8,833 matches
-
lume, sunt în stare să încurajeze orice scârța-scârța pe hârtie capabil să mâzgâlească două-trei vorbe în franceză. Pe argentinianul Bianciotti, deși comite din când în când greșeli de gramatică, l-au băgat în Academia Franceză (instituție care, ce-i drept, strălucește mai mult în ochii telespectatorilor!) și nu m-aș mira să-l primească și pe Kundera, care, în ultimul timp, se preface că scrie în franceză. Și încă nu e mare lucru! Dar închipuiți-vă că Tsepeneag a obținut o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unde, între optimi și semifinale, meșterii au timp să finiseze termopanele și centrala proprie, pentru că locatarii încă nu se întorc, mai au de stat în Germania măcar pînă la sfertul de finală contra Braziliei. Dacă Ronaldo și Zidane ar fi strălucit de la începutul Mondialelor, poveștile lor n-ar fi fost atît de frumoase. Scenariile cu priză la public sînt acelea în care eroul principal e la un pas de catastrofă, se ridică și învinge. Liderii liniari n-au povești, ci doar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
-l fi putut ajuta în vreun fel. Se va duce înapoi în Elveția, acolo unde toate sînt curate și sănătoase. Și apa, și aerul, și pajiștea, și laptele, și closetul, și fotbalul. De România îl va lega amintirea unei cariere strălucite de internațional, asociată cu eșecul în antrenorat, pe banca unei echipe pe care a preluat-o în colaps și o lasă în moarte clinică. Un scurt experiment eșuat în patria natală nu e o tragedie; poate figura, în cel mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
constanta prezență lângă om, iar o astfel de arătare, de viziune epifanică este o binecuvântare supremă, un act conferit întru grația divină ce răspunde astfel luminii credinței ce-o adoră. Faptul că, din perspectiva marilor religii, dintotdeauna acolo unde a strălucit lumina credinței în zeu a survenit, la intensități diferite, și revelația prezenței acestuia lângă om nu constituie o axiomă impusă de ființa umană, ci dobândită de ea întru compasiunea și generozitatea divină. Așadar, se pare că intensitatea credinței individuale luminează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ei, această învățătură a parcursului lumii ne duce cu gândul la probabilitatea ca însuși un astfel de parcurs să fie finit, ca însăși lumea adamică, în integralitatea ei, să se sfârșească cândva dimpreună cu lecțiile sale. Dacă tot ce a strălucit sau doar a survenit în istoria omului este limitat și supus disoluției finale atunci, lecția acestei istorii merge mai departe și ne indică că o totalitate a unor astfel de efemerități poate fi și ea efemeră, un cumul al deșertăciunilor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ființă alături de persoana adorată, doar eu sunt acceptat ca alt pol de existență, desigur, eclipsat și restrâns la statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului univers, astrul ființei adorate este circumscris învăluitor de afectivitatea celui îndrăgostit precum un cerc selenar ce se rotește frivol. În această temporalitate specială, pentru mine doar ființa iubită există la mod decisiv și doar chipul ei îmi
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îmi surâde, îmi este favorabilă, îmi suflă un vânt prielnic în pânzele corabiei mele ce mă va duce în portul fericirii conjugale. Visul meu dintru început continuă și se sublimează, mirajul ascede spre înălțimi romantice, axis mundi al îndrăgostirii mele strălucește acum între mine și persoana iubită, formula te iubesc fiind înfiată prin deschiderea sferei de conștiință a acestei persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de care m-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
au adus în lume". Antim are suavitate, exaltare lirică și face Fecioarei un elogiu franciscan desfășurat într-o cadență fastuoasă ca o coadă de păun: " Aleasă este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfințeniei stinge celelalte stele; și pentru marea și minunata strălucire, de toate șireagurile stelelor celor de taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
până la pandalii și istericale, efectul e dintre cele mai originale. Prețiozitatea, obișnuită în această poezie, se răscumpără printr-o mare gingășie, vrednică de un Chiabrera; Doi ochișori verzi, Ce privind nu-i pierzi Printre ceialalți, Genele-i umbresc Și ei strălucesc Ca niște brilanți. "Les ruses de l'amour" ocupă un loc mare în chip de mici epigrame: Nu pot a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zic vouă", " Doamne, depărtează paharul". Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor și giuncele sunt albe... copii, acolo e țara!..." Poemul în întregul lui, cu toate bunele intenții, rămâne fals. În schimb, în proza memorialistică, Al. Russo și-a însușit până la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a Ioanei, "romînă macedoană": Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic, ca o Diană, Sub al persicii tulei, Sub șalvarii de sultană! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis!... a Brusei: Cu-ale sale minarele, Ce se-nalță strălucind, Brusa pare, predomnind Dealuri verzi cu verzi vălcele Cinse-n râuri de argint... a turcoaicei din Esme: Când o vezi la preumblare Feredjeaoa-i se-mlădie Sub iașmac adus din Sam, Pe kiahiul, bogat cerchez, Ca o stea prin nori apare Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a lui larg piept și spete avea zale ferecate, Iar albile sale plete preste ele răschirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce strălucea Adesea am trecut, Privii atât de des; Mă cunoșteau vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se scufundă în mitologie. Dragostea poetului nu e numai un mecanism de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea pătimirii noastre" și cade în genunchi în fața lui Dumnezeu. Ideea politică e absorbită într-un text obscur de oracol cutremurător: Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adânc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare... Poetul e dreptvestitorul apostol "al unei vremi ce va să vie", care se prosternă în fața pădurii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a cincea asupra lui, sunt sărace ca document, ne dau atât de puțin - mai nimic - din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase, plenitudinea solidă și sănătoasă a florilor și a fructelor, a corpurilor și a sufletelor." "Hugo, adaugă criticul, a strălucit de sănătate, de natură exuberantă și directă." Cu Baudelaire însă, urmează Thibaudet, apare pentru prima oară poetul civilizației urbane (căruia îi găsește totuși un precursor în Alfred de Musset). Înainte de a expune chipul de a vedea al lui Thibaudet, credem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez, el marchează un moment de seamă în luptele de idei de la noi (...) Scrierea lui Ibrăileanu rămâne o pledoarie strălucită pentru integrarea în cultura noastră a epocii dinaintea lui Eminescu. Chiar dacă, ulterior, Ibrăileanu n-a dat o istorie întreagă, sistematică, a literaturii române, scrisul său degajează un fel esențial, profund, de a simți realitățile culturii noastre. DAN HĂULICĂ, Critică și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Zola, ori Stendhal, ori Sterne, la vremea lor, dar și dovedind în plus că genul însuși al romanului, fie el cât de larg, nu mai poate fixa fluxul nesfârșit al vieții exterioare și interioare. Formulele lor artistice reprezintă modalități strălucite de captare pe pagină a acestui flux, dar și revelări la fel de convingătoare ale dimensiunii infinite a existenței, în principiu imposibil de captat. După acești scriitori, orice roman a devenit un pat al lui Procust, orice creație romanescă o revoltă implicită
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
putut să-l învingă din cauza fortifi- cațiilor, s-a întors și a subjugat aproape toată Asia, obligînd pe supuși să plătească tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl cînd întunecații lucrau la foc continuu pentru falsificarea istoriei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
carpatice iar tăblița 19 spune că oastea geților atunci cînd pleca la luptă era însoțită de îngerii păzitori iar din înaltul cerului o urmărea Puternicul sau Minunatul Moș Arimin(Arumun). În limba eme-gi Arimin/ Arimun este compus din ari: a străluci, cale de urmat, a chema, obi-cei, a lăuda și mun/munus: mamă. Această imagine apare pe tăblița 26 unde rumu-nii sau urmașii ariminilor atacă Geonoste, cetatea galilor de pe malul unei ape. Din înaltul cerului, deasupra pedestrimii rumune, veghează bătălia Moș
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
minciuni și urîciune. Prelatul spaniol canonizat sub numele de Sfîntul Eugeniu amintește despre o dispută între doi înțelepți ai vremurilor sale - Paulo Alvaro și Eleazar - în care primul vorbește despre lumea de la țărmul Mării Negre și laudă biblioteca regelui Leovigild fiindcă strălucea de ,,getică lumină”. Hulitorii însă au avut grijă să toarne peste această cultură plină de lumină, tot closetul lumii să nu se mai știe în vecii vecilor că a existat în antichitate și aseme- nea univers spiritual al lumii geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
făcut să-și strige mama. Ză- rind pe cer că sfîntul ne-a trimis(dat) două cruci, am plecat la neamul meu și am chemat toate rudele noastre să vadă minunea întîmplată. Cei adunați au lăudat cu înțelepciune minunea ce strălucea. Cenușa(moaștele) sfîntului Salvator/Mîntuitor al geților ne-a însoțit și ne-a ajutat să-i oprim pe acești răi, să cadă prinși. Le-am dat la gioale și i-am trimis spre judecare lui Dromioxto. Cu voce răgușită și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzându-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte sculptat în fildeș, arhitectură pustie... (M. Cărtărescu, Orbitor). ( iată − prezentativ citațional: Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]