10,656 matches
-
vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aceeași tactică și la sediul Parcurilor Naționale. Administratorul parcului ne-a lăsat să stăm Într-una din magaziile pentru unelte. A venit și paznicul de noapte, un bărbat uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit să ne facem drum printre sălciile de pe margine, ajungînd, Într-un final, Într-o zonă cu stufăriș des și Înșelător. Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete ciudate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați. Ajutați din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra portului și, pe măsură ce viteza Întîi ne Încetinea zborul sinuos În jos, Însoțit de murmure, din locul favorabil În care ne aflam părea că tot orașul se ridică să ne Întîmpine. În Iquique nu era nici măcar o barcă, argentiniană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
peruană, și formează un fel de punct de Întîlnire Între cele două țări, atît de diferite, În ciuda apropierii lor geografice și a strămoșilor comuni. Promontoriul, mîndria orașului, se ridică 100 la de metri de sol Într-o masă impozantă de stîncă pură. Palmierii, căldura, fructele subtropicale vîndute În piețe, toate acestea Îi conferă fizionomia unică de oraș caraib, sau ceva de acest fel, complet diferit de semenele sale mai de la sud. Un doctor, care și-a manifestat față de noi toată lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
luat rămas-bun de la Pacific printr-o ultimă baie (cu săpun și tot restul), ceea ce a făcut să se trezească pofta mistuitoare ale lui Alberto de a mînca fructe de mare. Am Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta lui Alberto. De fapt, n-ar fi fericit nici măcar pe un pușcăriaș. Grăsimea era grețoasă, cu atît mai mult cu cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cordială. Fiecare încearcă să intre în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am făcut și noi loc pentru câteva ore, celebrând o sfântă liturghie pe plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
loc pentru câteva ore, celebrând o sfântă liturghie pe plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am rugat, ca de obicei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
veacurilor, s-au ridicat contra-i și i-au jurat pieirea. Acești dușmani, ca devotați apostoli ai puterii întunericului, s-au înrolat în armata lui satan și au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul să ne amintim de marile prigoniri ale lui Neron, Domițian și Dioclețian, de ereziile maniheilor, monofiziților, monoteiștilor, arienilor, albigensilor etc., de schisma lui Foție și reformele lui Huss, Luther și Calvin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat acum într-o negură care estompează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toare, este ceva care alterează puternic orice imagine valabilă a mării și care exercită o violentă acțiune respingătoare. Dar - miracol - există digul - sari într-o altă planetă [où] tout n’est qu’ordre et beauté ... Prin două-trei locuri privilegiate, unde stâncile sunt mai clemente, cobori cu precauție, pândind mișcarea favorabilă a unui val, de-a dreptul în plină mare. În locul acelei avansări lente a oricărei plaje - unde faci cunoștință gradat cu o apă care fie te plictisește, fie te primește cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ani - și simplu, judecând după chiloții groși și mâinile aspre. Înecat de circa două zile. Pieptul cu pete mari, negre, brațele străbătute de vine aparente, violete. Pe față - sânge scurs din nas. Ușoare eroziuni pe brațe și picioare (nisip? stânci?). Ne impresio nează puternic. Vorbim mult despre morți și moarte - despre sinu cideri (și despre ștefănel, cu care a fost coleg de școală). Despre contactul cutremurător cu neantul. Dar mă simt mai tare pe picioare în această confruntare. Intere sant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bucureșteană. Noi am făcut de-acum trei traversări și ne-am oprit, acum trei zile, pe malul lacului Podragu, care se află la o înălțime de 1995 de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
traversări și ne-am oprit, acum trei zile, pe malul lacului Podragu, care se află la o înălțime de 1995 de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să ne oprim acolo pentru câteva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
peste „Trei pași de moarte“, care, pe atunci, nu erau încă prevăzuți cu lanțurile ajutătoare fixate în peretele muntelui. Timpul era foarte frumos și la lacul Caprei am făcut un popas: o piatră prețioasă lichidă, montată într-un căuș al stâncii. Acolo am trăit una din experiențele tari ale vieții noastre: ne-am dezbrăcat și am trecut înot lacul glacial - un botez de foc care, parcă, ne-a unit și mai mult pe unul de celălalt... După două-trei zile petrecute la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noastre montane - escaladarea Negoiului. Din câte îmi aminteam de această parte a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția lui Verde Împărat: un drum de calvar, alcătuit din imense stânci negre, peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mihai, amestecați în mulțimea golănoasă de la periferia Bucureștilor, am forțat porțile grădinii de vară a unui biet cinematograf din Piața Filantropiei și, contopiți într-o singură ființă, am urmărit cu respirația tăiată de emoție zgomotele valurilor ce se spărgeau de stâncile de la Elsinor și bătaia de inimă, amplificată la paroxism, care anunța apariția fantomei... — Remember, remember me! — O, God! Noi, care nu cunoșteam aproape limba engleză, eram vrăjiți de muzicalitatea ei întrupată și, ținându-ne strâns de mână, muream alături de toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dâmboviței, am pornit-o pe cărări turistice foarte puțin umblate, care ne purtau tot în paralel cu Piatra Craiului, până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am aruncat-o asupra lui. și poate că a fost bine așa... Să lăsăm Trecutul să odihnească în pace. Pierre, din Histria, Augustei la București 26 iulie 1956 Draga mea, șed pe malul lacului într un jilț natural, săpat în stâncă, și îți scriu după o zi de muncă de unsprezece ore. Soarele încălzește încă (ziua de muncă a început la patru și jumătate dimineața, iar acum este de abia ora cinci după-masă). Briza mării adie. E bine! M-am scăldat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dânsul. Dacă ceda acum, mâine îi va fi pusă sub ochi o altă scrisoare, și apoi o alta, la nesfârșit. Dat fiind că scrisorile nu fuseseră dis truse, cum ceruse el. „Drumeț, gândule, nu te mai încumeți a străbate prin stânci. Ia-ți zborul spre ceruri!“ În noaptea asta! De profitat de întunericul precar al unei celule permanent luminate și de oboseala firească a unei străji veșnic prezente la vizorul din ușă! De folosit nu șireturi de ghete, nu curele sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos. Cele două organe fonatoare nazal și oral îi furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V. Aciocîrlănoaiei) Copiii mei! Copiii mei! Unde ești, Dumnezeule? Unde ești? De ce admiți asemenea barbarie? Care e folosul Tău, când ești aprig și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]