și pentru gândurile personajelor: fac parte oarecum din aceeași sferă. Or, să ne aducem aminte că, într-o narațiune, imperfectul își asumă o dimensiune non-dinamică. Deoarece imperfectul și non-persoana sunt folosite în discursul raportat, în evocarea întâmplărilor obișnuite și în descrierea lumii, acest fapt induce o viziune deosebită asupra lumii potrivit căreia conștiința se fixează de lucruri și timpul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
confruntare adevărată cu vorbitorii de la țară. În Doamna Bovary, DIL redă mai cu seamă discursul interior, nu conversațiile. 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor De fapt, când se pune problema unei prezentări specifice a personajelor fără să se rupă firul narațiunii, există și alte posibilități în afara folosirii DIL. Să analizăm următoarele două fragmente de Zola: Mes-Bottes... se apucă să-l facă ticălos pe nea Colombe (Gervaise). În timp ce vorbeau, peste umerii lui Blanche el îl pândea pe bancher, ca să vadă dacă ăsta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt incluse de narator în "povestirea" fără ambreiori, cu toate că aparțin, fără îndoială, vocabularului clasei de mijloc din care personajele fac parte: muncitorimea sau o lume de mâna a doua. În acest caz, se poate vorbi de o contaminare lexicală a narațiunii prin povestire. "Contaminarea lexicală" este un caz aparte pentru un fenomen mai amplu, pe care stilisticianul Leo Spitzer 205 îl numise Sprachmischung sau Sprachmengung ("amestec de discursuri") și care este cunoscut în stilistică și sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comune sau unuia dintre subansamblurile sale. Dacă expresia care nu poate fi atribuită naratorului, este pusă în ghilimele sau în italice, nu mai are loc o "contaminare lexicală" propriu-zisă. Dacă mergem mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu este parte din intrigă. Este vorba de un narator care nu are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă. Cunoaștem deja această poziție instabilă din plan narativ: apare în primele romane ale lui Giono, în care întreaga narațiune este condusă de un narator-martor. În următorul fragment se simte prezența unui enunțător care participă la viața satului descris, nefiind totuși un personaj identificabil: Aubignane e lipit de marginea netedă a platoului ca un mic cuib de viespi; și e
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vale strâmtă și puțină apă. Aici au fost construite câteva case chiar pe muchia dealului, ca și cum ar fi stat în echilibru 206. Există o instanță intermediară între acest tip de narator-martor și personajul propriu-zis, cea a unui narator-martor care conduce narațiunea către un "eu", însă fără să primească o identitate în text sau să participe cumva la acțiune. Așa se întâmplă, de exemplu, în Un roi sans divertissement (1947) de Jean Giono: Nu cred că a mai rămas un V. prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
208. Fragmentul în italice ridică problema identității naratorului. Ne găsim în fața unui narator intermediar între un narator-martor (din afara acțiunii) și unul dintre comeseni: nu neapărat un personaj aparte, ci oricare dintre comeseni. Deosebit în acest fragment este tocmai faptul că narațiunea pare a fi asumată de un personaj neidentificat, însă situat undeva cu precizie (participă la masă). În schimb, la un nivel narativ inferior, cel al personajului, abundă exemple din gândurile și spusele care ar putea fi atribuite unui așa-numit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cel din discursul direct, în loc de "a lui" la care ne-am fi putut aștepta. Este ceea ce justifică și prezența incidentei "îmi spuse", chiar dacă nu este vorba neapărat de un discurs direct autonom. 5.12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în mod specific aceste posibilități care, de altfel, nu sunt toate disponibile la un moment dat. În Gervaise, de exemplu, Zola acordă doar puțin loc discursului direct și discursului indirect necontaminat și preferă gradele 3 și 5. Cât privește instanțele narațiunii, el evită narațiunea zero (gradul 1), complet exterioară lumii evocate, făcută printr-un personaj identificat în povestire (gradul 6). Din gestionarea informației reiese preocuparea lui de a pune accentul pe straturile intermediare. Un scriitor naturalist vrea să transmită cititorului o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste posibilități care, de altfel, nu sunt toate disponibile la un moment dat. În Gervaise, de exemplu, Zola acordă doar puțin loc discursului direct și discursului indirect necontaminat și preferă gradele 3 și 5. Cât privește instanțele narațiunii, el evită narațiunea zero (gradul 1), complet exterioară lumii evocate, făcută printr-un personaj identificat în povestire (gradul 6). Din gestionarea informației reiese preocuparea lui de a pune accentul pe straturile intermediare. Un scriitor naturalist vrea să transmită cititorului o cantitate de informații
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Bourdieu. Cel mai simplu ar fi, pentru a se evita alunecarea într-un documentar brut sau, dimpotrivă, într-o estetizare deplasată, să se recurgă la forme interioare / exterioare din lumea personajelor, deci la tehnici intermediare de discurs raportat sau de narațiune. 5.13. Monologul interior Poate părea surprinzător că facem referire separat la tehnica monologului interior. Nu este o formă de discurs direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se "raportează" propriu-zis spusele unui personaj, deoarece întreaga poveste este oarecum absorbită în conștiința subiectului care monologhează. În exemplul din Balzac, avem de-a face cu un "monolog raportat", făcut de narator, în care se disting clar fragmente de narațiune și fragmente care descriu gândurile personajelor. A doua caracteristică vizează mai direct partea lingvistică. Am văzut deja că, o dată cu discursul indirect liber, suntem confruntați cu o transpunere a cuvintelor, și nu cu niște cuvinte adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursul indirect liber, suntem confruntați cu o transpunere a cuvintelor, și nu cu niște cuvinte adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nr.56, pp. 10-15. (Articole de sinteză privind multiplele forme ale prezenței vorbirii celuilalt într-o enunțare.) COHN D., 1981 La Transparence intérieure, Éditions du Seuil, Paris. (Prezentarea tehnicilor literare care permit descrierea stărilor de conștiință ale personajelor într-o narațiune.) DUCROT O., 1984 Le Dire et le Dit, éditions de Minuit, capitolul al VIII-lea. (Discursul raportat este evocat în cadrul general al teoriei "polifoniei".) PHILIPPE G., 1997 Le Discours en soi. La représentation du discours intérieur dans les romans de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs raportat care privilegiază continuitățile între ele.) Exerciții 5.1. În următoarele două texte, găsiți fragmentele care aparțin discursului raportat. Precizați cărui tip le aparține fiecare dintre ele și motivați alegerea făcută prin instrumente lingvistice. Cum se produce articularea dintre narațiune și discursul raportat? a) 1 5 10 15 20 După ce-a mâncat și-a țopăit, și de-a dura tot s-a dus Iepurașul Jean s-a întors în culcușul lui ascuns. Nevăstuica la fereastră nasul și-a lipit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vizitatori, Zoé le va spune să aștepte. În vreme ce vorbea, se auzi soneria 227. ▪ 5.2. Comparați folosirea discursului indirect liber la La Fontaine și la Zola în funcție de genurile literare respective. 5.3. În fragmentul următor din Céline, analizați trecerea de la narațiune la discurs raportat sau de la un tip de discurs raportat la un altul. Ce reiese din narațiunea céliniană? Vii deseori aici cu vizitatori? am întrebat eu gâfâind și gafând. Dar numaidecât am continuat: Mama dumitale, nu-i așa, vinde lumânări
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursului indirect liber la La Fontaine și la Zola în funcție de genurile literare respective. 5.3. În fragmentul următor din Céline, analizați trecerea de la narațiune la discurs raportat sau de la un tip de discurs raportat la un altul. Ce reiese din narațiunea céliniană? Vii deseori aici cu vizitatori? am întrebat eu gâfâind și gafând. Dar numaidecât am continuat: Mama dumitale, nu-i așa, vinde lumânări la biserica de alături...? Abatele Protiste mi-a vorbit și despre ea. O înlocuiesc numai pe Doamna
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei modelări specifice. Tipurile de secvențe definesc oarecum aceste constrângeri transversale diversității tipurilor și genurilor de discurs: narațiunea, argumentația, descrierea, explicația, mai ales, apar la fel de bine într-un roman, dar și într-o comedie de bulevard. Cercetătorii au păreri diferite în ceea ce privește numărul de tipuri fundamentale pe care le-ar putea distinge, însă numărul lor este oricum foarte limitat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]