8,805 matches
-
ample, viguroase, respirația nervoasă. Era marcat absolut de faptul că este în casa lui Enescu pe care, datorită faptului că a fost la cîteva concerte din marele Festival de la București, are sentimentul că îl cunoaște cumva personal, că sînt prieteni. Straniu. Deși înțelege că nu mai trăiește. În fine, în partea a doua, c oncertul a fost susținut de Cvartetul de coarde Aria, un ansamblu elvețian înființat în 1994, din care fac parte și doi muzicieni români, Adelina Oprean, vioara a
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor. Vehicul nu părea a fi pentru că nu făcea nici un zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doar atât. Rămase cu privirile ațintite în întuneric așteptând. Deodată, niște irizări stranii înconjurară contururile ciudatului obiect din care ieșeau câteva siluete mișcătoare. Le urmări cu teamă și curiozitate. Văzu cum dispar printre ruinele și săpăturile șantierului de peste
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor. Vehicul nu părea a fi pentru că nu făcea nici un zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doar atât. Rămase cu privirile ațintite în întuneric așteptând. Deodată, niște irizări stranii înconjurară contururile ciudatului obiect din care ieșeau câteva siluete mișcătoare. Le urmări cu teamă și curiozitate. Văzu cum dispar printre ruinele și săpăturile șantierului de peste drum. Molozul fusese ridicat, dar pivnițele și locurile caselor rămăseseră surpate. Dispărură într-una din
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
-mi mai păsa. Cele trei decenii de dominaței absolută a Daciei 1300, împărțiți pe din două de o anume schimbare de regim politic, măsoară perfect perioada de letargie a societății românești, pe coborâșul ceaușismului și lentul urcuș capitalist, se suprapune straniei etape istorice la întâmplare numită tranziție. Somnul cu vise fără noimă și coșmaruri. Tocmai când în foalele istoriei pătrundeau gigantice mase de aer năvalnic, proorocind globalizarea. Iată însă că atât noua, cât și super noua Dacie părăsiră ringul, elegantul, modernul
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
îndoială, specialiștii în istoria picturii au criterii extrem de complexe, diferite, și gîndesc după canoane care, în mare parte, astăzi, s-au pierdut. Eu pornesc numai de la cîteva păreri de ageamiu, iscate de pictura lui Cranach Bătrînul, Paradisul (1530). O pînză stranie, în care planurile sînt multiple, ordinea evenimentelor din Biblie - aleatorie, iar dimensiunea personajelor - variabilă. În plan apropiat, în centru, Dumnezeu - care admonestează tînăra pereche ("Să nu gustați din fructul interzis!" sau, poate: "De ce ați gustat din fructul interzis?"), printre flori
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Inversare, și încă dramatică, din perspectiva unui set de valori pe care poate că nu toți sînt obligați să-l împărtășească. Cred că, în genere, ideea că o argumentare ar putea convinge logic, rațional, prin exemple și silogisme, e o stranie utopie: dacă seturile de valori ale autorului și ale unora dintre cititori sînt total diferite, nu se produc acte de convingere, nici măcar parțială, ci doar iritări reciproce... Or, aici problema stă chiar așa: nu cum este judecată o persoană sau
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
Nereu în mâlul verde coralieri visează cum sângeră pe valuri - și plouă cu lumini de-azururi liniștite ca marea la amiază. Zvon E roiul de albine sau numai amintiri? Curând - ce-aproape-i ora! - va trece peste soare luceafărul de seară, cu stranii licăriri, să-mi aburească geamul cu brumi prevestitoare. Stelă funerară O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre. Pornind din vechi adâncuri, pe creștete ne-adie apropiata seară și largi azururi sumbre alină'n ape moarte conturul tău, vecie. Vecernie
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și nărăvașă Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care voi abate siniștrii pegași Pentru a-mi elibera EUL încă ținut ostatic.
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
ca să admită acest lucru nu era nevoie de nici o vorbă, frază sau trăsătură de penel. Cît timp, în livada de cireși a venit pe lume pruncul, cineva a răsfoit mai departe paginile cărții din tablou. împăratul fu cuprins de fericire stranie. Privi plin de recunoștință spre Liu. - îți mulțumesc, pictore, îți mulțumesc! - strigă. Și, de-acum liniștit, îi spuse călăului că poate continua execuția. Florile exilate Frigul era atît de cumplit, încît o netrebnică de slugă îngheță și deveni statuie, în
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
îndatorați lui Thomas Mann, chiar și atunci cînd unii simt nevoia imperioasă de a se smulge de sub autoritatea ilustrului model: ,Mann este un geniu al secolului care joacă însă într-o altă ligă decît noi ceilalți", el este ,un romancier straniu, în a cărui operă păcatele atît de omenești precum invidia, ura, gelozia, patimile, lăcomia, sexul aproape că nu sunt prezente"... Un portret datat 1950, semnat de Hans Mayer, intitulat ,Neîndrăgitul" (de către colegii de breaslă, se-nțelege) l-a iritat într-atît
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
Mircea Mihăieș Unul din cele mai stranii obiecte din istoria veacului trecut este canapeaua lui Freud. Stranie prin funcțiile sale, nu prin înfățișare. Așa cum o poate vedea astăzi oricine la Muzeul Freud din Londra, e vorba de o banală sofa, acoperită cu o cuvertură în nuanțe maronii
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
Mircea Mihăieș Unul din cele mai stranii obiecte din istoria veacului trecut este canapeaua lui Freud. Stranie prin funcțiile sale, nu prin înfățișare. Așa cum o poate vedea astăzi oricine la Muzeul Freud din Londra, e vorba de o banală sofa, acoperită cu o cuvertură în nuanțe maronii, ce reproduce, în gustul vremii, o formulă grafică nostalgic-medievală, cu
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
trebuie să se comporte și ei. Proliferarea, la adăpostul anonimatului, a unor tehnici tipice serviciilor secrete mă îngrijorează, dar nu mă sperie. Studiind metodele de atac ale amicilor cu mască virtuală, constat că șuvoiul incriminărilor duce la o concluzie destul de stranie: ele seamănă cu mai vechile potlogării securiste ce vizau compromiterea persoanelor neconvenabile regimului. Calomniază, calomniază, și tot va rămâne ceva, spunea un faimos personaj de operă. Fără să mai aibă cultura necesară, Internetonauții de azi fac același lucru. Spre marea
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
fi un conducător de opinie publică". Iar pentru ,înjosirea zeiței de maculatură" nu pot fi învinuite guvernele, parlamentele sau vreun minister anume. Cenzura presei și deci pierderea independenței de opinie vin din altă direcție: ,O stare de lucruri, cu totul stranie, instituie deasupra echivocului sistemului nostru de producție o francă dictatură bancară. (?) Imperiul cel nou din ce în ce se va consolida. Momentul, însă, parodiind formele apusene ale veacului, aparține Băncii Naționale și Băncii Românești. Ne stăpânește pumnul fragil al lui
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
care privește același obiect ca și cînd l-ar vedea pentru prima oară, prin perversiunea cu care unul dintre protagoniști, fabricînd la vedere unul din chipurile pictate de Arcimboldo. Fără să rostească nici un cuvînt și conținîndu-le pe toate. O atmosferă stranie, de apatie de început de lume sau, dimpotrivă, apocaliptică, în care personajele se deplasează în grup, cu mișcări lente, neprecizate se transformă brusc într-una ce dezvoltă o acțiune foarte concretă și foarte palpabilă. Ca aceea a facerii unor pîini
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
ușor de parcurs doar într-o țară fără memorie, fără demnitate și fără nici un fel de respect pentru suferința umană. Dacă valorile promovate de către Păunescu prin emisiunile sale cele afirmate fără nici un fel de ezitare de către numitul Sorban, posesorul unei stranii biografii publice și-al unui impecabil accent maghiar sunt decorabile într-o țară ce se vrea civilizată și europeană, înseamnă că bătaia de joc a atins proporții maladive. Numai în raiul infracțional numit România se pot petrece, simultan, astfel de
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
că francezii înșiși sunt cauza nefericirii lor. Așa fac oamenii de la putere ca să ne convingă că sunt probi. Francezilor trebuie să li se impute lacrimile văduvelor, plânsul orfanilor, sîngele britanic, deși englezii sunt autorii masacrelor. Aceste trucuri retorice capătă o stranie rezonanță familiară. În ultimul timp, de câte ori n-au aruncat invadatorii responsabilitatea invaziei asupra celor cuceriți?" Pentru ca politica să revină în mod legitim pe scenă ea ar trebui să arate legătura între lacrimile văduvei și retorica politicienilor.
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
îți trimit operele tipărite (vax!) și manuscrisele acceptate și netipărite. Am trei volume de proză, și acum, în 2-3 săptămîni, îmi iese primul mare volum de teatru. 4 piese jucate. Am alte cinci piese, nejucate: foarte sincere, curate și de straniu viitor. Ți le voi trimite. Dar te rezerv (după ce am citit studiul tău despre Caragiale, despre Satiră în general) ca prim-lector al volumului meu (450 pagini) care va aduna cele circa 12 nuvele satirice ale mele... Titlul: "Satirele duhului
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
la această întrebare. Rezum, din lipsă de spațiu, doar două, care mi s-au părut mai interesante, nu doar ca propunere teoretică, ci și prin pathosul lor, dacă pot apela la un termen retoric. Regretatul Ovid Crohmălniceanu evocă un episod straniu și tulburător, al revederii sale cu Paul Celan, la Paris, în 1966. Către finalul unei seri agreabile, petrecute în compania Georgetei Horodincă și a poetului André du Bouchet, Celan l-a întrebat, din senin, dacă știe ceva despre soarta unui
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
sau compasiune dovedită de relatarea lui Crohmălniceanu, acolo unde personajul în cauză fusese cel mai răuvoitor persecutor al său? Explicația lui Crohmălniceanu trimite la tulburările nervoase ale lui Celan însuși, încă prea puțin cunoscute biografilor săi. Simțea Celan o alianță stranie între sine și persecutorul său, și acesta din urmă devenit pînă la urmă victimă, a propriilor sale umbre? Dosarul medical al lui Celan trebuie scos la iveală, el trebuie studiat și cunoscut, insistă Crohmălniceanu, căci numai așa vom înțelege misterele
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
chinuit de propriii săi demoni într-atît încît să se simtă, tocmai el cel chinuit de mania persecuției, fratele unui om care îi vrusese pe față răul. Oare un dosar medical, cîțiva termeni științifici și o nosologie anume ar putea explica straniile conexiuni și/sau disocieri din mintea lui Celan? Îndrăznesc să formulez o ipoteză oarecum diferită: poate că mai curînd tocmai poemele lui Celan, precum și evocarea unor episoade bizare din viața sa, să contribuie la înțelegerea mecanismelor unei maladii nervoase. Americanul
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
să ne evocăm trăsăturile unei ființe dragi și pe care o cunoaștem în realitate, sau un loc pe care l-am văzut cîndva cu propriii noștri ochi și încercăm să-l redescoperim cu ochii minții? Ipoteza ei e, din nou, stranie dar extrem de interesantă: literatura de valoare dispune de capacitatea de a ne lansa într-un fel de vîltoare imaginativă, în care mintea noastră începe să deslușească tot felul de contururi și culori din care se desprind cu o claritate neobișnuită
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
a știut să-și dezvăluie sufletul, totul transformîndu-se într-o veritabilă prietenie amoroasă. S-a îngrijit să-i publice eseurile reportericești ca și fragmente benigne din corespondența ei într-un volum intitulat Scrisori bănățene, în 1924, anul morții ei. Această stranie scriitoare, iubita lui Beldie, s-a sinucis cu un revolver într-o călătorie. Și e greu de știut dacă asta s-a datorat libertinajului lui Beldie ci, cum se străduie să ne convingă memorialistul, unei maladii de familie (alți frați
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
mai îngăduie. Piața Revoluției moare și îi ia locul "Place de la Concorde". Cu toată mizeria, cu toate ruinele, cu toată sărăcia generată de nebuneasca inflație, cu toate dezastrele și cu toți morții lăsați în urmă, înflorește în acei ani o stranie "renaștere epicuriană". Cei scăpați cu viață, dintre care unii s-au îmbogățit iute și exorbitant, din speculații, din vânzarea pe nimic a bunurilor statului (s-a mai văzut!), petrec frenetic într-un Paris și mizer și feeric. "În anul III
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
un ciclop respingător și un marțian plăpînd, între negrul care are coadă, așa cum susțineau primii exploratori europeni ajunși în Africa, și multvînatul Yeti, omul zăpezilor, între un sciapod și, să zicem, o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii și întrucîtva extravagante sînt rodul imaginației omenești. Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, inițiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos și subtil, chipurile sub care ni s-a înfățișat, de-a
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]