8,824 matches
-
format de obicei din următoarele elemente: furtun de alimentare cu amestec respirator, furtun pentru determinarea adâncimii (pneuomofatometru), furtun pentru alimentare cu apă caldă, cablu electric, cablu pentru comunicații, saulă sau cablu de rezistență precum și un furtun pentru recuperarea gazelor expirate. Oxid de carbon (CO) - Gaz toxic fără culoare, miros și gust. Are densitatea de 1,16 g/l și este emanat de motoarele cu ardere internă. Oxidul de carbon se dizolvă în sânge de 200 de ori mai repede decât oxigenul
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
pentru comunicații, saulă sau cablu de rezistență precum și un furtun pentru recuperarea gazelor expirate. Oxid de carbon (CO) - Gaz toxic fără culoare, miros și gust. Are densitatea de 1,16 g/l și este emanat de motoarele cu ardere internă. Oxidul de carbon se dizolvă în sânge de 200 de ori mai repede decât oxigenul și nepermițând acestuia să ajungă în țesuturile corpului, conduce la intoxicație cu oxid de carbon. Ora scufundării - Momentul în care scafandrul părăsește suprafața liberă a apei
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
de 1,16 g/l și este emanat de motoarele cu ardere internă. Oxidul de carbon se dizolvă în sânge de 200 de ori mai repede decât oxigenul și nepermițând acestuia să ajungă în țesuturile corpului, conduce la intoxicație cu oxid de carbon. Ora scufundării - Momentul în care scafandrul părăsește suprafața liberă a apei și începe practic scufundarea. Osteonecroză disbarică - Leziune a țesutului osos datorată în special unor accidente de decompresie repetate. Oxigen (O) - Este cel mai răspândit element din natură
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
inclusiv apa, prezintă motive de îngrijorare privind riscurile de incendiu și explozii. Se descompune violent în contact cu apa, acizii sau alcoolii, precum și cu fosforul și azotatul de argint. Încălzit, se va descompune și vor rezulta emisii gazoase toxice de oxid de clor și oxid de sulf; totodată, este incompatibil cu materiale combustibile comune (precum lemnul, hârtia și uleiuri). Structura acidului clorosulfonic a fost demonstrată de către Dharmatti, care arătase prin măsuri ale susceptibilității magnetice că atomul de clor a fost atașat
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
de îngrijorare privind riscurile de incendiu și explozii. Se descompune violent în contact cu apa, acizii sau alcoolii, precum și cu fosforul și azotatul de argint. Încălzit, se va descompune și vor rezulta emisii gazoase toxice de oxid de clor și oxid de sulf; totodată, este incompatibil cu materiale combustibile comune (precum lemnul, hârtia și uleiuri). Structura acidului clorosulfonic a fost demonstrată de către Dharmatti, care arătase prin măsuri ale susceptibilității magnetice că atomul de clor a fost atașat în mod direct de
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
suport, ceea ce produce în timp corodarea locală a buteliei. Fenomenul de coroziune este prezent atât la buteliile din oțel cât și la buteliile din aluminiu. Diferența constă în faptul că pe oțel se formează rugina, iar pe aluminiu se formează oxidul de aluminiu. Când oțelul din care este executată butelia este supus fenomenului de coroziune, oxigenul se combină cu acesta formând rugina. Rugina este mult mai moale decât oțelul și de aceea se sfărâmă și cade. Apa sărată accentuează procesul de
Butelie pentru scufundări () [Corola-website/Science/313698_a_315027]
-
aceea se sfărâmă și cade. Apa sărată accentuează procesul de coroziune. Cu o cantitate suficientă de oxigen, apă și sare, rugina poate penetra treptat peretele buteliei. În cazul buteliilor din aluminiu, atunci când oxigenul intră în combinație cu aluminiul, se formează oxidul de aluminiu, de culoare cenușie. Acest oxid care se formează în interiorul buteliei, rămâne fixat pe metal nepermițând oxigenului să intre din nou în contact cu aluminiul. Din această cauză, stratul de oxid de aluminiu împiedică continuarea fenomenului de coroziune atât timp cât
Butelie pentru scufundări () [Corola-website/Science/313698_a_315027]
-
accentuează procesul de coroziune. Cu o cantitate suficientă de oxigen, apă și sare, rugina poate penetra treptat peretele buteliei. În cazul buteliilor din aluminiu, atunci când oxigenul intră în combinație cu aluminiul, se formează oxidul de aluminiu, de culoare cenușie. Acest oxid care se formează în interiorul buteliei, rămâne fixat pe metal nepermițând oxigenului să intre din nou în contact cu aluminiul. Din această cauză, stratul de oxid de aluminiu împiedică continuarea fenomenului de coroziune atât timp cât acest strat cu rol de protecție nu
Butelie pentru scufundări () [Corola-website/Science/313698_a_315027]
-
oxigenul intră în combinație cu aluminiul, se formează oxidul de aluminiu, de culoare cenușie. Acest oxid care se formează în interiorul buteliei, rămâne fixat pe metal nepermițând oxigenului să intre din nou în contact cu aluminiul. Din această cauză, stratul de oxid de aluminiu împiedică continuarea fenomenului de coroziune atât timp cât acest strat cu rol de protecție nu este îndepărtat. Buteliile de scufundare trebuie acoperite la interior și la exterior cu anumite straturi de protecție. Buteliile din oțel trebuie galvanizate la exterior pentru
Butelie pentru scufundări () [Corola-website/Science/313698_a_315027]
-
aer, încă de la adâncimea de 30 m. Efectele azotului asupra organismului nu sunt suficient elucidate de către specialiști. Aceștia consideră că narcoza azotului este probabil similară cu efectele gazelor folosite la anestezie. Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului ilariant), dar ceva mai slab. De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
folosește din motive economice un alt tip de memorie : memorie flash. Memoria EEPROM este formată dintr-o matrice de celule de memorie care, la rândul lor, sunt formate din perechi de tranzistori ce au între ei un strat subțire de oxid izolator. Un tranzistor este numit poartă flotantă ("floating gate"), iar celălalt poartă de control ("control gate"). Memoria EEPROM poate fi ștearsă și reprogramată (rescrisă) în mod repetat prin aplicarea unei tensiuni mai mari decât cea generată de circuitul extern sau
EEPROM () [Corola-website/Science/314027_a_315356]
-
memorii de stocare a datelor de configurație, și mai rar ca memorii cu acces aleator. George Perlegos (Intel) a dezvoltat cipul Intel 2816, construit pe mai vechea tehnologie EPROM, în anul 1978. La acesta a folosit un strat subțire de oxid, astfel încât chipul putea șterge biții fără a avea nevoie de o sursă de ultraviolete (UV). Mai târziu Pelegrogs a lucrat la Seeq Technology, unde pentru programarea memoriei EEPROM s-a folosit de surse externe de tensiune. Pentru comunicarea cu memoriile
EEPROM () [Corola-website/Science/314027_a_315356]
-
arderea carbonului (cum ar fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub formă de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc să fie ars până la dioxid de carbon (CO). De asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de azot (NO). Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte complicate și nu sunt încă bine cunoscute. Tehnica arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare doar compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple. În tehnica arderilor se
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente nu reacționează
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
au pus bazele unei tehnologii care transforma gazul de sinteză (un amestec între monoxid de carbon, dioxid de carbon și hidrogen) în metanol. Invenția a fost patentată la 12 ianuarie 1926. Acest proces era realizat în prezența unor catalizatori de oxid de magneziu sau de crom și era realizat în condiții de presiune cuprinsă între 50 și 220 atm și o temperatură mai mare de 450 °C.. În 1924 erau procesate peste trei milioane de tone de lemn, din care se
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
metanol, 10-15% acetonă, 10-15% acetat de metil, 1-3% acetaldehidă, 0,5-1% alcool alilic. Fracțiile de la începutul distilării celei alcoolice cum și cele de la sfârșit sunt amestecate și comercializate sub denumirea de „spirt denaturat”. Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de carbon și două părți de hidrogen (gazul de sinteză) - este trecută sub presiunea de 200-300 atm și o temperatură de 300-400 ° C, peste catalizatori (oxid de zinc și oxid de crom). Condițiile de reacție trebuie respectate deoarece materia primă
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
și comercializate sub denumirea de „spirt denaturat”. Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de carbon și două părți de hidrogen (gazul de sinteză) - este trecută sub presiunea de 200-300 atm și o temperatură de 300-400 ° C, peste catalizatori (oxid de zinc și oxid de crom). Condițiile de reacție trebuie respectate deoarece materia primă, la alte valori ale parametrilor, se treansformă în benzine sintetice (procedeul Fischer-Tropsch). De asemenea, la presiuni și temperaturi mai ridicate, alături de metanol se mai obțin alcooli
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
de „spirt denaturat”. Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de carbon și două părți de hidrogen (gazul de sinteză) - este trecută sub presiunea de 200-300 atm și o temperatură de 300-400 ° C, peste catalizatori (oxid de zinc și oxid de crom). Condițiile de reacție trebuie respectate deoarece materia primă, la alte valori ale parametrilor, se treansformă în benzine sintetice (procedeul Fischer-Tropsch). De asemenea, la presiuni și temperaturi mai ridicate, alături de metanol se mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
metanol se mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția: Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO, o reacție puternic endotermă: Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO, apă și CH netransformat, este comprimat la
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
fiind posibilă adăugarea sa la carburanții convenționali sau utilizarea de metanol pur, fără sulf. În celulele de combustie reprezintă un furnizor de hidrogen. Din metanol prin oxidare cu oxigen pe un catalizator de argint sau prin procesul Formox (oxidare cu oxid de fier / molibden / pe catalizator de oxid de vanadiu), la 400 °C, se obține formaldehidă: În 2003, în SUA și Canada, s-au obținut cinci milioane de tone de formaldehidă în valoare de 1,5 miliarde de dolari americani, devenind
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
sau utilizarea de metanol pur, fără sulf. În celulele de combustie reprezintă un furnizor de hidrogen. Din metanol prin oxidare cu oxigen pe un catalizator de argint sau prin procesul Formox (oxidare cu oxid de fier / molibden / pe catalizator de oxid de vanadiu), la 400 °C, se obține formaldehidă: În 2003, în SUA și Canada, s-au obținut cinci milioane de tone de formaldehidă în valoare de 1,5 miliarde de dolari americani, devenind a cincea importantă producție în Statele Unite. Substanța
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
manevrare. În caz de urgență, se poate detașa lestul, turela ridicându-se la suprafață deoarece are flotabilitate pozitivă. Instalație cu ajutorul căreia se menține calitatea atmosferei din incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de hidroxidul de sodiu aflat în calcea sodată, hidrocarburile sunt reținute de cărbunele activ din filtre, iar oxigenul
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
mm. Electrodul este acoperit cu un înveliș asemănător celui utilizat la electrozii pentru sudare subacvatică și protejat cu un strat subțire de substanță hidroizolatoare(lac incolor, ceară, parafină, PVC sau bandă izolatoare). Electrodul tubular din ceramică este un tub din oxizi stabili refractari cu dimensiunile de 200 mm lungime, 12,5 mm diametru, iar diametrul interior de 9,5 mm. Capătul de prindere în portelectrod este mai gros având diametrul de 13,5 mm pe o lungime de 32 mm. Electrozii
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
48 de milioane de ani. Fac parte din așa-numitul „Arc Izu-Bonin-Mariana” care se află deasupra unei zone de subducție între placa tectonică pacifică și placa tectonică a Mării Filipinelor. Sunt compuse dintr-o rocă vulcanică numită „boninită” care conține oxid de magneziu, crom și dioxid de siliciu. Unele specii de animale sunt endemice, de exemplu porumbelul sălbatic "Columba janthina", melcul "Ogasawara okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima meguro" („Apolopteron familiare hahasima”, desemnat „monument
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]