9,077 matches
-
adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului). Au fost găsite opt copii fragmentare ale Cărții lui Daniel la Qumran: două în peștera 1, cinci în peștera 4 și una în peștera 6. Niciuna din ele nu este completă, ca urmare a degradării, dar ca ansamblu ele păstrează textul din unsprezece capitole din cele douăsprezece. Al doisprezecelea capitol a fost găsit în Florilegium
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului). Au fost găsite opt copii fragmentare ale Cărții lui Daniel la Qumran: două în peștera 1, cinci în peștera 4 și una în peștera 6. Niciuna din ele nu este completă, ca urmare a degradării, dar ca ansamblu ele păstrează textul din unsprezece capitole din cele douăsprezece. Al doisprezecelea capitol a fost găsit în Florilegium 4Q174. Toate cele opt
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului). Au fost găsite opt copii fragmentare ale Cărții lui Daniel la Qumran: două în peștera 1, cinci în peștera 4 și una în peștera 6. Niciuna din ele nu este completă, ca urmare a degradării, dar ca ansamblu ele păstrează textul din unsprezece capitole din cele douăsprezece. Al doisprezecelea capitol a fost găsit în Florilegium 4Q174. Toate cele opt manuscrise au fost copiate de-
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
(sau Cubleș), din Munții Pădurea Craiului, este printre primele peșteri din țară ce au prezentat interes pentru cercetători și turiști. Intrarea se găsește în versantul stîng al văii Blaju afluent de drepta al văii Vida, înainte de confluența cu valea Cubleș. La baza versantului se găsește un important izvor, iar cu
Peștera Pietrarului () [Corola-website/Science/321234_a_322563]
-
drepta al văii Vida, înainte de confluența cu valea Cubleș. La baza versantului se găsește un important izvor, iar cu ≈20 m deasupra intrarea. Ea a fost vizitată, conform iscăliturilor de pe pereți, încă din secolul al XIX-lea. A fost prima peșteră din țară protejată cu o poartă, ruine ale zidului stăjuind și azi intrarea. Curînd după intrare se despart două galerii, în medie de cîte 10 m lățime și 100 m lungime. Ele sunt ”împodobite” cu diferite formațiuni și se termină
Peștera Pietrarului () [Corola-website/Science/321234_a_322563]
-
ruine ale zidului stăjuind și azi intrarea. Curînd după intrare se despart două galerii, în medie de cîte 10 m lățime și 100 m lungime. Ele sunt ”împodobite” cu diferite formațiuni și se termină cu mici ramificații. Lungimea totală a peșterii este de ≈350 m. Diferiți indici arată că peștera s-a format sub acțiunea pierderilor de apă de pe Cubleș, ape ce azi ies prin izvorul mai sus amintit.
Peștera Pietrarului () [Corola-website/Science/321234_a_322563]
-
intrare se despart două galerii, în medie de cîte 10 m lățime și 100 m lungime. Ele sunt ”împodobite” cu diferite formațiuni și se termină cu mici ramificații. Lungimea totală a peșterii este de ≈350 m. Diferiți indici arată că peștera s-a format sub acțiunea pierderilor de apă de pe Cubleș, ape ce azi ies prin izvorul mai sus amintit.
Peștera Pietrarului () [Corola-website/Science/321234_a_322563]
-
de vestigii din Paleoliticul superior (50,000-13,000) sunt în general interpretate de oamenii de știință ca reprezentând idei religioase. Exemple de relicve din paleoliticul superior asociate cu idei religioase includ omul leu, figurine ale lui Venus, picturi rupestre din peștera Chauvet și ritualul sofisticat de înmormântare de la Sungir. În secolul al 19-lea, mai multe teorii au fost propuse cu privire la originea religiei, înlocuind afirmațiile timpurii ale Creștinismului ca fiind o ureligie. Teoreticienii timpurii ca Edward Burnett Tylor și Herbert Spencer
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
este o peșteră cu o lungime de 196 km; este situată între râul Muota și zona trecătorii montane Pragel ("Pragelpass") din Valea Muota ("Muotatal") în cantonul Schwyz în Elveția. Diferența între punctul cel mai înalt și punctul cel mai de jos este de
Peștera Hölloch () [Corola-website/Science/320711_a_322040]
-
în cantonul Schwyz în Elveția. Diferența între punctul cel mai înalt și punctul cel mai de jos este de 939 m. Explorarea inițială a început în 1875 și a fost condusă de Alois Ulrich. O mare parte din explorarea aceastei peșteri a fost condusă de Alfred Bogli. Lungimea explorată peșterii a crescut de la 25 km în 1952 la 100 km în 1968 (a fost prima peșteră din lume care a fost explorată pe o lungime ce a atins 100 km).
Peștera Hölloch () [Corola-website/Science/320711_a_322040]
-
mai înalt și punctul cel mai de jos este de 939 m. Explorarea inițială a început în 1875 și a fost condusă de Alois Ulrich. O mare parte din explorarea aceastei peșteri a fost condusă de Alfred Bogli. Lungimea explorată peșterii a crescut de la 25 km în 1952 la 100 km în 1968 (a fost prima peșteră din lume care a fost explorată pe o lungime ce a atins 100 km).
Peștera Hölloch () [Corola-website/Science/320711_a_322040]
-
în 1875 și a fost condusă de Alois Ulrich. O mare parte din explorarea aceastei peșteri a fost condusă de Alfred Bogli. Lungimea explorată peșterii a crescut de la 25 km în 1952 la 100 km în 1968 (a fost prima peșteră din lume care a fost explorată pe o lungime ce a atins 100 km).
Peștera Hölloch () [Corola-website/Science/320711_a_322040]
-
este o peșteră din Franța situată în Parcul Național Cévennes, în departamentul Lozère, între Meyrueis și Sainte-Enimie. Descoperită în 1897 și deschisă pentru public începând cu anul 1927, este una dintre cele mai vizitate locuri din zona respectivă. Are o sală imensă care
Aven Armand () [Corola-website/Science/320716_a_322045]
-
pentru public începând cu anul 1927, este una dintre cele mai vizitate locuri din zona respectivă. Are o sală imensă care măsoară 100 m lungime, 50 m lățime și 35 m înălțime. Circa 400 de stalagmite sunt prinse de baza peșterii și formează "Pădurea Virgină" (la Forêt Vierge). Peștera este peștera cu cea mai mare stalagmită (La Grande Stalagmite) din lume, aceasta măsoară 29 m.
Aven Armand () [Corola-website/Science/320716_a_322045]
-
dintre cele mai vizitate locuri din zona respectivă. Are o sală imensă care măsoară 100 m lungime, 50 m lățime și 35 m înălțime. Circa 400 de stalagmite sunt prinse de baza peșterii și formează "Pădurea Virgină" (la Forêt Vierge). Peștera este peștera cu cea mai mare stalagmită (La Grande Stalagmite) din lume, aceasta măsoară 29 m.
Aven Armand () [Corola-website/Science/320716_a_322045]
-
mai vizitate locuri din zona respectivă. Are o sală imensă care măsoară 100 m lungime, 50 m lățime și 35 m înălțime. Circa 400 de stalagmite sunt prinse de baza peșterii și formează "Pădurea Virgină" (la Forêt Vierge). Peștera este peștera cu cea mai mare stalagmită (La Grande Stalagmite) din lume, aceasta măsoară 29 m.
Aven Armand () [Corola-website/Science/320716_a_322045]
-
din motive de mediu, și parțial din cauza apariției de expansiune a minei. Locuitorii din Chuquicamata s-au mutat la Calama. Calama este orașul cu cele mai puține precipitații din lume. Dovezi exacte legate de istoria Calama există, inclusiv petroglife și peșterile din Yalquincha (N-E orașului), "chullpas de Topáter" (cimitire pre-columbiane la est de oraș), mumii de cupru, și alte rămășițe în Chuquicamata. La intersecția del Camino Încă (cel longitudinal), precum și rutele care au trecut de coastă Altiplano, Calama a devenit
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
Întâlnind alte ființe asemenea lor, pun la cale un plan prin care să revină pe Pământ pentru a răpi copii umani, ajutând la creșterea populației de oameni-zburători. În călătoria lor o întâlnesc pe "Yattmur" din tribul "păstorilor", care trăiește în peșteri în paturi de lavă împietrită. La "Malul de la Gura Neagră", o creatură necunoscută având abilitățile unei sirene aproape îi duce la moarte. După ce scapă, îi întâlnesc pe "oamenii-burtică", dintre care îi eliberează pe unii tăindu-le cordonul ombilical care îi
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
încă din primele decenii ale secolului XX. În anul 1961, ea a fost explorată și cartată, pînă la a doua strîmtoare, de către I. Viehmann, T. Rusu și Maria Alb, planul său fiind publicat, sub semnătura lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
fost explorată și cartată, pînă la a doua strîmtoare, de către I. Viehmann, T. Rusu și Maria Alb, planul său fiind publicat, sub semnătura lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și cartat noi galerii subterane ridicînd lungimea peșterii la 1.170
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și cartat noi galerii subterane ridicînd lungimea peșterii la 1.170 m. În 1980, D. Borodan, de la C.S. „Z" Oradea, a descoperit, pe o prispă aflată în peretele stîng la 70 m de la intrare și la o înălțime de 9 m, patru vase de tipul garafelor-amforă (două mari
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
aparținînd culturii de Coțofeni (2.000 ani î.e.n.). În prezent, acestea se află la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Cu aceeași ocazie s-a explorat, dincolo de acea prispă, o galerie superioară de 62 m lungime ceea ce face ca, în prezent, peștera Moanei să aibă o lungime totală de 1.232 m. Peștera Moanei reprezintă cel de al doilea nivel, tempo-rar-activ, al sistemului carstic generat de apele din Valea Macră. Ea este formată dintr-o galerie ce răzbate la suprafață prin două
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
se află la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Cu aceeași ocazie s-a explorat, dincolo de acea prispă, o galerie superioară de 62 m lungime ceea ce face ca, în prezent, peștera Moanei să aibă o lungime totală de 1.232 m. Peștera Moanei reprezintă cel de al doilea nivel, tempo-rar-activ, al sistemului carstic generat de apele din Valea Macră. Ea este formată dintr-o galerie ce răzbate la suprafață prin două intrări, suspendate cu 20 m și, respectiv, 23 m deasupra albiei
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
se înscriu numeroase cupole de coroziune iar în podea se dezvoltă o succesiune de gururi adânci, pline cu apă stagnantă în perioadele de secetă sau traversate de un puternic curs de apă în perioadele de viitură. Amonte de acest tronson, peștera se înalță până la 10 m și prezintă câteva plaje de nisip, cascade, lacuri subterane și un sifon, ușor de depășit prin intermediul unei galerii superioare. În continuare, se ajunge într-o zonă cu prăbușiri și câteva ramificații concreționate, după care urmează
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]