8,430 matches
-
Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este o paradigmă preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor - cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este o paradigmă preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor - cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel european presupune deci, punerea laolaltă și nu transfer
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este o paradigmă preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor - cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel european presupune deci, punerea laolaltă și nu transfer de suveranitate Schema funcțională se referă la faptul
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este o paradigmă preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor - cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel european presupune deci, punerea laolaltă și nu transfer de suveranitate Schema funcțională se referă la faptul că fiecare stat are drept egal de decizie, adică dreptul de
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
poate numi cooperare între state care înseamnă căutarea unor acorduri liber consimțite prin dezbateri, discuții permanente și chiar confruntări care au loc între membrii. Organizațiile care au la bază cooperarea au un aparat instituțional mai simplu decât cele care folosesc paradigma supranațională. Instituția cea mai importantă este cea care reunește membrii organizației, celelalte instituții având doar rol consultativ. Deciziile care se iau la nivelul organizației trebuie să se bazeze pe unanimitate, iar rezultatul acestor decizii se constituie în așa numite acorduri
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
iau la nivelul organizației trebuie să se bazeze pe unanimitate, iar rezultatul acestor decizii se constituie în așa numite acorduri internaționale. Aceste acorduri nu au prioritate asupra dreptului intern, național. Conceptul de stat suveran este cel mai bine asociat acestei paradigme. Prin intermediul acestei paradigme are loc un transfer de competențe de la un nivel național către un nivel superior, comunitar dar supranațional. Schema funcțională presupune crearea de instituții pentru ca transferul de suveranitate să funcționeze. Aceste instituții funcționează în afara oricărui stat membru, deci
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
organizației trebuie să se bazeze pe unanimitate, iar rezultatul acestor decizii se constituie în așa numite acorduri internaționale. Aceste acorduri nu au prioritate asupra dreptului intern, național. Conceptul de stat suveran este cel mai bine asociat acestei paradigme. Prin intermediul acestei paradigme are loc un transfer de competențe de la un nivel național către un nivel superior, comunitar dar supranațional. Schema funcțională presupune crearea de instituții pentru ca transferul de suveranitate să funcționeze. Aceste instituții funcționează în afara oricărui stat membru, deci suprastatal. Supranaționalismul presupune
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
exemplu: Bucovina),comunitare. Conform acestei teorii integrarea nu asigură o progresie lineară ci se pune în valoare și se încurajează manifestarea altor actori decât cei naționali sau supranaționali. La nivel de manifest politic se dorește a fi cea mai importantă paradigmă de funcționare a UE. Acesta nu se opune neapărat interguvernamentalismului - este o reacție politică, dar și teoretică ce se opune ideii de stat națiune ca urmare a conflictelor din secolul XX Teoria federalistă afirmă faptul că statul națiune este compromis
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
Studiu de caz: paradigmă Renașterii Propun că naționalismul să fie înțeles prin alinerea să nu atât la ideologii politice asumate, ci la sistemele culturale majore care l-au precedat, sisteme din care - dar și în opoziție cu care - a reieșit. (Benedict Anderson) În secolul
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
de interesele comune, nu de o formă guvernamentală specifică; el vedea spiritul național italian că pe o legatura naturală ce transcede o structură birocratica centralizată. Mai mult, Burckhardt a lansat și ideea statului că opera de artă. Critici contemporane la paradigmă eurocentrista în istoriografia de artă În ceea ce privește istoriografia de artă recentă, Clăire Farago a lansat problemă depășirii paradigmei academice eurocentrice prin interesul pentru interacțiunea culturală și schimbul cultural dintre diferitele zone geografice sau culturi. De exemplu, ideea de influență stilistica presupune
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
legatura naturală ce transcede o structură birocratica centralizată. Mai mult, Burckhardt a lansat și ideea statului că opera de artă. Critici contemporane la paradigmă eurocentrista în istoriografia de artă În ceea ce privește istoriografia de artă recentă, Clăire Farago a lansat problemă depășirii paradigmei academice eurocentrice prin interesul pentru interacțiunea culturală și schimbul cultural dintre diferitele zone geografice sau culturi. De exemplu, ideea de influență stilistica presupune subestimarea recepției, sugerând existența unui receptor pasiv, care preia influență ca atare. Peter Burke a propus ca
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
este emblematic pentru desconsiderarea programată de care s-a lovit teatrul pentru copii: gen minor, lipsit de reprezentativitate, care nu merită atenție pentru că nu are profunzime, care nu dezvolta subiecte și teme cu adresabilitate extinsă și relevanță. Receptat în această paradigmă - de superficialitate și lipsa de consistentă -, teatrul pentru copii este plasat la periferia teatrului semnificativ, teatrului „greu”, teatrului care pune marile probleme ale lumii și reflectează asupra evoluției umanității. Teatrul pentru copii și adolescenți este văzut ca o cenușăreasa care
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
Andrei Pleșu a demisionat din Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În 1972 s-a căsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membru al Academiei, Nicolae Petrulian (1902-1983); are doi fii Matei și Mihai. Mihail Neamțu, "Povara libertății - Antiteze, paradigme și biografii moderne", Editura Polirom, 2009 Texte ale autorului disponibile on-line Interviuri
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
a născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti critici
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
etc. Inițiative culturale: Membru fondator al Universității Ovidius din Constantă (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală "Paradigmă" (1993) și Editură Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Bibliotecă italiană” și colecția de poezie Euridice. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în continuare - până în 2008, al Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
editura paralelă 45, Pitești, 2006); "Opera literară a lui Ion Barbu", Cartea românească, 1990; "Textualism și autenticitate", Pontica, Constantă, 1993; "Poezia română actuala" (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; "Poeticitatea română postbelică", Pontica, 2000; "Paradigmă eminesciana", Pontica, 2000; "A fi mereu în miezul realului", interviuri, cu un studiu introductiv de Octavian Soviany, Pontica, 2001; "Christian W. Schenk și poiețica „antilucrurilor“"eseu în Luceafărul, nr. 42(434), 28 noiembrie 2001, "Poezia română în secolul XX", vol
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor", „România literară”, 52, 1970; Mircea Iorgulescu, "Critice ÎI", „România literară”, 44
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Viața românească”, nr. 12, 2004; Tudorel Urian, "Avataruri de tranziție", „România literară”, nr. 13, 5-12 aprilie 2005; Luminița Marcu, "Intelectualul draculesc", „Suplimentul de cultură”, Iași, nr. 40, 27 august-2 septembrie 2005; Giovanni Rotiroti, "Marin Mincu și abolirea subiectului în text", Paradigmă, nr. 1-2/ 2012. În Italia(selezione): Alfredo Giuliani, „Glossa”, Alfabeta”, nr. 73, iunie, 1985; Giovanni Raboni, „Solenni, notturni”, „Messaggero”, 7 august 1986; Maria Corti, „Îl pendolare Marin Mincu”, „Alfabeta”, nr. 84, măi 1986; Paolo Fabrizio Iacuzzi, „În agguato”, „Autografo”, nr.
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține că nu trebuie atribuite postmodermsmului multe fenomene pozitive, ca, de exemplu, paradigma postneclasică a științei contemporane (deși o anumită coincidență există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea unei varietăți de proiecte contemporane de viață, interacțiuni sociale, învățături filosofice și concepții științifice. Aceasta presupune reevaluarea fundamentalismului, recunoașterea aspectului multidimensional al realității și a unei mulțimi de tipuri de relații de aceeași esență
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). Înafară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). Înafară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite verbe determină cazul subiectelor lor. Substantivele, adjectivele și pronumele sunt declinate după patru cazuri și numere
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
în poezia lui Homer care să sugereze că el ar fi știut de această metodă de scriere și cum scrierile vechi europene le preced pe cele aramaice, fiind răspândite inclusiv în Anatolia, este de presupus ipoteza contrară, mult mai plauzibilă: paradigma alfabetului grecesc, despre care se credea că ar fi derivat din cel fenician a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
complexe arii ale gramaticii spaniole. La fel ca în limba română, verbele limbii spaniole conțin informații mult mai multe decât în limba engleză, printre care: timp, număr (singular și plural), persoană, politețe (tu/dumneavoastră), mod, aspect și diateză. Există 16 paradigme distincte de conjugare a verbelor în limba spaniolă (seturi de forme pentru fiecare combinație de timp și mod - timpul se referă la când are loc acțiunea, iar modul la siguranța sau nesiguranța subiectului), plus o paradigmă incompletă (imperativul), precum și trei
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]