10,542 matches
-
tot timpul râuri de lapte și miere, alături de poloboace cu Grasă. Au fost și vre muri înt unecate, de sărăcie și moarte. Iată ce zice cronicarul Io n Neculc e, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), nu pomenește de vreo ieșire a țarului și domnului din Iași (atunci când țarul Rusiei a vizitat orașul nostru și mânăstirea Golia). Însă a descris în amănunt ospețele stropite din plin cu vin de Cotnari și șampanie franțuzească, țarul fiind cunoscut ca un
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Cotea, pentru lucrarea sa din „Podgoria Cotnari”, un fragment de amintiri semnificative ce țin de spiritul și gloria acestui spațiu încărcat de istorie și podoabe viticole încoronate cu medalii de aur. * Prin nu mai știu ce an (1975) m-am pomenit « propus » (știți cum era pe atunci), candidat în aleger ile pentru parlament (Marea Adunare Națională) în circumscripția Hârlău. Nu singur, fiindcă democrația se tot adâncea și, de la candidatul unic, s a ajuns tiptil, la doi pe un loc. Din neferic
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai frumoase a țării. Astăzi însă și-a pierdut până și numele și, în adevăr, e păcat, căci, făr-a vorbi de podgoria Cotnari, vestită prin vinațele sale, în el găsește cineva deal ul Cătăl inei, de care, deși istoria nu pomenește, tradiția ne spune că se nu mește astfel de pe numele unei prințese române, care scăpase de o năvală dușmănească în vârful lui, unde, făcând șanțuri și baterii, se apără cu slugile sale; ruinele poliției (oraș ului) Co tnari, unde un
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Vodă Bătrânul. Măcar că i papistaș, eu cu dânsul m-am înțeles; ș-am petrecut noi ca frații. Acu, la despărțire, z ice acel Matiaș că tare i-a plăcut întâlnirea și lucrarea aceea a noastră și că el vra să pomenească precum știe prietenia pe care am legat-o. „Am - zice el - în niște ulcioare bine smălțuite și bine pecetluite, cu ceară, un vin vechi de la părintele meu. Care vin mie mult îmi place. Vreau să ți dau din el, ca
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
principiului cuvânt cu cuvânt: PE Argeș în sus PE calea cea dreapta PE calea progresului Publicațiile jubiliare și omagiale ale căror titluri încep cu același cuvânt se orânduiesc alfabetic după cuvântul care denumește caracterul publicației, în ordinea numelor de familie pomenite în titlu: OMAGIU.CIUCĂ, Mihai OMAGIU lui Mihai Ciucă Titlurile periodicelor se aranjează după aceleași criterii ca și titlurile celorlalte publicații descrise după titlul lor: REVISTA bibliotecilor REVISTA de drept Ordinea vedetelor nume de persoane fizice Numele de persoană identic
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
despre activitatea desfășurată de medicul Italian Giuseppe Antonio Pisani care, după ce a activat la Dresda, s-a angajat, în 1751, ca medic la curtea domnitorului Constantin Racoviță din Iași. Tot la Iași, a lucrat ca medic chirurg Ioan Benedict Lochmann, pomenit într-un document din 16 august 1758. Acesta s-a căsătorit cu o moldoveancă din Vaslui și a lăsat mai mulți fii din care unul a fost farmacist. Mulți boieri și negustori din Vaslui au apelat la serviciile medicului chirurg
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
A fost uimită la vederea atâtor cărți prăfuite și se întreba cum de nimeni nu a intrat acolo. A luat o carte și a deschis-o la întâmplare. Deodată o învălui un fum și dispăru ca prin minune și se pomeni pe un covor fermecat în mijlocul galaxiei, lângă cartea pe care o deschise.Aceasta îi spuse că este primul om care a deschis vreodată o carte și, drept răsplată, o va duce în galaxia Cărților, unde va putea cunoaște multe lucruri
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
dialogul are o gratuitate aparentă, întrucât devine aluziv, conținând sensuri subtile, ce se vor explica mai târziu, în cuprinsul nuvelei. În primul rând, căldura este năucitoare, fenomen meteorologic aproape unic: „E teribil de cald! spuse el deodată. Nu s-au pomenit așa călduri din 1905!...”. În mod paradoxal, căldura mare reprezintă motivul pentru care viața lui Gavrilescu s-a schimbat, cât și cel pentru care are loc revenirea la adevăratul destin al personajului: „Era prea cald. Nu îndrăznea nimeni să iasă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
într-un enunț eliptic la Holban: „Un vis”, incipit al microtextului. În ceea ce privește construcțiile verbale, majoritatea exemplelor din textele onirice pun în evidență preferința marcantă pentru perfectul simplu care subliniază caracterul surprinzător al evenimentelor povestite: „mă văzui”, „mă trezii”, „crezui”, „mă pomenii”, „mă găsii”, „descoperii”. Discursul oniric din romanul lui Holban este concludent: „Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari.” Verbul „a părea” este aproape
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
femeiești? Fiindcă la noi domină cultura improvizată și ignoranța arogantă, mă simt nevoită să scriu despre lucruri care ar trebui să figureze în cultura de bază a oricărui om cu educație medie. Între altele, desigur, manualele românești de istorie nu pomenesc nimic despre felul în care au câștigat femeile din lume și din propria țară drepturi civile și politice, ca și când acestea le-au fost făcute cadou prin bunăvoința de masă a bărbaților generoși și luminați. Sunt convinsă că în întreaga istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
această ispită mare de a nu lua lucrurile în serios. Să fim sinceri: dincolo de prejudecățile religioase și filosofice, mai există și o intuiție simplă pe care o împărtășesc mulți bărbați, indiferent de gradul lor de cultură. Ceva de genul: „Te pomenești că nu o să mai vreți să ne mai faceți cozonaci, sau te pomenești că o să ne puneți să ne călcăm singuri rufele”. Există acest sentiment al primejdiei că vor fi lăsați să se descurce singuri în contexte în care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dincolo de prejudecățile religioase și filosofice, mai există și o intuiție simplă pe care o împărtășesc mulți bărbați, indiferent de gradul lor de cultură. Ceva de genul: „Te pomenești că nu o să mai vreți să ne mai faceți cozonaci, sau te pomenești că o să ne puneți să ne călcăm singuri rufele”. Există acest sentiment al primejdiei că vor fi lăsați să se descurce singuri în contexte în care s-au obișnuit să fie asistați. Iar primejdia este reală. Nu cunosc nici o orientare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
avut influență asupra gîndirii pedagogice din țara noastră prin circulația operelor sale în original sau traduse, iar în mod indirect, prin intermediul curentelor pedagogice apărute în Occident sub influența rousseauismului (filantropismul, curentul educației noi, școala activă). De numele lui Rousseau se pomenește pentru prima dată la noi încă din 1794, în legătură cu traducerea (nepublicată) în limba română a comediei Narcis, traducere avîndu-l ca autor pe Ion Cantacuzino: "Narchis sau îndrăgostitul însuși de sine. Comedie de Jan Jac Ruso, pe franțozește făcută și tălmăcită
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
document privitor la Brătieni datează din 29 iulie 1508, din vremea lui Mihnea cel Rău, document prin care domnul Întărea lui Neagoe și fiilor săi - Brătian și Neag - ca și altora, jumătate din satul Brătianii. Același Brătian din Brătieni este pomenit și Într-un document din 18 aprilie 1535, privitor la alte posesiuni. După opinia Sabinei Cantacuzino (fiica lui Ion C. Brătianu) primul Brătianu cunoscut ar fi un anume Eftimie, pitar din Brătienii, care a trăit În a doua parte a
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
ondulațiunii universale, www.unpload.wikimedia.org, p. 7. 845 Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. 846 "Una dintre ideile de bază ale filosofiei indiene este aceea că ciclurile(yuga) se succed, după cum am mai pomenit într-o regresiune, de unde urmează că omul ultimei epoci a ciclului (kali yuga) este o ființă "involuată" față de omul epocilor anterioare". Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 102. 847 Este vorba despre un
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
venea zilnic să mănânce la noi, așa că instrucția a devenit și ea mai sistematică. Câteodată Uray dispărea și nu știam unde. Peste ani, când, datorită unor întâmplări, am ajuns învățător într-un sat de munte, la Valea Neagră, m-am pomenit acolo cu Uray, care vindea biblii și ochelari. Mă căuta să continuăm lecțiile de franceză de unde le lăsasem, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între timp. C.Ș.: Unde ai făcut școala? A.B.: Am făcut patru clase la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se cam dusese între timp, l-am ajuns în gară și, foarte fericit că am ce mânca, m-am așezat deasupra, pe un vagon, cu picioarele atârnând. Nu mi-am dat seama că se văd pe geam și m-am pomenit cu doi controlori, câte unul la fiecare capăt al vagonului, așa că nu mai aveam pe unde să fug. De vreo câteva ori sărisem de pe un vagon pe altul, că prea puțin îmi păsa de viață și de tren și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
rămas în sat? A.B.: Am stat acolo aproape un an. Dormeam la școală pe un sac de frunze, deoarece cu 375 de lei pe lună nu prea puteai face mare lucru. Pentru că nu mai scrisesem deloc acasă, m-am pomenit cu mama. De data asta m-a luat cu ea, acasă. Și din acel moment am început să învăț nebunește pentru facultate. N-am intrat la medicină veterinară cum a vrut mama, dar oricum era fericită să mă știe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pe fir care-mi spune: „Cine ești tu acolo, mă? Ce ai de vorbit cu fiul unui chiabur?”. Și eu: „Lasă-mă, domnule, în pace!”. Eram foarte agitat să nu moară vaca și... l-am înjurat. Spre seară ne-am pomenit cu milițianul la poartă, care mă anunța că sunt „invitat” la primărie de prim-secretarul raionului Lăpuș, raionul din care făceam parte. „Lasă-mă, domnule, în pace”, zic, „că nu mă interesează pe mine prim-secretarul. Nu pentru el am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
București la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Universitară. Nu era nici acolo. Noua listă cu interdicțiile a apărut, din câte am aflat eu, ca urmare a reverificării celei cu cărțile interzise în 1971. Ciudat că despre roman s-a mai pomenit și după retragerea din biblioteci. C.Ș.: În ce tiraj a apărut? A.B.: Cred că trebuie să fi apărut între cincisprezece și treizeci de mii. C.Ș.: Ai pus ceva din datele tale biografice în Mihai Bogdan? E psihiatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
justifică fiecare pas. A.B.: Da, pentru că au o credință. Bună, rea, dar e o credință. Și ele se justifică vizavi de anumite convingeri pe care le aveau în momentul în care au acționat, față de cauza la care s-au pomenit asociate. C.Ș.: Justificarea e o dovadă că personajul a evoluat? A.B.: Că s-a schimbat. Că poate să fie altul, dar, luând bilet de tren pe o anumită rută, trebuie să meargă exact pe ruta pe care merge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ca în practicile magice, ceea ce nu se știe sau simte se neagă, unde totul se negociază, iar „merge și așa” este unul dintre zeii tutelari. După ani de lungă și chinuitoare amorțire, după o lungă împietrire a timpului, iată, ne pomenisem, în sfârșit, într-un moment de mare și gravă cotitură a istoriei, într-un spațiu dintre spaimă și speranță, dar, cu toate astea, nimeni nu credea că, foarte curând, comunismul avea să cadă cu adevărat. Încă n-am suficiente cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
o lume în care, în câteva secunde, poți contacta orice punct de pe glob, cei ce ar trebui să comunice mereu, să știe cu adevărat se poartă de parcă ar fi mai izolați decât papuașii. De câte ori, în diverse contexte, nu m-am pomenit obsedat de conotația ironică a versurilor eminesciene : „Iar noi locului ne ținem,/ Cum am fost, așa rămânem”. Dar să revin la atmosfera de atunci. Trebuia să plec la obișnuita adunare a Grupului Gulliver din Amsterdam și, tot în perioada respectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ești pus în situația de a le exprima, apăra, abia când realitatea te obligă să te măsori în fapte. Atunci afli cu precizie cine ești și asta ți-o poate dezvălui doar sunetul grav al faptei în fața căreia te-ai pomenit. Acolo, întâlnindu-mă cu oameni care în felul lor influențau istoria, mi-am dat seama că durerea mea este mult mai mare decât îmi imaginasem, durerea și neliniștea. Și, ciudat, nu avusesem cuvinte pentru a le exprima, căci mă convinsesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
precum Pan Holippa, Pr. Vasile Țepordei, Iconom. Mitrofor Constantin Popovici, Pr. Al. Mateevici, Ic. Mitrofor Sergiu Bejan - director al Seminarului Teologic și profesor, Pr. Mihai Berezovschi cunoscutul dirijor al corului mitropolitan, Pr. Alex. Cristea, autorul imnului ”Limba noastră”. Sunt nume pomenite la săvârșirea serviciului religios precum și În lucrarea ”Basarabia” - Sibiu 2003. O strălucită lucrare consacrată Î.P.S. Antonie Plămădeală rod al unei Îndelungate și multivalente Colaborări pe ”Altarul Spiritului” o datorăm Acad. Prof. Constantin Marinescu de la Iași. Cele peste douăzeci și cinci scrisori
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]