9,252 matches
-
și rămas - în plan. Până în acest moment, nu s-a găsit o soluție pentru spectacolele Teatrului Foarte Mic, mutarea lor în Teatrul Mic fiind, desigur, un compromis. Cele două teatre au publicuri destul de clar delimitate și repertorii diferite. După o tragedie cum a fost cea de la Colectiv, „teritoriul panicilor” legate de spații improprii de funcționare a devenit din ce în ce mai expandat. Percepția noastră asupra spațiilor în care pericolul mocnește în fiecare crăpătură de zid este din ce în ce mai acută. Riscurile locuirii temporare sau permanente în
La răscruce de riscuri seismice: teatrele () [Corola-website/Science/296061_a_297390]
-
de spații improprii de funcționare a devenit din ce în ce mai expandat. Percepția noastră asupra spațiilor în care pericolul mocnește în fiecare crăpătură de zid este din ce în ce mai acută. Riscurile locuirii temporare sau permanente în clădiri nesigure sporesc gradul de vigilență. Sub imperiul unei tragedii, legile cu potențial de protecție încep să curgă. Nu e chiar atât de complicat să închizi săli de teatru sau de cinematograf. E greu să le găsești un cadru de funcționare stabil când situația lor este extrem de vulnerabilă. Problema care
La răscruce de riscuri seismice: teatrele () [Corola-website/Science/296061_a_297390]
-
trebuit să fie luate de multă vreme. Este evident că două teatre care se află în clădiri cu risc seismic de gradul 1 nu pot funcționa în acest fel. Este evident că sunt, în orice moment, victime posibile ale unei tragedii. Finanțarea și lăsarea lor la voia întâmplării, în condiții de funcționare aparent normale, fără să se găsească soluții de continuitate culturală echivalează cu un gest major de nepăsare. Nu mai vorbesc de faptul că un teatru se poate închide mai
La răscruce de riscuri seismice: teatrele () [Corola-website/Science/296061_a_297390]
-
I.O.R., în Titan. În 2006 jucam fotbal între blocuri, în Ferentari, și am intrat cu capul în colțul unui balcon, și am opt copci în partea stângă. Și în 2010 a fost accidentul, care a fost și ultima tragedie pentru mine. În 2012 am plecat la mama mea, am plecat din țară șase luni, m-am întors înapoi. Fosta mea prietenă avea copil cu altcineva și locuia cu el. Acum i-a venit al doilea copil și de atunci
„Ne luptăm să trăim, să supraviețuim” () [Corola-website/Science/296063_a_297392]
-
Între timp, agenda politică dominantă a tradus dorința populară de justiție socială prin campania anticorupție, ce păstrează încă nepătat mitul tranziției către capitalismul bun și administrația profesionistă. Iar instrumentarea politică a incendiului de la clubul Colectiv din 31 octombrie 2015, o tragedie care poate schimba un oraș, poate depolitiza conștiința istorică abia în formare. Doar conjugarea între recompoziția stângii și exprimarea conștiinței istorice într-un front social ar putea deschide o nouă cale istorică, o deschidere a altor posibilități decât cele ale
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
care artiștii au inițiat o serie de acțiuni atât de critică a regimului politic actual, cât și de propunere de sisteme alternative de auto-guvernare. Convinsă de prezentarea lor, dar și de forța spectacolului prezentat tot în același festival, Alexis - Una tragedia greca produs de Motus, companie care a pus de asemenea umărul la numeroase nivele și spații de artă ocupate din Italia, am decis, pentru a cunoaște mai bine mișcarea, să trăiesc cu ei o perioadă. Așadar, într-o zi ploioasă
Cum ajungi să dormi într-un teatru ocupat? Teatro di Valle Ocupato (Roma) () [Corola-website/Science/295622_a_296951]
-
de muncă și a-i caută pe părinți în ghetou; într-un final, au fost închiși în ghetoul din Baia Mare. Dorința puternică de a rămâne împreună cu familia a determinat comportamentul și experiențele tinerilor deportați, conturând imaginea inocentei lor în fața unei tragedii pe care nu aveau cum să și-o imagineze (după cum mărturisește Davidovici). În perioada mai-iunie 1944, toți evreii din ghetourile Ardealului de Nord au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Kallós își amintește că oamenii din Oradea „că pretutindeni
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
vede cine e vinovat și e destul de deranjant să nu ai pe cine da vina la sfârșit. Asta ați intenționat? Da, așa am vrut. Nu se pot auzi vocile celor vinovați, dar se văd ordinele militare care au coordonat întreaga tragedie. Se vede rațiunea militară din spatele ei. Nu încercăm să spunem că doar Antonescu a fost vinovat - încercăm să spunem că toți am fost vinovați și toți știam. Nimeni n-a făcut nimic să prevină toate astea. Însă până la urmă mesajul
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
trecerea timpului coverti jucăriile în mici statui, tigri și vânători, țărani excavând cu săpăligile lor țărâna dură, luptătorii din deșert înălțându-și puștile, caravanele refugiaților izgoniți de secetă, chitariștii, dansatoarele, îndrăgostiții, procesiunile, sfinții... Astfel degetele magice ale lui Vitalino povestiră tragedia și sărbătoarea poporului său.
9 IULIE. Sorii pe care îi ascunde noaptea.(FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295930_a_297259]
-
metafora să-ți intre ca tîrfele în așternuturi te vei pierde printre fărîmele unui adagio vei afla cît cîntărește umbra. Tîrziu vei împături ghilotina și-o vei ascunde-n surîs. Eonul marelui desant Tu-mi spui că după Golgota orice tragedie e imperfectă că mai ușor dezintegrezi un atom decît o prejudecată că înăcriți de lume mulți se vor din nou în pîntecul mamei că lașitatea-i frînghia de împodobit bucuria. Tu-mi scrii "dintr-un infinit dormind visător și trimbulind
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
fost recuperate doar regiunile transilvănene. Orașul Satu Mare a fost eliberat de Armata Română în toamna anului 1944 (Bătălia de la Carei). În ultimul an al celui de-al Doilea Război Mondial schimbările politice din Ungaria au condus la cea mai mare tragedie din istoria evreilor sătmăreni. Prim-ministrul Miklós Kállay, deși a acceptat toate propunerile naziștilor germani și a asistat la promulgarea unor legi discriminatorii și nedrepte împotriva evreilor, totuși, a respins categoric ideea deportărilor în lagărele de exterminare. Între 1942 și
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
la aproximativ 300 de metri de pistă. Piloții se aflau în cabină și nu s-a putut ajunge la ei. Pe atunci se zbura obligatoriu cu ușa închisă”, explică Bodochi. El își aduce aminte, după aproape 20 de ani de la tragedie, de stewardesa Aurelia Grigore. „A avut inițiativa de a deschide ușa înainte ca avionul să se oprească în stâlp. Așa i-a salvat pe pasageri. Dacă nu deschidea ea ușa, după impact ușa ar fi putut să se blocheze. Apoi
Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj () [Corola-website/Science/296787_a_298116]
-
de comunistă Excelențele Lor Episcopul romano-catolic Márton Áron, împreună cu Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu au conceput și prezentat în octombrie 1948 „Statutul Bisericii Catolice din România”. La 11 octombrie 1948 episcopul Márton a trimis o pastorală clerului din eparhie, în care afirma: „Tragedia fraților noștri greco-catolici ne face clar faptul că zilele martiriului ne așteaptă și pe noi”. Le-a cerut să fie curajoși, să se roage și le-a interzis să ia parte la orice miting organizat de către Partidul Comunist, sub pedeapsa
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
O'Neill (n. 16 octombrie 1888, New York - d. 27 noiembrie 1953) a fost dramaturg american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1936. ""pentru puterea, onestitatea și emoțiile profunde ale operelor sale dramatice, care întruchipează o concepție originală a tragediei"". Eugene Gladstone O'Neill s-a născut la New York, într-unul din hotelurile de pe Broadway, fiu al actorui James O'Neill, al cărui rol în "Contele de Monte Cristo" îl făcuse celebru în întreaga țară. Copil fiind, Eugene și-a
Eugene O'Neill () [Corola-website/Science/301201_a_302530]
-
în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut dar și de alte afecțiuni să se poată reface. Din păcate aceste relatări de călătorie nu au întrerupt șirul tragedilor maritime datorate scorbutului, pentru că informațiile circulau pe atunci cu anevoie iar fructele și legumele nu puteau fi păstrate multă vreme pe corăbii. Societatea medicală civilă britanică din 1614 știa că lipsa unei componente acide aflate în fructele citrice putea fi
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
() este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. Născut din părinți bucovineni (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți
Florin Piersic () [Corola-website/Science/300147_a_301476]
-
Emil Racoviță). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci sau Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București). În anii '60, Florin Piersic se căsătorește cu actrița Tatiana Iekel
Florin Piersic () [Corola-website/Science/300147_a_301476]
-
de foame printre români și ucrainieni. În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în ciuda primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au fost împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost „elemente chiaburești cucerite de propaganda românească”. În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
această dublă ipostază cât și aprecierea dată muzicii de către Arthur Schopenhauer ca expresie nemijlocită a „voinței” în al său opus magnum „Lumea ca voință și reprezentare” din 1819) atunci când definește caracterul „dionisiac” al relației dintre muzică și filosofie. În „Nașterea tragediei din spiritul muzicii” din 1872 Nietzsche subsumează sub numele lui Orfeu curentele idealiste în filosofie, pe care le combate ca „apolinice”. Socrate își găsește sfârșitul ca un „nou Orfeu” datorită forțelor dionisiace cărora li se împotrivise. Aceste forțe au dat
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
și în arta de „Fin de siècle”, neducând lipsă de formulări patetice. Stranie este interpretarea dată de Lord Frederic Leighton temei, potrivit căreia Orfeu acceptă implacabilitatea destinului său și se desprinde aproape violent din ultima îmbrățișare a Euridicei (Fig. 8). Tragedia pierderii Euridicei îl preocupă și pe Auguste Rodin. Grupul „Orfeu și Euridice părăsind infernul” (versiunea în marmură din 1893 în Metropolitan Museum of Art New York) este inclus ulterior, precum multe alte compoziții ale sculptorului, în „Poarta Infernului”. Orfeu este surprins
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Juventus este singurul club ai cărui jucători au obținut acest titlu 4 ani la rând. Platini a înscris golul victoriei în Finala Cupei UEFA din 1985 împotriva celor de la Liverpool F.C, însă victoria lui Juventus a fost umbrită de tragedia de pe Stadionul Heysel, dezastru în care au murit 39 de persoane. Cu excepția câștigării campionatului din sezonul 1985-86, restul anilor 80 nu au fost cu succes pentru clubul din Torino. În anul 1990 Juventus s-a mutat pe noul stadion, denumit
Juventus Torino () [Corola-website/Science/300281_a_301610]
-
parte a versurilor care au fost incluse în următorul ei volum. În anii Primului Război Mondial, Anna Ahmatova nu și-a unit glasul cu cel al poeților care încercau să se desprindă de patosul patriotic oficial, însă a reacționat mai mult la tragedia vremurilor de război, de exemplu în poeziile „Июль 1914” („Iulie 1914”), „Молитва” („Rugăciune”), „Памяти 19 июля 1914” („În amintirea zilei de 19 iulie 1914”). Încă din iulie 1914, când abia se declarase Primul Război Mondial, ea avea o presimțire că
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
început să-i publice poeziile. Ea a început să-și citească din poezii la diferite cenacluri literare și făcea planuri pentru publicarea unei ediții noi a întregii sale opere poetice. În anii războiului petrecuți în Tașkent, Ahmatova începe să scrie tragedia lirico-filozofică Enuma Eliș, bazată pe mitul genezei în mitologia sumeriano-babiloniană, în care intenționa să-și expună gândurile despre începutul și la sfârșitul lumii. Interesul pentru cultura sumeriană îi rămăsese probabil din legătura ei cu Vladimir Șileiko. Cu diferite întreruperi, ea
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ea a continuat să lucreze la această operă până în 1966, fără să o termine. Unele fragmente au fost publicate în 1964 în revista "Новый мир", iar altele au fost incluse în volumul "Scurgerea timpului". Au rămas diferite manuscrise ale acestei tragedii, din care Mihail Kralin și Valin Tomacev au publicat diferite extrase. Ulterior, cercetătorii S. A. Kovalenko și N. V. Koroleva au publicat fragmentele piesei neterminate într-o ediție adnotată. În aprilie 1946 Ahmatova a apărut în sala coloanelor în Casa Uniunilor (Дом
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
au întors din trecut”, iubirile providențiale care nu se întâlnesc pe pământ și înțelegerea tainelor existenței. Timp de 22 ani Ahmatova a lucrat la finalizarea lucrării " Поэма без героя" ("Poem fără erou"). Poemul a început în 1913 - cu surse în tragediile rusești și mondiale. Volumul este o lucrare complexă, care constituie o puternică sinteză lirică a filozofiei ei și o afirmare a sensului vieții și al creației ei poetice. Lucrarea este inspirată de poemul "Evgheni Oneghin" al lui Aleksandr Pușkin. Și
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]