10,251 matches
-
izbânzii (sacrificiu de bucurie), să fie o gelozie (sacrificiu de ură și neputință)? Cred că dl. Theodor Codreanu, când sugerează că acestea sunt, de fapt, false sacrificii, pseudoritualuri, îl iubește prea mult pe Eminescu ori nu și-a câștigat capătul răbdării. Eminescu a fost negat de mari oameni ai culturii române, de un Panait Istrati, de pildă, de un Ștefan Augustin Doinaș ș.a. Una este placa de patefon a d-lui Zigu Ornea, uitată în "ac" de câteva generații alta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezacorduri. Ce e "complexul Bacovia", descoperit de Theodor Codreanu după "îndelungi meditații"? E identificarea în viața și opera poetului a unor arhetipuri, care, prin asociere, dau un alt "model ființial" și au consecințe asupra atitudinii și stilului. Prin modestie și răbdare, Bacovia e Cenușăreasa; prin "autoizolare și tăcere" e Narcis, unul ce tulbura însă apele. Ca să prezint mai repede ideea în jurul căreia e organizată întreaga demonstrație, trebuie să spun că "complexul Bacovia", semnificativ "pentru condiția omului modern", e opusul "complexului Lear
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sterilitatea nu e în lipsa cuvintelor, ci în abuzul lor; Vai de literatura în care se premiază autorii și nu operele!; Fiecare dintre noi are vârsta universului; Oglinda despică; Opera ta este opera... posterității. Chiar și după moarte trebuie să ai răbdare; Buzele arcuite pentru sărut ale femeii aduc a verighetă; Câtă inactivitate, atâta neliniște; Iubirea un pedagog de geniu; Iubirile trec, soțiile rămân; Fără dorință, nu bagi de seamă lipsa; De multe ori, viitorul nu ne stă în față, ci în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar fi nu arta, ci omul, și neapărat aceștia trebuie să aibă stil. Stilul creează, rațiunea imită, decide Lamparia, o răsturnare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tras câteva semnale de alarmă în acest sens, cu decenii în urmă, situația dovedindu-se a fi generală și străveche, li s-au aplicat epitete denigratoare, în ticăloasa tradiție a "țapului ispășitor". În clipa de față, Europa și-a pierdut răbdarea, cum dovedesc numeroase scrieri recente, pentru că se vede invadată de valuri de migratori africani și asiatici, chiar și de "țiganii de români". Se pare că legea formulată de Leo Frobenius la începutul secolului trecut redevine actuală: periferia atacă centrul; majoritarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a identicului în favoarea simulacrelor și erzațurilor parazitare. Neabătut în convingerile unui naționalism "în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au dat rezultatele pentru numirile noastre. Nu am putut să aflu nimic, era inspectorul plecat la București. Tot de acolo am putut afla că nu s-au făcut numirile de suplinitori nici la învățământul primar. Așa că trebuie să mai avem răbdare și unul și altul. De la Lenuța am primit un plic, mi-a spus că a primit copia de diplomă de la tine, dar că tu i-ai scris că ți-a promis cineva că îți va da post. În caz că te-ai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
te gândești sau chiar ți s-a părut ție că nu m-am purtat destul de frumos cu tine, iartă-mă, dar cred că între noi trebuia puțină distanță. Mai ales că tu erai acela care spuneai mereu să avem puțină răbdare. Într-un fel, mă intrigă faptul că nu ai înțeles dragostea mea față de tine, cel puțin din scrisori. Îmi scrii că nu mai ai tăria de a continua scrisoarea, mă găsesc, dragul meu Sandy, în aceeași imposibilitate. Aș dori mult
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Sandul meu drag, Am primit scrisoarea de la tine, pe care nici nu o așteptam așa de curând, știindu-te pe tine mai leneș la scris. Mi a făcut o deosebită plăcere. Drept să-ți spun dragul meu, nici nu aveam răbdare să o deschid. La primirea scrisorii eram singurică în casă, ca de obicei, lucram, iar liniștea normală din școală mi-a dat timp să mă gândesc departe, la toți ai mei și mai ales la tine, tu care ești singurul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vom fi alături cu toată comoara noastră de dragoste ce aș dori ca să fie nesecată chiar și dincolo de lumea pământească. E greu să suporți depărtarea când știai că era ca un drept legitim de a fi cât mai aproape, dar răbdare, că poate mult bine și multă bucurie ne așteaptă... Știu că pentru tine e mai greu, tu care ai fost atât de încercată și pe care chiar eu te-am necăjit punând într-un timp la îndoială cele mai curate
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
te găsesc pe tine sau mai bine zis să ne întâlnim și să pornim înfrățiți și uniți pe calea Destinului. Acum parcă încep să justific într-un fel neastâmpărul meu de la începutul lui septembrie trecut, când nu am avut măcar răbdarea ca scrisoarea ce-ți expediam să ajungă la destinație și am ajuns eu mai întâi ca o scrisoare vie ce putea să-ți grăiască cu totul altfel. Abia acum înțeleg că prin instinct simțeam ceva de care parcă nu-mi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
8 februarie 1941 Sandy drag și necăjit, Am primit scrisoarea de la tine de abia de câteva minute. Ieri ți-am trimis o recomandată în care îți arătam pe larg toată situația și părerea mea. Văd că Dumnezeu aranjează totul, cu răbdarea de la noi, însă. Mi-ar fi plăcut să terminăm cu totul odată, dar ce să facem? e bine și așa, cum ne-am dat părerea în câteva rânduri, și așa cum ai acceptat și tu. Eu aștept acum și mă rog
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Ce bucurie! Îți închipui și tu care la rându-ți simți aceeași dragoste când primești rânduri puține dar sunt de la aceea care cu adevărat s-a legat pentru totdeauna de tine. Mă bucur mult, dragul meu, de cele scrise, cu răbdare ne vom realiza și cele scrise de tine. Abia aștept ziua când ne vom vedea, am să te pup mult și dulce, mai mult ca oricând. Țuțișor drag, mi-i nespus de dor de tine și pe zi ce trece
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
baza tuturor analizelor. Acestea toate ale tale, plus cele ale mele, le voi înainta și după ce va veni aprobarea putem înainta și cele necesare pentru scoaterea carnetelor. De Paști în nici un caz nu putem avea carnete. Trebuie să fim cu răbdare. Îmi pare bine că ai ajuns cu bine. Cât despre curiozitatea colegelor de a afla noutăți din primele noastre momente de viață casnică, nu mă mir. Curiozitatea feminină e o calitate pe care bărbații nu prea o au. Tot acum
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mie îmi este dor de tine, acum aș fi dispusă și de dragoste. Mi-a trecut durerea de măsea, momentan. Îți închipui ce rău e când iubești și nu ești aproape de cel drag. Ce să fac? Tu ai dreptate, trebuie răbdare. Totuși, dacă voi fi hotărâtă să vin, te voi anunța. Gazda, ce zice, de plecare? Cred că se obișnuise cu tine. Țin să le transmit cele cuvenite de la mine. Pe Marusia nu am putut să o servesc deocamdată cu nimic
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Le doresc succes ! Băiliești, 13 iunie 1941 Ora 9 - 9,30 Scumpa mea soție, Scrisoarea cu data de 10 am primit-o chiar acum câteva minute. Văd că întâlnirea noastră mai suferă încă o amânare de 24 ore. Totul cu răbdare. Știu că altfel nu se poate. Dacă ar fi fost după cum ai fi vrut tu, sau după cum vreau eu, de mult ar fi trebuit să fim împreună sau să nu ne fi despărțit niciodată. Ți-am scris din Focșani, tot
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-mi mai des, că după cum îmi închipui, timp ai suficient. Îmi pare rău că nu ai și tu strictul necesar pentru ca în lumea străină să te simți bine. Vor veni și timpurile bune, când vom avea trusoul mai asortat, ai răbdare ! Te sărută cu tot dragul, Mariana și Mia. P.S.: Ai grijă și scrie-i și lui Iliovici. Nu ai scris nimic pentru ei, deși eu am spus ce m am priceput din partea ta. Pa, Miuța. La profesia lor Am învățat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
comuna Brădățel. În 1964 primește titlul de „profesor emerit”. Profesor cu o frumoasă cultură generală și o temeinică pregătire de specialitate, P. Todicescu și-a înarmat elevii cu variate cunoștințe din toate domeniile științelor pedagogice și i-a îndrumat, cu răbdare și metodă, năzuind să le descifreze multe din tainele meseriei de învățător. Orele de psihologie, de pedagogie sau de logică erau momente de înaltă instrucție și educație. Practica pedagogică și Școala de aplicație au fost ridicate de profesorul P. Todicescu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în special. În articolul „Să povestim copiilor” subliniază marea însemnătate instructivă și educativă a povestirilor și poveștilor, conchizând că „povestirile încântă, satisfăcând imaginația copiilor, exercită facultățile lor de cunoaștere și simțire; ascultând copilul mult timp o povestire, se obișnuiește cu răbdarea, i se dezvoltă puterea de atenție, concentrare și, încetul cu încetul, devine stăpânitor pe aceste puteri ale sufletului, i se înmulțește vocabularul de expresii, cuvinte și idei; i se întărește memoria și apropie pe învățător de copii” (Îndrumări pedagogice, decembrie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aud și vocea omului meu întrebând; așa e, Alecule? Astăzi sunteți bunici și credem că trăiți cu aceasta a doua tinerețe, pentru că, orice ar fi, acest țâncușor de Cosmin vă dăruiește bucuria împlinirii unei vieți. E drept, nu mai avem răbdarea anilor tineri, dar nepoții sunt și rămân nepoți, ei fac din bunici tot ce vor. Pe la noi, vremea e tot așa cum o știți, cu căldură ziua, dar și noaptea. Acum a căzut câteva picături de ploaie și s-a mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de pe colină unde bătea soarele atât de minunat în dimineața aceea de iulie. Ceva făcut cu toată priceperea mea și sufletul meu. Poate niște flori frumoase de la Cârțișoara noastră, poate altceva frumos. Ați fost atât de drăguță ! Nu mai am răbdare să le vadă și Găbiț. În octombrie, prin 24, mergem iar la ea și le iau cu mine”... După ce se ocupa și de alte momente personale, Coca revenea la destăinuiri, la problemele ei, la viața ei care descria... viața. „Problema
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
observat, colegii vă iubesc, vă respectă și aceasta este lucru mare. În vasta corespondență pe care ai avut-o, d-ta ai fost și un detectiv, deoarece i-ai descoperit pe toți colegii, cu actualele lor adrese, ceea ce dovedește multă răbdare, perseverență și activitatea de scriptologie care devine câteodată tare neplăcută. Ultima achiziție a fost a lui Coșulschi. Bietul, necăjitul și săracul elev de odinioară, câte nu mi-a povestit în noaptea aceea ! Păcat că asemenea lucruri nu le-am aflat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
altă pensie! Fie și ea iertată! Ce bine era dacă ar fi trăit și ea și împreună să ne pensionăm și împreună să vă găsim la Bârlad, în întreaga familie, cu cumătra Mia în viață. Vremea nu a mai avut răbdare cu amândouă! Nu a mai avut răbdare cu noi, cu familiile noastre. Am înțeles din scrisoare că sănătatea dumneavoastră este bună. Ne bucură acest fapt și așa dorim să vă însoțească în continuu. Am înțeles că nepoatele dumneavoastră vă ajută
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
bine era dacă ar fi trăit și ea și împreună să ne pensionăm și împreună să vă găsim la Bârlad, în întreaga familie, cu cumătra Mia în viață. Vremea nu a mai avut răbdare cu amândouă! Nu a mai avut răbdare cu noi, cu familiile noastre. Am înțeles din scrisoare că sănătatea dumneavoastră este bună. Ne bucură acest fapt și așa dorim să vă însoțească în continuu. Am înțeles că nepoatele dumneavoastră vă ajută la multe treburi ale casei și ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în paginile „Academiei bârlădene”, urmarea fiind aceea că de trei ani sunt prezent cu diferite recenzii în această revistă și, indirect, a contribuit la sporirea zestrei mele intelectuale. Pe lângă cei amintiți țin să mulțumesc celor care s-au aplecat cu răbdare asupra debutului meu după cum urmează: Elena Popoiu: Profesorul Alexandru Mânăstireanu, „Călător... prin vâltoarea vremii”, Ion N. Oprea, Consăteanul meu, prof. Al. M., debut literar la vârsta de 90 de ani, și Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”, Constantin Ostap
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]