9,079 matches
-
și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220-223 d.C. La Arutela a existat și o așezare dacică, care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană. Primele săpături, în punctul „Poiana Bivolari”, s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888-1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată și urmărirea traficului spre Castra Traiana (Dăești). Conform constatărilor și dovezilor arheologice, în prima jumătate a secolului III, o revărsare neobișnuită
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
Universității București, între anii 1959 și 1965 - Școala Tehnică de Arhitectură și între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului "Prolog", a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence. A avut numeroase expoziții personale sau de grup la "Richard Demarco Gallery" (1970-1971), "College Gallery" al
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
care petrecerile și veselia se stingeau la căderea nopții și reînviau la fiecare răsărit de soare. Ceremoniile religioase constau în rugăciuni, după formule magice, ofrande, sacrificii sângeroase și aveau loc în aer liber, pe vârfuri de munți, în dumbrăvi sau poieni. Ulterior incintele sacre au fost împrejmuite și s-au construit altare. Capul familiei îndeplinea zilnic anumite ritualuri, dar cele comunitare erau dirijate de sacerdoți (preoți, preotese, magi, prezicători). Marile sărbători erau oficiate de regi. Ritualul sângelui se practica cu prilejul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. În anul 1745 a trecut în Moldova, viețuind un timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Parlamentul European, ca urmare a faptului că a fost ales senator în Colegiul nr. 2 din județul Brașov, format din localitățile: Săcele, Bod, Budila, Hălchiu, Hărman, Prejmer, Sânpetru, Tărlungeni, Teliu, Vama Buzăului, Bran, Cristian, Fundata, Moeciu, Ghimbav, Predeal, Râșnov, Zărnești, Poiana Mărului și Vulcan. La alegerile parlamentare din 2012, Titus Corlățean a candidat în Colegiul nr 1 Senat, din Sectorul 1, București, colegiu pe care l-a câștigat. În decembrie 2014 devine președintele Comisiei Speciale Comune a Camerei Deputaților și Senatului
Titus Corlățean () [Corola-website/Science/303936_a_305265]
-
este situată la sud-est de satul Românești din județul Timiș în versantul stâng al Văii Fărășești, munții Poiana Rusca. Este renumită pentru acustică deosebită și concertele ținute în ea. Face parte din categoria peșterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 m, dispusă orizontal pe 3 nivele. Intrarea principala este orientată spre N-NV, este lata de 9
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
lung și emoționant memoriu adresat mitropolitului sârb Pavel Nenadovici de la Carloviț, în care îi relatau toate suferințele pe care le îndurau credincioșii ortodocși din Transilvania. În anul 1752, cu două săptamâni înainte de Paști, au sosit în Becicherec, preoții Ioan din Poiana Sibiului și Ioan din Galeș, împreună „cu mai mulți români”, aducând un memoriu al credincioșilor din părțile Făgărașului, Sibiului, Sebeșului și Orăștiei, pe care Oprea Miclăuș și urmau să-l prezinte împărătesei Maria Terezia la Viena. În adevăr, după traducerea
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
istoric, având . A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea. După un nou incendiu în februarie
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
precum și alte clădiri cu rol de anexe gospodărești. Schitul Muntioru cu hramul Schimbarea la față, care se află la 64 km de Râmnicu Sărat trecând prin Jitia, la aproximativ 7 km de Vintileasca pe un platou înalt din zona rezervației Poiana Muntioru.
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
să prade Moldova. Domnitorul Ștefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari. Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste turcească. Turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. În
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: ""Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Bălți, unde a absolvit în anul 1965 Școala medie nr. 16. Apoi a studiat la Institutul de Arte din Chișinău (1965-1969). În anul 1966, pe când era încă studentă, a debutat ca actriță (în rolul Ioanei, fiica ciobanului Iluță) în filmul "Poienele roșii", produs de studioul “Moldova-film” și regizat de Emil Loteanu. Tot regizorul Loteanu a fost cel care i-a schimbat numele în cel de Svetlana Toma. După absolvirea studiilor la Institut în anul 1969, Svetlana se căsătorește cu Oleg Lacin
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
anul 1976 scena de teatru în favoarea rolurilor din filme, fiind angajată de studioul cinematografic “Moldova film” și distribuită de Emil Loteanu în mai multe filme regizate de el. Rolurile care au consacrat-o ca actriță de film sunt Ioana din "Poienele roșii" (1966), Rada din "Șatra" (1975) și Veronica din "Luceafărul" (1986). Ca o recunoaștere a interpretării sale de excepție, Svetlana Toma a obținut Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
este o veche unitate minieră din Ocna Mureș, județul Alba. În afară de exploatarea zăcămintelor de sare gemă de la Ocna Mureș și Războieni-Cetate, a avut în ultimele decenii și sarcina exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale nemetalifere (zăcământul de calcare de la Poiana Aiudului, zăcământul de nisip cuarțos de la Făgetu Ierii și zăcământul de bentonit de la Ocna Mureș). Intreprinderea aparține "Societății Naționale a Sării" din București (SALROM). Adresa: str. Mihai Eminescu 19, 515700 Ocna Mureș. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
anul 1970 devine actor pe scena Teatrului “Luceafărul”. Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
un rabin și cercetător evreu american - israelian în domeniul științelor iudaice, originar din Rutenia Subcarpatică, crescut și educat în Maramureș. S-a distins în mod deosebit prin studiul critic al Talmudului și al literaturii rabinice. S-a născut în localitatea Poiana Cobâlea din Rutenia Subcarpatică, (pe atunci, Poľana Kobilská, Cehoslovacia, astăzi în raionul Rahău din regiunea Transcarpatia din Ucraina), într-o familie de evrei hasidici (hassidim "Belz", adică adepți ai rabinilor din Belz, regiunea Liov/Lemberg). Mama sa a decis să
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
învățător Tomegea Vasile de la plasa Boroaia cu prefectul județului Baia, Octav Ghilimei de loc tot din Boroaia, cu primarul comunei Brusturi (Ghe. Horia) au trecut biserica Sf. Voievozi Mihail și Gavril din Groși precum și biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul Poiana, unde era preot Iosif Lupescu, în rândul monumentelor istorice, fiind reconfirmate și în anul 1954 de către Departamentul Cultelor și un delegat al raionului Tg. Neamț (regiunea Bacău) ca monumente istorice. În anul 1936, părintele este numit preot în satul Bărăști
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
județul Ismail din Basarabia. A cunoscut ororile regimului comunist, a fost strămutat cu familia în iarna anului 1943 la o parohie din județul Bârlad de unde în anul 1945 a venit la biserica noastră și din 1951 și la biserica satului Poiana unde se stabilește cu familia până la moartea sa. Mai menționăm că din luna martie până în luna mai a anului 1944 când oamenii din satul nostru au fost evacuați de armata rusă până în luna septembrie a aceluiași an, la această biserică
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie din 12 aprilie 1671, prin care Mănăstirea Socola vinde o poiană domnitorului Constantin Duca, în care sunt menționate numele a 10 călugărițe, dintre care cinci erau dascăle (învățătoare): ""dascala Maria și dascala Avrămia și dascala Lichirie și dascala Mălana și Mitrofana"". După înscăunarea sa, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a hotărât
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
primăvara servește ca bază pentru practicarea schiului. Este una dintre cele mai vechi din Carpații românești, având o istorie destul de zbuciumată. A fost ridicată în 1882 (prima cabană din Bucegi) de către SKV ("Der Siebenbũrgische Karpaten-Verein", Asociația Transilvănenă a Carpaților) în poiana de mai jos de golul alpin, la o altitudine de 1.570 de metri (mai jos de zona numită „La Blide”), aceasta fiind un ultim popas în drumul spre Vârful Omu, dar poate fi și o destinație în sine. Începută
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]