9,175 matches
-
Mă uit la ea, și simt că îmi ia foc fața. — E... și asta o variantă, zic în cele din urmă. — Cum adică, e și asta o variantă? Mă fixează șocată, și slăbește strânsoarea. Cum să fie o variantă? Aranjez rochia pe umeraș, fofilându-mă, încercând să înăbuș sentimentul de vinovăție care îmi crește în suflet. Dacă mă port ca și cum situația asta ar fi perfect normală, poate chiar va părea așa. — Ei... Elinor s-a oferit să ne organizeze o nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
demn. Și am să reglez singură situația. Nu trebuie decât... să stau puțin să mă gândesc cum s-o abordez mai bine. Se așterne o tăcere lungă. Afară, o aud pe Cynthia spunând „Mottoul Dream Dress este: nu îți alegi rochia de mireasă...“ — Ascultă, Bex, spune Suze în cele din urmă. Eu nu pot să hotărăsc pentru tine. Nimeni nu poate. Eu nu vreau să-ți zic decât un singur lucru - dacă vrei să renunți la nunta pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
contramandezi. Urgent. The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX ÎN ATENȚIA LUI BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
PRIN FAX ÎN ATENȚIA LUI BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze are dreptate. Nu mai pot să amân la nesfârșit. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
online. Nu am mai apucat deloc să mă gândesc unde să facem nunta - dar fiecare lucru la timpul său. Când Elinor îmi deschide ușa, din interior se aude muzică și apartamentul miroase plăcut, a flori. Elinor e îmbrăcată într-o rochie petrecută, iar părul îi pare puțin mai moale decât de obicei - și, în clipa în care mă sărută, îmi strânge ușor mâna. — Luke a venit deja, îmi spune în timp ce traversăm holul. Ce pantofi frumoși! Sunt noi? — Ăă, adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi pasă, răspunde fata cu lacrimi în ochi. Să știu că mor, dar rochia mea de nuntă o să fie mărimea 2. Mărimea 2! Dumnezeule, stau aici de atâta timp și mărimile din America tot mă șochează. Cât înseamnă asta în viața reală? 42. Ei, așa mai merge. — Becky! Ridic privirea și o văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de piele de căprioară roz pe care le-ai vrut... — OK, face Danny după o pauză. OK. Pielea de căprioară roz a fost o greșeală. Dar, Dumnezeule! Pur și simplu nu m-a slăbit o secundă. I-am spus despre rochia ta - dar el a sărit imediat că „Daniel, nu poți să-ți bazezi o inițiativă comercială pe un singur client, care locuiește sub tine“. Danny își mestecă nervos pielea degetului mare. Așa că i-am spus că tocmai am primit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prietenului meu DANNY KOVITZ toate exemplarele mele ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele de păr Louis Vuitton. TREI: Las moștenire toate celelalte bunuri din proprietatea mea care rămân, de indiferent ce fel și oriunde s-ar afla, în afara oricăror haine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele de păr Louis Vuitton. TREI: Las moștenire toate celelalte bunuri din proprietatea mea care rămân, de indiferent ce fel și oriunde s-ar afla, în afara oricăror haine care se vor afla în sacoșe în fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
absentă. O, sorry, am uitat. O fac azi. — Becky? Christina mă fixează cu atenție. Ești bine? Da, foarte bine! Doar că... nu știu, cu nunta asta... — Aseară m-am întâlnit cu India de la atelierul matrimonial. Zice c-ai rezervat o rochie Richard Tyler. Așa e? — A, da, așa e. — Dar puteam să jur că te-am auzit alaltăieri spunându-i lui Erin despre o rochie de la Vera Wang. Îmi mut privirea și îmi găsesc de lucru cu fermoarul de la geantă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta asta... — Aseară m-am întâlnit cu India de la atelierul matrimonial. Zice c-ai rezervat o rochie Richard Tyler. Așa e? — A, da, așa e. — Dar puteam să jur că te-am auzit alaltăieri spunându-i lui Erin despre o rochie de la Vera Wang. Îmi mut privirea și îmi găsesc de lucru cu fermoarul de la geantă. — Păi... ideea e că... mi-am rezervat mai multe rochii. — Cam câte? Patru, spun după o pauză. N-are rost să-i spun și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar puteam să jur că te-am auzit alaltăieri spunându-i lui Erin despre o rochie de la Vera Wang. Îmi mut privirea și îmi găsesc de lucru cu fermoarul de la geantă. — Păi... ideea e că... mi-am rezervat mai multe rochii. — Cam câte? Patru, spun după o pauză. N-are rost să-i spun și despre aia de la Kleinfeld. Christina își dă capul pe spate și râde zgomotos. — Becky, nu poți purta mai mult decât o rochie! Până la urmă, tot va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am rezervat mai multe rochii. — Cam câte? Patru, spun după o pauză. N-are rost să-i spun și despre aia de la Kleinfeld. Christina își dă capul pe spate și râde zgomotos. — Becky, nu poți purta mai mult decât o rochie! Până la urmă, tot va trebui să te hotărăști la una singură. — Știu, zic cu glas stins și dispar în cabina mea de probă, înainte să apuce să mai zică ceva. Prima mea clientă este Laurel, care a venit pentru că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ea mă dă în judecată pe mine, auzi! În clipa în care vocea lui Laurel reușeste să-mi străpungă gândurile, începe să-mi bâzâie în cap soneria de alarmă. Ridic privirea spre ea și o văd întinzându-se după o rochie dintr-un material extrem de fragil pe care i-o propusesem pentru seara. — Auzi, îmi cere daune emoționale și fizice! Îți vine să crezi ce tupeu pe capul ei? — Laurel, zic stresată. Nu vrei să încerci asta mai târziu? Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și fizice! Îți vine să crezi ce tupeu pe capul ei? — Laurel, zic stresată. Nu vrei să încerci asta mai târziu? Mă uit neajutorată în jur după ceva solid și foarte zdravăn cusut, cu care aș putea să înlocuiesc rapid rochia. O haină de tweed, sau un costum de schi, ceva. Dar Laurel mă ingoră cu grație. — Avocații ei zic că am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic că am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie piciorul în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie piciorul în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe umăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a ieșit totul la iveală, mi-am dat seama pe loc. Ea le luase, era clar. — Și n-ai putut să faci nimic? zic, absolut șocată. — A, ba da. Am chemat poliția. Bărbia i se încordează, în timp ce își încheie nasturii rochiei. S-au dus și au luat-o la întrebări, i-au scotocit și apartamentul. Dar n-au găsit nimic. Evident. Îmi zâmbește un pic ciudat. Și pe urmă a aflat Bill. Și a făcut plici. S-a dus la poliție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și mă traversează un val de furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai veselă. Evident, varianta cu cusătura intactă. — Mă duc să-ți aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai veselă. Evident, varianta cu cusătura intactă. — Mă duc să-ți aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele din urmă rochia și culeg în treacăt și o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele din urmă rochia și culeg în treacăt și o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă apropii și mă uit la el întrebător. Are ochii roșii, părul în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul de reduceri, mă opresc uimită. Danny stă lângă un raft
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
reduceri, mă opresc uimită. Danny stă lângă un raft cu bluze, și degetele lui se plimbă pe una dintre ele. Ce naiba face aici? Tocmai vreau să-l strig și să-l întreb dacă nu vrea să vină să-i arăt rochia și pe urmă să vină cu mine la un cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]