9,574 matches
-
lipsit de scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-estică. Nivelul apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafața Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m. Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită așa în cinstea unor triburi vechi de crescători de cai - "Caspiev", care
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
totuși, unele specii au fost plantate de mâna omului. Marea Caspică este o unitate acvatica distinctă, succesoare a Mării Sarmatice (Paratethys), fiind unul dintre constituienții acestui domeniu - situat spre estul acestuia, dincolo de Bazinul Euxinic. Apărută în partea de nord a Oceanului Tethys, imensa mare dominant epicontinentală Paratethys s-a format în Oligocen atunci când Tethysul s-a fragmentat succesiv coliziunii dintre plăcile continentale Africană și Eurasiană. Ulterior în marele bazin al Paratethysului a început conturarea unor unități acvatice distincte, Bazinul Caspic aparținând
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
supraîncărcarea pantelor cu aluviuni fluviatile. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și a forței centrifuge datorata rotației Pământului. Mareele se concretizează in creșteri ale nivelului oceanelor și mărilor (înaintare peste uscat) - flux, respectiv în coborâri și retrageri de pe uscat ale apelor - reflux. Creșterile de nivel oscilează între câțiva cm și 3-4 m, însă topografia litoralului poate favoriza amplitudini mult mai mari (în Golful Fundy - Canada 19
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
emersie (ieșire la suprafață-exondare a unor părți ale scoarței terestre) rezulta grindurile. Prin alungire se formează cordoanele litorale, care după forma și poziție pot fi: Laguna este o întindere de apă marină, de mică adâncime, care este separată de mare (ocean) printr-un cordon litoral, comunicând cu marea printr-o portiță (strâmtoare) îngustă (ex. laguna Razelm-Sinoie comunică cu marea prin strâmtorile Gura Portiței și Periboina). Limanele sunt lacuri dezvoltate pe cursul inferior al unor râuri, în spatele cordoanelor de nisip realizate de către
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
fluviu (deltă blocată) - Nilul, fie de atingerea unei zone adânci sau în curs de lăsare (deltă barată) - Gange, Irawadi. Zona litorală suferă în timp oscilații determinate fie de mișcări ale uscatului, fie de mișcările eustatice (mișcări ale nivelului apelor și oceanelor, cauzate de variațiile climatice globale: În cazul ridicării uscatului sau al eustatismului negativ, faleza, plaja și o parte din platforma de abraziune rămân suspendate față de noul nivel al mării, formând o terasă marină. Așa de ex., în timpul cuaternarului, nivelul Oceanului
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
oceanelor, cauzate de variațiile climatice globale: În cazul ridicării uscatului sau al eustatismului negativ, faleza, plaja și o parte din platforma de abraziune rămân suspendate față de noul nivel al mării, formând o terasă marină. Așa de ex., în timpul cuaternarului, nivelul Oceanului Planetar a suferit oscilații importante, ce au dus la crearea unui sistem de terase marine. După geneză și structură, ele pot fi împărțite în: Mai cunoscute in literatură sunt cele de pe țărmul Mediteranei și Atlanticului. În regiunile calde, între paralelele
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
a ghețurilor polare când, în 1884, a citit teoriile lui , distinsul meteorolog norvegian. Artifacte găsite pe coasta Groenlandei fuseseră identificate ca provenind de la vasul american de explorare arctică , care fusese zdrobit și scufundat în iunie 1881 în partea cealaltă a Oceanului Arctic, în largul coastelor Siberiei. Mohn bănuia că locul artifactelor indică existența unui curent oceanic, care curge de la est la vest de-a lungul mări polare, posibil chiar peste pol. Un vas suficient de puternic ar putea astfel să pătrundă
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
expediției "Fram". Această muncă era mult mai dificilă decât relatarea narațiunii expediției. Rezultatele au fost în cele din urmă publicate în șase volume și, conform unui cercetător al polilor, , „au fost pentru oceanografia arctică ceea ce a fost rezultatele pentru celelalte oceane.” În 1900, Nansen a devenit director al Laboratorului Internațional pentru Cercetări în Marea Nordului, cu sediul la Christiania, și a contribuit la înființarea Consiliului Internațional pentru Explorarea Mării. Prin legăturile cu această din urmă entitate, în vara lui 1900 Nansen s-
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
viața lui Nansen, "", în regia lui Serghei Mikaelien, cu în rolul lui Nansen. În 2004, a lansat la apă prima dintr-o serie de cinci . Prima dintre aceastea este ; altele două sunt denumite după Roald Amundsen și Otto Sverdrup. În ocean, Nansen este comemorat de "Nansenia", un mic gen de din familia . În spațiu, asteroidul 853 Nansenia este denumit după el, iar în 1964, UAI a adoptat denumirea de pentru un de la polul nord al Lunii.
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
comunistă din octombrie. Apa mării din port mulțumită curentului Golfului nu îngheață iarna. Până în anul 1991 orașul fiind zonă militară, nu putea fi vizitat de străini, Murmansk fiind locul de staționare al flotei de nord. Murmansk este situat pe coasta Oceanului Arctic în apropiere de granița cu Norvegia (Kirkenes). Datorită așezării sale într-un loc pitoresc în golful Kola, el a mai fost denumit și orașul Cap al nordului, se spune că orașul este deosebir de frumos mai ales în iulie
Murmansk () [Corola-website/Science/300999_a_302328]
-
expansiunea adiabatică, care este datorată creșterii în altitudine. Aceasta se poate întâmpla: 2) ii se pot forma atunci când se amestecă două mase de aer care sunt ambele sub punctul de saturație. De exemplu respirația într-o zi rece, evaporarea apei Oceanului Arctic, etc. 3) Aerul rămâne la aceeași temperatură dar absoarbe mai mulți vapori de apă, până când ajunge la saturație. Apa dintr-un nor obișnuit poate avea o masă de câteva milioane de tone. În orice caz, volumul unui nor este
Nor () [Corola-website/Science/301009_a_302338]
-
Purgatoriului" Dante a avut unele puncte de sprijin, în "Paradis" el este unicul creator. Tradiția Paradisului nu există în literatura și fantezia dantesca a creat-o din propriile resurse, realizând un vers fluid și de infinită gamă muzicală, corespunzător iradierii oceanului de lumină a Paradisului. Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebra. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. Unele ediții ale "Divinei Comedii" au fost ilustrate de Sandro Botticelli
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
mai scăzută temperatură medie. Aproape 98 % din teritoriul Antarctidei (circa 14 milioane km²) este veșnic acoperit de un strat de gheață, care uneori atinge grosimi de peste 4.000 m. Restul de două procente fără gheață îl reprezintă coastele scăldate de Oceanul Antarctic, vârfurile golașe ale "dike"-urilor, care dau munților un aspect de cocoș ce se eliberează din prizonieratul ghețurilor, la acestea adăugându-se într-o proporție foarte restrânsă și o regiune cu aspect de deșert, evident înghețat. Continentul Antarctida a
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele două ipoteze este că la Pratt cota „"nivelului de compensație"” este "uniformă (aceeași peste tot, sub continente cât și sub oceane)" iar "densitatea rocilor" ce formează coloanele "este variabilă pe verticală", în timp ce la Airy cota „"nivelului de compensație"” este "variabilă" iar coloanele, pe toată înălțimea lor, "au o densitate uniformă ". În 1855 , la puțin timp după după comunicarea din 1854 a
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Pratt critică ideile lui Airy (ce nu erau în concordanță cu teoria contracției al cărui adept era Pratt ), reluând și dezvoltând ideile sale (enunțate în 1857 ) cu privire la echilibrul straturilor superioare ale Pământului. Conform lui Pratt , "sub nivelul mării" (atât sub oceane cât și sub continente), scoarța terestră "are o grosimea constantă ". Echilibrul se realizează în profunzime, la o adâncime constantă ("nivel de compensație"), aceeași sub continente și oceane. Aceasta implică "variația densității" rocilor în funcție de relief: "cu cât este mai mare altitudinea
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
echilibrul straturilor superioare ale Pământului. Conform lui Pratt , "sub nivelul mării" (atât sub oceane cât și sub continente), scoarța terestră "are o grosimea constantă ". Echilibrul se realizează în profunzime, la o adâncime constantă ("nivel de compensație"), aceeași sub continente și oceane. Aceasta implică "variația densității" rocilor în funcție de relief: "cu cât este mai mare altitudinea reliefului la suprafață, cu atât este mai mică densitatea rocilor de dedesubt". În 1864 și 1870 Pratt prezintă alte două comunicări la Royal Society în care-și
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
mică" implică un grad de rezistență la eforturi mic ce va conduce la o flexură de dimensiuni mari. În ultimele decade ale sec. XX , flexura litosferei propusă de Barrell (1914), aplicată (și consacrată) de Vening Meinesz la măsurătorile gravitației în oceane (1941) a fost studiată și cuantificată de mulți alți cercetători. După 1943 izostazia regională , a început să fie cunoscută sub numele de izostazie flexurală . "Deformația litosferei" este controlată într-o mare măsură de "grosimea" acelei părți din ea care poate
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
mai-iunie au urmat turnee în Europa și Australia, iar în iulie a avut loc premiera filmului A Hard Day's Night - single-ul cu acest titlu cucerind rapid locul I în clasamente. În august-septembrie au susținut primul mare turneu peste ocean (întâlnire cu Bob Dylan), continuat cu turneul prin Anglia, show-ul televizat împreună cu The Yardbirds și apariția melodiei I Feel Fine/She's a Woman (locul I în topuri). În 1965, cei patru au fost desemnați membri ai "Ordinului Imperiului
The Beatles () [Corola-website/Science/298607_a_299936]
-
desemnați membri ai "Ordinului Imperiului Britanic" pentru contribuții deosebite (redresarea balanței financiare a Angliei grație vânzării masive de discuri ale grupului). În același an, începe turnarea filmului Help!, având premiera în luna iunie. În august-septembrie, susțin un nou turneu peste ocean, în cadrul căruia, un concert cu 55.000 de spectatori a fost filmat de Brian Epstein. În același an Lennon și Harrison au început să consume LSD, iar McCartney ceva mai târziu, spre sfârșitul anului 1966. În 1966 a urmat ultimul
The Beatles () [Corola-website/Science/298607_a_299936]
-
este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața să. Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă "Marea lui Atlas". Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, si Europa și Africa, în est. Este legat de
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața să. Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă "Marea lui Atlas". Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, si Europa și Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și prin Pasajul Drake în sud. În
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud. Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltica. Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt: Insulele Faroe, Svalbard, Groenlanda, Islanda, Rockall, Marea Britanie, Irlanda, Fernando de Noronha, Insulele Azore, Insulele Madeira
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
Ascension, Sf. Elenă, Martin Vaz, Tristan da Cunha, Insulele Falkland și Insula Georgia de Sud. Incluzând marile adiacente, Oceanul Atlantic ocupă o suprafață de 106.400.000 km², iar fără aceste mari, are o suprafață de 82.400.000 km². Volumul oceanului, cu marile adiacente, este de 354.700.000 km³, iar fără ele este de 323.600.000 km³. Adâncimea medie a Atlanticului este de 3.332 m (incluzând marile adiacente) sau 3.926 (fără marile adiacente). Cel mai adânc punct
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
000 km³, iar fără ele este de 323.600.000 km³. Adâncimea medie a Atlanticului este de 3.332 m (incluzând marile adiacente) sau 3.926 (fără marile adiacente). Cel mai adânc punct este Groapă Puerto Rico de 9.219m . Lățimea oceanului variază de la 2.848 km între Brazilia și Liberia, până la 4.830 km între Statele Unite ale Americii și nordul Africii. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Mediterana, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltica. Insulele importante
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
venerabila vârstă de 300 de ani. Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7 % din suprafața Pământului (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în considerare îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice utilizate. Energia eoliană este folosită
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]