9,583 matches
-
auzi? Recepție!... Într-un fel sau altul, sigur băieții își vor îndeplini misiunea. Toți cei de acolo, în frunte cu cel care-i comandă, sunt soldați buni și experimentați." Continuă să-și spună vorbe liniștitoare, dar numai cu mintea, inima tremură de grija celor trimiși acolo. "Li s-a cerut ceva peste puterile lor. Nu că ar fi ceva nou, dar când te joci permanent cu focul, ajungi să te frigi." El, personal, considerase misiunea încredințată locotenentului Rădulescu ca disproporționată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu scânduri bătute în cuie. Printre spațiile înguste dintre ele se vede geamul spart și imaginea trunchiată a curții din spate. Sanitara se întoarce și la vederea lui buzele lipsite brusc de sânge sub imperiul unor emoții puternice încep să tremure, chinuindu-se să arate un zâmbet. E tânără, nu mai mult de douăzeci și cinci de ani, cu ceva din frumusețea tulburătoare a Polei Negri. În mâini ține un mic șervet umed. Sub privirea locotenentului tânăra se fâstâcește, dar ceva din căutătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să fac așa. Vă rog să Înțelegeți. Ca prin minune primi banii. Nu știu ce gîndise. Nu, nu-mi mulțumiți, adăugai, nu e pentru dumneavoastră, e pentru ea, nu vă simțiți În nici un fel obligată. Îi oprii astfel vorbirea ce-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumînări și Îngroparăm proaspete petunii În mici glastre cu pămînt. Pe cruce Își Încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu-și tatăl. TÎrziu, spre căderea nopții, Lung se afla lîngă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lîngă noi și mă Întrebă dacă nu sunt obosit de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, Îți mulțumesc, Îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; pînă la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor noastre. Atunci totul devenea posibil. Mă uitam la tine În Înserarea gravă a odăii pe care o visez mutată aici unde locuiesc acum, la etajul Întîi al clădirii acesteia de pe bulevardul Saint-Germain, mă uitam cu impresia - realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe lume ca să mă lupt cu umbra mea, nici ca să-mi găsesc într-o zi pumnii ciuguliți de fazani. N-am venit să lovesc nici să râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
neaccentuată a pronumelui personal în dativ, care nu este necesară din punct de vedere logic, dar sugerează, pe plan afectiv, interesul cu care vorbitorul participă la acțiune: "Ei, că bine mi te-am căptușit!" ; " Hei, hei! zise Spânul în sine, tremurând de ciudă: - Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făcem felul!" ( I. CreangăPovestea lui Harap- Alb). Dativul posesiv constă în utilizarea formei neaccentuate a pronumelui personal în dativ, stând uneori pe lângă un substantiv
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-și scoată prietenii deputați. Dar prietenii în mare parte sunt sau ei înșii arendași ai statului, sau rude cu arendași, sau antreprenori de lucrări publice, sau advocați de antreprenori, sau au procese cu statul, deci caută să fie aleși, ca să tremure miniștrii de dânșii și să le facă treburile. Băcanul, negustorul, preotul, cari nu știu istoriile astea, își dau votul, pentru că "libertatea" e în primejdie și mai ales pentru că liberalii promit totdauna că nu se va mai plăti nici o dare; nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
însemna nimic - dar opoziția asemenea. Căci, într-adevăr, ori de câte ori te lupți îți place a avea cu cine te lupta. Celor tari le place a se lupta cu cei tari, nu cu căsulii făcute din cărți de joc, cu combinațiuni cari tremură la orice suflare de vânt. Ce mai face oare Plevna internă a d-lui C. A. Rosetti? Oare bătrânul cap al demgogiei române a început a vedea că, oricât de amețită ar fi lumea prin fraze, ea totuși se trezește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noștri să fie nevoiți a sta în puterea iernii sub corturi? Soldații noștri pot avea speranța ca prin iulie viitor li se vor trimite din București cojoacele și lemne de durat case: iar până atunci să se-nvălească cu ațele, să tremure sub cort și să roază pesmeți din Rusciuc, pesmeți desigur începuți de șoareci, vro rămășiță ale oștirii rusești. Dar cine-i cunoaște pe roșii poate oare să s-aștepte la altceva din partea lor? Vorbă multă și lucru nimic - iată caracterizarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru ficțiuni și pentru cinstitele obraze ale d-lor demagogi. Shakespeare nemuritorul pune următoarele vorbe în gura cumintelui Ulis: Dacă planeții în vălmășag rău ar rătăci fără regulă, ce grozăvie ar fi! Ce furtună ar fi. pe mare, cum ar tremura pământul, cum ar turba vînturile! Frica, răsturnarea, groaza și dezbinarea ar rupe la pământ, ar submina, sparge, dezrădăcina din încheieturi concordia și liniștea dintre state. Dacă ar lipsi treptele între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aș fi suferit să fie adevărat că ea se afla în alt oraș și se plimba cu altul la braț, deși pentru mine era absurd, fiindcă ea nu era Nineta. Curând orașul puse mâna pe toate știrile și eu nu tremuram la gândul că numele meu va fi amestecat în moartea ei. Și nu tremuram nici la gândul că va trebui să depun mărturie în proces și să fiu apoi inculpat. Deși exista proba că ea era moartă (criminalul fusese arestat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se plimba cu altul la braț, deși pentru mine era absurd, fiindcă ea nu era Nineta. Curând orașul puse mâna pe toate știrile și eu nu tremuram la gândul că numele meu va fi amestecat în moartea ei. Și nu tremuram nici la gândul că va trebui să depun mărturie în proces și să fiu apoi inculpat. Deși exista proba că ea era moartă (criminalul fusese arestat) și că soarta n-o protejase pe această fată în derută, eu mă simțeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dată a stat vreo două luni, s-a întors prin mai, când n-am mai trăit împreună decât o săptămână, fiindcă a fost concentrat... A plecat direct pe front. Iată o catastrofă, am gândit când am primit întîia scrisoare... Citeam tremurând listele de morți și răniți care apăreau în jurnale. Gândul că Petrică putea să moară (era ofițer de rezervă la transmisiuni) mă făcea să-mi dau seama cât de tare mă legasem de sufletul lui, așa cum i-l cunoșteam, suflet
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pesemne asta numește ea starea ta de blegeală, "umanismul'' tău, care pe mine mă plictisește total.>) Prinsă de aceste sentimente am sunat într-o zi la ușa socrilor mei. Le-am spus că mi-e greu fără Petrică și că tremur de teamă să nu-l găsim într-o zi pe lungile liste de morți sau dispăruți... Rămâi la noi, mi-a spus soacră-mea, și noi tremurăm și ne gândim că scrisorile lui pot veni în urmă și noi să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
socrilor mei. Le-am spus că mi-e greu fără Petrică și că tremur de teamă să nu-l găsim într-o zi pe lungile liste de morți sau dispăruți... Rămâi la noi, mi-a spus soacră-mea, și noi tremurăm și ne gândim că scrisorile lui pot veni în urmă și noi să tot credem că trăiește... Da, a zis și bătrânul, numai să se întoarcă... Vroia să spună că să-l vadă iar viu printre noi, că vechiul conflict
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu o expresie de noutate pe chip. "Multe nu se rețin și un anumit timp încă nu se vor reține", repetă el și văzîndu-i piciorul care nu înceta să tremure avui senzația netă că și mintea îi bâzâia, ca un motor care fusese uitat la relanti în mijlocul drumului, în timp ce șoferul dispăruse în mă-sa, nu se știe unde. "Ascultă, Ioane, îi spusei, tu vorbești ca și când capul tău a mai fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un astfel de soț! Căsătoria a avut loc în 48, când de pe atunci era certă orientarea contrarevoluționară a acestui domn, care reușise să se strecoare până în învățămîntul superior. Numai unul din acești trei era arhitect. Cel dintîii, al cărui glas tremurase de încredere pronunțând numele instituției care aresta oameni, era un funcționar șters și servil, de la contabilitate, abia de-o cunoștea pe Matilda, sau așa credea ea. În realitate, cum avea să i se spună după aceea, era un ins de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înfrățire cu această boltă, cum probabil se întîmplă în război, când se naște un sentiment straniu de simpatie între bătaia inimii care aude șuieratul bombei și bomba însăși: că n-a căzut pe tine și poate n-o să cadă niciodată. Tremuram de o lașitate desgustătoare, dar după ce îl omorâi pe călăul meu, începui să privesc întunecata boltă cu sfidare. În fiecare zi, înaintînd în galerii după ce artificierii își puneau dinamita, scormoneam bolta cu lopețile până dădeam de rocă dură, dar uneori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
suferința mea fără nume care îmi chinuia diminețile. Îmi aminteam scene, cele mai multe comice, de genul celor cu cosorul lui Moceanu, care fusese inventat de Moceanu. La intrarea în galerie, treceam prin fața unei gherete, în care stătea la căldură, în timp ce noi tremuram de frig, un gardian, căruia trebuia să-i spunem ce număr sîntem (fiindcă nu mai aveam nume, eram numere). Și nu știam ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere care treceau de o mie, de pildă 1
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Era plictisit. Dacă tot nu primeam (și cum aveam să primesc?), ce rost mai avea întrebarea? "Pot să viu mâine eu răspunsul?" "Bineînțeles!" Ieșii afară rătăcind spre casă, întîrziai ici-colo să privesc un cuplu de îndrăgostiți, sau bătrâni cu fălcile tremurând vegetând prin scuaruri. Așadar, gândii, la deratizare! Și eram stăpânit de o euforie ciudată, parcă jubilatoare. Surâdeam în sinea mea. Bietul Petrică, de care râsesem când îmi vorbise cu atâta patimă despre l'Avenir de l'intelligence! Viziunea lui și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine, domne, ascultă, băiete, puștiule, ia înghite tu", și-i trimise, strîmbîndu-se bestial, un snop de substanțe din vermorelul pe care îl ducea în spinare. Înțelegerea însă nu se realiză, șobolanul țâșni pe lângă el și ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie, era gras și nu fugea prea tare, șoldurile scabroase i se mișcau leneș. Alerga de la un capăt la altul în încăperea plină de birouri. În același timp, grasul Calistrat țopăia de repulsie ferindu-se de ceilalți șobolani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de goale. O ispitii: Consider viața mea refăcută, nu mă interesează să mai trăiesc de-aici înainte cu o femeie în aceeași casă. Dar cu ea? Acest lucru nu-l afirmai. Își aprinse o țigare și gândii că mâinile îi tremurau, dar nu un tremur perceptibil, mai degrabă o anume disarmonie în mișcările degetelor. Ce bizar, credeam că m-am despărțit de ea definitiv și iată că a fost suficient ca Matilda să se apropie iar de mine, chiar în acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
albă a nopții, de acea tăcere a grădinilor adormite, de acel minut de încremenire a propriei lui ființe, încordat ca un arc, încordare care îi luase glasul... Desigur, abia aștepta să se arunce asupra femeii ca un lup sau să tremure de năvala dorinței ca un adolescent și să-i cerșească grația, pe care și ea abia aștepta să i-o acorde... Mă îndepărtai ca un bătrân înțelept aflat pe alte hotare. Senzație minunată de echilibru... să te știi tânăr și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]