8,399 matches
-
vânători diverse organizate în bălți, în păduri și la munte, prilej pentru autor de a descrie o natură luxuriantă și plină de viață și de a înfățișa tipuri caracteristice de vânători, inclusiv unele figuri mărețe. Mihail Sadoveanu a fost un vânător precoce, participând la prima sa expediție cinegetică pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
putință, strângând totul în cleștele unei logici înfricoșate”. Topîrceanu i-a întors complimentul într-un răspuns publicat în volumul "Scrisori fără adresă" (1930) în care îi evidenția rezistența la oboseală, agerimea auzului și a văzului (simțuri foarte importante pentru un vânător), agilitatea mișcărilor ce contrasta cu masivitatea sa corporală și siguranța împușcăturilor, afirmând că Sadoveanu era singurul tovarăș de vânătoare cu care se împacă într-un mod desăvârșit. Referindu-se la vânătoare și pescuit, Mihail Sadoveanu le considera îndeletniciri primitive care
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Țara de dincolo de negură" cu o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și cu alte zece povestiri adăugate la sfârșit („Vânători moldoveni la Brașov, acum un veac”, „Șorțul verde”, „Veverița”, „Intrarea în viață a lui Nelu”, „Singurătate”, „Cerbul meu”, „Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Cerbul meu”, „Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a mai avut capitolele numerotate, iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a mai avut capitolele numerotate, iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
o vânătoare de lupi, în care este ucisă o lupoaică cu șase pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici în pustietățile Rarăului, în care un vânător bătrân îi mărturisește autorului că a ezitat să împuște această pasăre sperioasă din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred că volumul e o colecție
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred că volumul e o colecție de tablouri, în vreme ce lectura arată că pe primul plan sunt portretele de vânători, boiernași de țară (acei „odnodvortzî” din narațiunile lui Turgheniev), mici funcționari, intelectuali, țărani săraci, robi (acei „krepostnîie” turghenievieni)”, afirma Alexandru Piru. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de tablouri, în vreme ce lectura arată că pe primul plan sunt portretele de vânători, boiernași de țară (acei „odnodvortzî” din narațiunile lui Turgheniev), mici funcționari, intelectuali, țărani săraci, robi (acei „krepostnîie” turghenievieni)”, afirma Alexandru Piru. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi face să străbată munți, văi și bălți misterioase și îi întoarce către natură. Vânătorii leagă între ei camaraderii trainice care nu țin cont de ierarhia socială și sunt unite de aventurile comune transmise prin poveștile vânătorești narate domol lângă focurile din ceas de seară. Relația care se stabilește între om și natură este una
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
-i unui flăcău astfel: "„Eu, bre, o viață de om aici, subt codru, am petrecut-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbăticiunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da' măcar să-mi mai fac odată cheful...”". Vânătorul Chirică Ciuntu, un personaj din povestirea „Vânt dinspre Căliman”, nu se lasă doborât de faptul că i-a fost tăiată o mână după ce a explodat țeava puștii și continuă să vâneze, folosindu-se de cealaltă mână. "„Da' eu cum m-
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
râs în sinea mea de vorbele doftorului”", povestește el. Mihail Sadoveanu nu se mulțumește numai să descrie simple întâmplări petrecute la vânătoare, ci imaginează povești misterioase ce au loc în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
numai să descrie simple întâmplări petrecute la vânătoare, ci imaginează povești misterioase ce au loc în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
imaginează povești misterioase ce au loc în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie pentru a reduce subiectivitatea unor povestiri. Spre exemplu, atunci când
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
un terț, întâlniri organizate, etc. Networking-ul social poate avea o formă organizată și instituțională, profesională sau „de petrecere a timpului liber”, cu plată sau gratuită. Astfel, agențiile matrimoniale oferă servicii de networking social cu caracter personal, în timp ce agențiile de recrutare („vânătorii de capete”) oferă servicii de networking cu caracter profesional. Odată cu apariția Internetului, networking-ul social a luat o nouă amploare, iar posibilitățile și formele sale s-au înmulțit. Primul site web de networking social a fost Classmates.com], care și-a
Networking social () [Corola-website/Science/334745_a_336074]
-
a vândut cu 40,600,000 dolari. În anul 1986 s-a evidențiat Turnbull ca tânăr avocat în procesul mult comentat în mass media, prin care a încercat guvernul lui Margaret Thatcher sa împiedica apariția în Australia a cărții „Spycatcher” (Vânătorul de spioni), memoriile lui Peter Wright, fost agent al M15. Curtea a permis în cele din urma publicarea cărții. În 1993-2000 a condus Mișcarea Republicană Australiană care s-a luptat pentru încetarea sistemului monarhic și instaurarea republicii în Australia. La
Malcolm Turnbull () [Corola-website/Science/334850_a_336179]
-
un scenariu de David Twohy. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Julian Sands, Lori Singer și Richard E. Grant. Povestea filmului prezintă un vrăjitor rău din secolul al XVII-lea care fuge în secolul XX fiind urmărit de un vânător de vrăjitoare. A fost urmat de filmele "" (1993) și "" (1999). Vrăjitorul (Sands) este ținut captiv în Boston, Massachusetts în 1691 de către vânătorul de vrăjitoare, Giles Redferne (Grant). Este condamnat la moarte pentru activitățile sale, inclusiv fermecarea miresei lui Redferne, dar
Vrăjitorul (film) () [Corola-website/Science/334864_a_336193]
-
prezintă un vrăjitor rău din secolul al XVII-lea care fuge în secolul XX fiind urmărit de un vânător de vrăjitoare. A fost urmat de filmele "" (1993) și "" (1999). Vrăjitorul (Sands) este ținut captiv în Boston, Massachusetts în 1691 de către vânătorul de vrăjitoare, Giles Redferne (Grant). Este condamnat la moarte pentru activitățile sale, inclusiv fermecarea miresei lui Redferne, dar înainte de execuție Satana apare și îl transporta pe Vrăjitor înainte în timp în secolul al XX-lea în Los Angeles, California. Redferne
Vrăjitorul (film) () [Corola-website/Science/334864_a_336193]
-
din preistorie a existat o așezare la Perth pe o movila ridicată puțin mai sus de câmpia râului Tay, unde ar putea fi traversat râul la reflux. Se știe că zona din jurul orașului modern a fost ocupată de când au ajuns vânătorii și culegătorii mezolitici, cu mai mult de 8000 de ani în urmă. Prin apropierea orașului există pietre și cercuri neolitice, datând din aproximativ 4000 î.Hr., ca urmare a introducerii agriculturii în zonă.
Perth, Scoția () [Corola-website/Science/332124_a_333453]
-
și doamnele de la Curte urcau ei înșiși pe scenă. Promenada lui Ludovic al XIV-lea în partea de nord a Grădinilor În expoziție, publicul poate descoperi și resimți ceea ce trăiau, vedeau sau practicau curtenii: destinderea fizică adusă de cavalcadele de la vânători, plăcerile vizuale și sonore oferite de scenă, neliniștea jocului sau a balului mascat, plăcerea iluminațiilor nocturne. Mai multe dispozitive ritmează parcursul expoziției - dușuri sonore, ecrane, restituiri 3D, construcții în mărime naturală a mașinăriilor de teatru... Ele dau viață locurilor de
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]
-
dar KG 54 a continuat să zboare către obiectiv. Avioanele de vânătoare RAF de la bazele Northolt, Tangmere și Middle Wallop au interceptat raidul. Patru bombardiere Ju 88 și un avion de vânătoare Bf 109 din cadrul JG 2 au fost doborâte. Vânătorii germani au pretins că au doborât șase avioane RAF, iar mitraliorii de pe bombardiere au revendicat doborârea altor 14. În realitate, focul bombardierelor a avariat doar cinci avioane de vânătoare RAF. Piloții de vânătoare germani de pe Bf 109 au distrus doar
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au reușit să scădă în mod semnificativ producția britanică de avioane de vânătoare. Fabrica avea să fie demontată și producția dispersată în unități mai mici aflate în locații mai depărtate. StG 77 a executat un raid escortate de 52 de vânătorii Bf 109 din JG 27. Cele 52 bombardiere Ju 87 atacau împreună cu 40 de avioane Ju 88 din KG 54. Ambele formații aveau ca obiective aerodromurile Grupului 10 RAF. StG 77 avea ca țintă aeroportul RAF Warmwell. Acesta nu a
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
aeriene britanice, iar StG 77 a scăpat neidentificat. "Erprobungsgruppe" 210 (unitate specială de testare a avioanelor și armamentului) a fost trimis mai departe spre este pentru atacarea unor ținte de lângă Southend. Grupul a decolat la 15:15, fiind escortat de vânătorii din ZG 76. Grupul nu a putut să identifice țintele, Essex fiind acoperit cu un strat gros de nori. Escadrila nr. 56 RAF a încercat să intercepteze bombardierele germane, care între timp și-au lansat bombele asupra orașului Canterbury. II
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
care trăiesc în Coronament. Undeva, în subteran, stă captivă o ființă extraterestră care produce carburantul-viselor, un drog care compensează efectele fatale ale Epidemiei Fuziunii (indusă tot de larva extraterestră). Tanner reușește să se infiltreze în Coronament în urma uneia dintre aceste vânători și cunoaște astfel persoane care-l pot ajuta în demersul său de a-l prinde pe Reivich. Dar, pe măsură ce trece timpul, începe să nu mai fie convins de corectitudinea acțiunii sale și, mai mult, de propria identitate. Amintirile revin tot
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]