9,277 matches
-
stringente ale vremii. Autorii acestei poziții cred că timpul nu mai permite luxul poposirii asupra istoriei, sarcina sociologilor fiind drastic limitată la cercetarea actualității. Realitatea faptului potrivit căruia lipsește o sociologie cu valabilitate eternă și funcționarea nedisimulată a legii pretenției nesfârșite descurajează intenția aprecierii pozitive a istoriei sociologiei. În acest fel, istoria sociologiei este considerată un domeniu nerelevant pentru sociologie, un cimitir al gândurilor ori un lux pe care sociologia nu și-l mai poate permite. Empirismul american a lansat acest
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
grecilor care în loc să-l prețuiască pe Socrate, l-au obligat să bea cucută, a iudeilor care l-au răstignit pe Isus, a Occidentului care l-a ars pe rug pe Giordano Bruno și exemplele de ingratitudine dezonorantă pot continua la nesfârșit. În cele ce urmează, aducem în sprijinul poziției pe care o adoptăm principalele argumente. 4. Rolul istoriei sociologiei ca obiect de studiu În universitățile în care există facultăți de sociologie, istoria sociologiei este disciplină obligatorie, înscrisă în planul de învățământ
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Weber!" (după modelul filosofiei, unde "înapoi la Kant!" sau "înapoi la Aristotel!" au animat numeroase generații de filosofi) oferă sociologului o anumită siguranță, reprezintă punct de sprijin, reper de care are absolută nevoie pentru a nu se pierde într-un nesfârșit balet pe gheață. De la student la student, aceste direcții în care poate acționa istoria sociologiei ca disciplină academică, au un rol mai însemnat sau mai puțin însemnat; este cert însă că niciunul dintre cei ce parcurg această disciplină nu vor
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Comte în Franța, de Spencer în Anglia și de Schaffle în Germania. Pozitivismul și forma sa engleză, organicismul, își manifestau influența hotărâtoare, înfiltrând ideea potrivit căreia există o continuitate între natură și societate, iar viața este prezentată ca un lanț nesfârșit ce se întinde de la cele mai simple procese naturale până la cele mai complexe structuri sociale. Sociologia era considerată regina care ținea în subordine toate științele. În această atmosferă, Simmel apare ca o figură spirituală diferită, neîncadrabilă și în opoziție, pendulând
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
engl. powerless rom. lipsit de putere; neputincios. În limbile germanice există și prefixe negative, care corespund celor din limbile romanice, încît au posibilitatea nuanțării mai pronunțate a aspectelor contrarii sau contradictorii în raport cu o anumită realitate sau calitate. Astfel, pentru însușirea "nesfîrșit, infinit" se pot folosi în daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte limbi din familie. Limbile germanice au împrumutat, o dată cu numeroase cuvinte latino-romanice și unele afixe (de obicei cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în programul lor. Când a fost vorba de tipărirea cărților pentru școli, s-a pus întrebarea: ce să cuprindă prima carte? S-a ajuns la concluzia că este mare nevoie de o antologiue a poeziei românești originale. Au pornit discuții nesfârșite pentru fiecare poezie și autor. Animat de această vânzoleală a ideilor, Titu Maiorescu a scos prima parte a tratatului „O cercetare critică a poeziei române de la 1867”. Ca urmare, discuțiile au continuat în cunoștință de cauză și s-a constatat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
de dramatic este silit să recunoască : sunt un biet filosof de vorbe goale (p. 240). În momentul când realizează că s-a întors viața împotriva filosofiei, după plecarea ultimilor discipoli, Platon se mărturisește cuprins de o imensă oboseală și o nesfârșită scârbă de sine, ca filosof de vorbe goale : n-am avut puterea să înfăptuiesc nimic pe lumea asta, iar pedeapsa este că am rămas singur, părăsit de toți, prieteni și elevi (p. 244). În fața apariției fantomatice a Arheanassei, plăsmuitorul utopiei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și un laș : E o minciună pe care ai născocit-o ca să poți rămâne deoparte, să privești, să-ți bați joc de toți și să nu faci nimic ! (p. 166). El își avertizează fostul mentor că nu poate rămâne la nesfârșit în lumea asta prea mică, căci la un moment dat se va sufoca în propriul butoi (p. 167). Intuiția lui Pasiphon se vede confirmată în curând. Respinsă cândva de Diogene din orgoliu și din încăpățânarea lui de a susține ideea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
greci și ajunge la cunoașterea adâncă a sufletului omenesc și a dezordinilor produse din cauza imperfecțiunilor relațiilor umane, a hamartiei ori a hybris-ului (p. 36). Zoe Dumitrescu-Bușulenga cercetează pe rând tragediile lui Sofocle. Fără a crea tipologii stricte, descifrând diversitatea nesfârșită a caracterelor, acestea descoperă felurite cauze ale suferinței omenești. Totuși, nu apar drept fragmente disparate, căci în fiecare autorul face viața moral și estetic inteligibilă la alt nivel de evoluție (p. 39). Toate laolaltă trădează meditația neîntreruptă asupra condiției umane
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
relief, fiecare din ele având geneza, evoluția și caracterul său fizic și biogeografic bine definit. Așa de exemplu, din cauza pantei reduse, firul actual al apei râului Prut are un curs foarte sinuos, descriind de-a lungul albiei majore un șir nesfârșit de coturi, care de cele mai multe ori au înfățișarea de meandre rătăcitoare tipice, cum sunt cele de la Nord de Tg. Drânceni, ori cele de la răsărit de Râșești și Pogănești. Aceste coturi lungesc considerabil lungimea râului, cea ce pentru navigația fluvială este
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
abruptul terasei inferioare ori medii și albia minoră a Prutului sau prutețelor. Bălți ca Cioara, Gogoaia și Lucani, în care alături de o seamă de pârae cu debit destul de mare (p. Cioara, p. Lupului, p. Lucani, etc., debușează și un număr nesfârșit de torenți de coastă, au un proces de sedimentare foarte activ, conurile de dejecție, mai mari sau mai mici, grăbind colmatarea sau împotmolirea timpurie a acestora). Surplusul de apă, atunci când acesta există, bălțile îl elimină prin gârlele de scurgere, aflate
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
luncă nu se face în mod brusc. Pe lângă conurile de dejecție mari pe care le formează la gura lor pâraele regiunilor vecine luncii, linia de contact a acesteia, cu terasa inferioară și medie a Prutului, este însoțită cu o serie nesfârșită de conuri de dejecție mici, create de mulțimea torenților care scrijelează abruptul teraselor. Spațiile dintre aceste conuri de dejecție, mari și mici, sunt umplute apoi de materialul dezagregat din buza terasei de acțiunea apei de ploaie și de fenomenul de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
oraș a vitelor de muncă, fie din cauza vremurilor grele și a târgurilor prea proaste. Odată întorși acasă acasă însă, ei înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până la Sf. Toader gem crâșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac să răsune, duminica și sărbătorile mai ales, toate mahalalele. Îndeosebi, horele de la Crăciun, Sf. Vasile și Bobotează, că și nunțile din câșlegi, au fastul lor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
304. „Cărțile sunt pâinea sufletului.” Nicolo Persichetti 305. „Biblioteca e numai acolo unde se dă viață cărții.” Filippo Turati 306. „Cărțile sunt unul din agenții păcii.” Jean Louis Barthow 307. „Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini.” Mihai Eminescu 308. „Cartea e un excitator, nu un transmițător al gândirii.” Nicolai Alexandrovici Rubakin 309. „Pătrunderea cărții e o funcție a mentalității cititorului. O carte produce un efect cu atât mai mare asupra cititorului cu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din țările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura și de aceea, cu toată lipsa unei averi, moștenită sau câștigată, cu câtă nesfârșită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colțuri ale părăsirii voastre, din împrăștierea câtor furtuni și catastrofe cosmice, pentru a face din voi ce a lăsat mai prețios omenirea de pretutindeni și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cât mai curând în biblioteca mea, casă trec la altele.” Jules Renard 516. „Adevăratul autor al unei cărți este cel care face să fie publicată.” Jules Renard 517. „Ce este într-adevăr o carte?” Anatole France 518. „Este un șir nesfârșit de mici semne. Nimic altceva. Cititorului îi incumbă sarcina să scoată el însuși formele, culorile și sentimentele care corespund acestor semne. Numai de el depinde ca o carte să fie ștearsă sau strălucitoare, aprinsă sau glacială. Aș spune, dacă preferați
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în carte. Cărțile sunt depozitul ideilor al căror idei? Dacă ar fi suficientă condiția ca o carte să cuprindă cuvinte, toate cărțile ar avea aceeași valoare. Dar n-o au. Și nici noi nu rezonăm în același fel citind șirul nesfârșit de mici semne. A scrie o carte nu e joacă gratuită. Se face istorie. Istorie a ideilor, a culorilor și sentimentelor omenești. Responsabilitatea morală a celui ce scrie cărți e copleșitoare. Cel ce scrie cărți își întinde degetele spre fibrele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
specific pentru regimul comunist chiar de la apariția sa în Rusia: "Carnetul de partid era un privilegiu prețios, care trebuia câștigat iar apartenența la partid a devenit esențială pentru deținerea oricărei poziții importante în stat și în organismele ce proliferau la nesfârșit ale acestuia"21. Spre exemplu, articolul 25 din Constituția RSR admitea dreptul tuturor cetățenilor de a alege și de a fi aleși în Marea Adunare Națională, dar dreptul de a depune candidaturi, se spune mai jos în același articol, aparținea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte și începe să bâiguie un text nesfârșit, complet ininteligibil, pe care ea încetează numaidecât să-l asculte. "Ai trecut de primul grad de inițiere, zice în fine lectorul, îți pregătesc certificatul." Și adresându-se tinerei femei: "Marcheaz-o." Femeia, mereu grăbită și servilă, scoate din buzunar niște foarfeci
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pardoseală, pentru ca zgomotul să atragă atenția echipei de noapte. Dar ce? Afară de cearșafuri, care nu ar face niciun zgomot, nu mai are nimic la îndemână. Și pe nimeni care s-o ajute, nimeni. Coridorul doarme în lumina cenușie a nopții nesfârșite. Niciun zgomot, ai putea auzi și mersul unui șoarece. Coridorul doarme, dar aparatul lui Joseph se mișcă. Țiganul mistic din Gennevilliers e acolo, ascuns între tentaculele protezei lui. Își ia curajul să se uite în afară cu un singur ochi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Romă, Imperiul Austriac, pretendent la extinderea continuă a propriilor granițe spre răsărit și odată cu acestea a jurisdicției Bisericii Catolice și mareea otomană, care sub flamura Semilunei se prăvălea peste Europa de sute de ani, în valuri periodice semănând moarte și nesfârșite biruri. Destinele născute între Dunăre și Nipru, au stat necontenit sub semnul urgiei, pe tot parcursul acestui veac, în care partea aceasta de lume a existat ca o adevărată placă turnantă a mișcărilor de trupe, un trist teatru de război
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mărturisirilor unui pelerin”. De atunci cele șapte scrisori, primele patru de la Athos și următoarele trei, de la Optina, călătoresc împreună, fiind unite de editori într-un tot unitar, care vorbește întregii omeniri despre însușirea tainică a Rugăciunii lui Iisus. Aparte de nesfârșitele controverse privind diferențele evidente de stil și vocabular existente între cele două părți ale lucrării, „Pelerinul Rus” se constituie într-un veritabil manual de spiritualitate isihastă, care prin intermediul personajului principal, un simplu țăran din Orel, urmărește să familiarizeze o lume
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vom face din nou și acum. Unii ani au fost mai darnici, alții mai puțin. Ne amintim oare, însă, să ne fi pus vreodată, în noaptea dintre ani, dorința de A ÎNȚELEGE? De a înțelege sensul acestui suiș și coborâș nesfârșit de bulgări de pământ, sensul căutării necontenite a frunzei celei mai hrănitoare, a cuibului celui mai cald și mai apărat, nu sensul destinației, căreia toți îi spunem cu încredere „fericire”, ci sensul călătoriei. Auzim pretutindeni, în jurul nostru, „Aș fi atât
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dileme, cu aceleași dichotomii. Dilema fundamentală a artei traducerii a fost formulată încă din antichitate de Cicero care, în secolul I î.e.n. își punea deja întrebarea: traducem mai eficient „verbum et verbo” sau „sensum et senso”, lansând în lume dezbaterea nesfârșită pe marginea perechii traducere literală / traducere liberă. Întrebarea sa a primit din partea posterității răspunsuri și soluții dintre cele mai diverse. Călugărul Hieronymus de exemplu, care a tradus Biblia din greacă în latina vulgata, considera că orice text religios trebuie tradus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
intrarea în Piața Comună a trei noi state să normalizeze relațiile lor cu estul european, așa cum va face Willy Brandt între 1970 și 1972, sau pur și simplu să se bucure de o bună stare care pare să crească la nesfîrșit și a cărei legitimitate este contestată doar de o mică minoritate. Lărgirea Pieței Comune prin aderarea Marii Britanii, a Irlandei și Danemarcei, hotărîtă la întrunirea la nivel înalt de la Haga din decembrie 1969, este rezultatul unui proces care a început cu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]