9,443 matches
-
putut fi (după cum spunea dna Grose, realista menajeră) Închipuirile febrile ale unei guvernante tinere și influențabile, care era și narator și unic centru al conștiinței. După cum Își dăduseră seama cititorii mai receptivi, făcuse În așa fel Încât fiecare incident mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Noakes, care stă după colț, pe Watchbell Street, o femeie tare cumsecade, și-a pierdut de curând bărbatul și a rămas cu șase copii mici. E disperată să găsească ceva de lucru pentru cel mai mare, Burgess. — Burgess? Ce nume neobișnuit. Câți ani are? — Paisprezece, cred, domnule. Un băiat de treabă. Henry se gândi o clipă. — Foarte bine, doamnă Smith. Poți s-o chemi pe doamna Noakes Împreună cu băiatul ei să stăm de vorbă Într-o zi. — Vă mulțumesc, domnule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i place lui. Nu vroiam să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tramvai - nu-s nici ciungi, nici schilozi - au fețele atât de neînsemnate, de-ți vine să-ți ștergi nasul pe ele. Și totuși, din magazioarele lui Dumnezeu, când au fost ouați, fiecăruia i s-a vârât în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența neagră. Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la piept, năzbîtiosului poet, punga cu căcat, din care tot el, cu un nemăsurat simț al umorului, anunța, din jumătate în jumătate de oră, că, în caz de foamete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneata, Gabrielicito! Ia-ți, te rog asigurarea că n-o să ne mai deranjeze nimeni. Sub nici un fel de pretext. Iar după ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rândui, în stânga dânsei, un pachet de cărți de joc, cu frunza lățită, neobișnuită, cornoasă, stăpâna case adăugă: - Atenția și receptivitatea mea la dispoziția dumneavoastră, domnilor! Frământările dumneavoastră pe fruntea mea... Străinul ședea în scoica stilizată a fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult de un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lei ascunși după ea. Pink Floyd a ales altceva. 207 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu-i așa că, pentru a mă reține în seara asta la tine, ai fi în stare să-mi dezvălui cât de adânc, cât de neobișnuit și de cât de mult timp mă iubești? Era clar că, de data asta, clintindu-și o singură unghie, mă ispitea ea pe mine să fac minciuni. - Da. Te-aș putea împrumuta cu un țol și lăsa să dormi pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, dacă îți mai amintești, într-un decembrie... - 21 decembrie 1974... - Exact, era în preajma Crăciunului. Te-a și adus în vizită la mine acasă. Aici. Nu te cunoaștem. Am stat, am conversat, cuiva priceput săreai în ochi că posezi ceva neobișnuit... În rest, am aflat că-ți plac dulciurile, dar că nu te prăpădești cu iubirea pentru plutonieri. Îți aplicase o corecție corporală unul, fiindcă, tocmai în a patra zi de școală, îți trîntisei în fund, cu un pumn bine țintit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200 pentru ei. 200 pentru Rolly. Chiar de-a doua zi, începură să-i sară în cutia poștală, ca sinucigașii de pe pod, plicuri ciudate, burdușite, cu ștampile, culori și antete neobișnuite, mirosind de la o poștă a mirodeniile unor țări îndepărtate. Bineînțeles, cele mai neliniștitoare și mai impregnate de parfumul de scorțișoară erau cele care sosiseră, plutind, dinspre Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Perpeliră cioara aia, în urma unor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de dorit, ar fi dorit să bea și un vermut. Să coboare el să bea și un vermut? Păi, să coboare, fiindcă vermutul dădea întotdeauna niște reacții neobișnuit de plăcute, când se întîlnea cu pastilele pe care și le răsturna, pe parcursul zilei, în burtă. Și să coboare pentru că putea să închine și un singur pahar de vermut pentru el, unul 341 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai să întocmești nici măcar o vertebră dintr-o autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și neobișnuit de a învăța literatură. 355 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pulberea or să se aleagă de toate coțofenele care ne ciugulesc soții, zdrobiți prin Munții Bucegi! - "De ce? Coțofenele alea trei deja au murit. Din carnea lor au gustat alte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stea prea mult pe gânduri, tovarășul de la municipiu. "Grozav rapsod!" se arătă impresionat, aproape făcîndu-și simțită răsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din Comitetul Central. "Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dânsul, că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan fusese și ea urcată în scaunul ei, leșinată, moale ca apa, galbenă ca turtoiul de mălai, cu falca de jos proptită în coada lungă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
liorpăia deja, nu din cale afară de deranjată, prin șervețelul de apă întins de gravitație pe pavaj. Lumea urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire adiată, că, uite tocmai băietanul de la dânșii din cartier, ce-și înjghebase stilul ăsta neobișnuit de viață, n-o fentase, o dăduse în asemenea chip, încît neobișnuitul nu-și luase încă tălpășița de la ei, erupsese și se procopsiseră și c-un izvor. - Am dat drumul la apă caldă la oameni, Dorule! Nu i-am mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ta, nu? — Păi, știi că eu sunt dislexică, a miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
conturată era și mai accentuată de șoldurile care nu puteau fi altfel descrise decât ca fiind acelea ale unei femei care născuse. Sofia era mică de stătură - avea în jur de un metru și șaizeci și cinci de centimetri - așa că, în mod neobișnuit, Alison se simțea destul de înaltă prin comparație cu ea. —Despre băieți, a răspuns Alison înclinând capul înspre fotografia înrămată. Atunci a observat, pentru prima dată, că alături era o fotografie făcută în ziua în care Sofia se măritase cu Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic atunci când ieșeau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți. Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar... desigur, dacă n-aș avea o căsnicie fericită cu James cel minunat. — Deci, sper că nu te deranjează c-am apărut și eu aici? a spus Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu tânjise să aibă un copil, iar atunci când lua în brațe copiii altora, o făcea pentru că simțea că așa se cuvenea, nu pentru că asta își dorea. Julia era conștientă că lipsa acelui sentiment o făcea probabil să pară un caz neobișnuit printre prietenele ei, numai că nu credea că din cauza asta era un om rău... Era doar diferită. Așa cum ți-am mai spus, am nevoie de ceva timp, a reiterat ea. —Cât timp? În fond, majoritatea femeilor de vârsta ta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut parte de o călătorie plăcută, frumușelule, i-a spus el. Vântul a fost prielnic? Nici prea puternic? Nici prea slab? Mă tem că nu sunt expert în treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones se întoarse să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
repetă Virgil Jones și apoi, după o pauză, adăugă liniștit: Asta depinde numai și numai de tine. — îmi explici? — După toate probabilitățile, spuse Virgil, acolo nu va fi absolut nimic. — Și asta te neliniștește? Virgil Jones tuși. — Pari un tip neobișnuit, spuse el. Poate că n-o să ai nevoie de... Se opri. De ce anume? — De monștri, spuse Virgil Jones. După ce îi explică, Vultur-în-Zbor înțelese ce trebuia să se întâmple. Leacul împotriva febrei Dimensiunii este ceva complicat. Presupune mai mult decât simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
conta. Avea o armă, ceea ce schimba natura înfruntării. Probabil că acum sosia lui avea să aleagă siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și arma a căzut pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost cutremurată de un fior. S-a trezit gândindu-se intens la Ignatius, păstrându-i chipul în minte și făcându-l suficient de clar, ca să-l poată atinge. în altă parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann O’Toole punea jos masa pe care fusese gata s-o arunce și se retrăgea în spatele barului său, acolo de unde cățeaua alsaciană îl fixa cu muțenie nedumerită. — Virgil? întrebă Vultur-în-Zbor. Dar Virgil Jones clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]