9,893 matches
-
apele Dunării, a celorlalte râuri și pâraie trăiesc pești diferiți: crapul, bibanul, știuca, linul, salăul, somnul, scrumbia, etc.. Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecție la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatră localităților este folosit pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume și zarzavaturi. Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului. Lucrări silvice (tăieri de amenajare, plantari) în ostroavele de pe fluviul Dunărea. a) Turism de vânătoare și pescuit: ASOCIAȚIA
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,08%). Pentru 2,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Comarnicul era o comună rurală, formată din 9 cătune: Comarnic(Vatra Satului), Poiana, Ghiosești, Podul Vârtos, Podul Neagului, Posada, Podul Lung, Podul Corbului și Secăria totalizând 4365 de locuitori, și aflată în plaiul Peleșul din județul Prahova. Avea o școală mixtă din 1865, în 1892 învățând acolo 161 de copii (din
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
Echinox" (1987-1989). În prezent este profesor de literatura română la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, decan al Facultății de Științe și Litere și conducător de doctorat în cadrul Școlii doctorale de Studii literare a universității târgumureșene. E unul dintre redactorii revistei "Vatra" și conduce revista "Studia Universitatis „Petru Maior”. Philologia", precum și jurnalul electronic "Journal of Romanian Literary Studies". A publicat trei volume de poezie și mai multe cărți de critică literară și eseu. Printre titlurile care l-au consacrat se numără: Fața
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
de doctorat (confirmate de CNATDCU). Din anul 1985 până acum a îndeplinit funcții în colectivele de redacție ale unor reviste culturale; între 1986-1989 a fost redactor și redactor-șef adjunct al revistei "Echinox" iar în prezent este redactor al revistei "Vatra", redactor-șef al revistei "Târnava" și redactor-șef al revistei Studia Universitatis „Petru Maior”, Series Philologia, revistă acreditată CNCS, categoria B și indexată în numeroase baze de date internaționale. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Anuarul Institutului de
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
LitArt, Târgu-Mureș. De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice și cronici literare în majoritatea revistelor de cultură din țară: “România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Viața Românească”, „Ramuri”, „Limba română” (Chișinău), „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Contrafort” (Chișinău), "Echinox", "Vatra", "Steaua", "Luceafărul", "Tribuna", "Familia", "Euphorion", "Dacia literară", "Poesis", "Tomis" "Astra", „Observator cultural”, „Tabor”, „Mozaicul”, „Poezia”, „Arca”, „Antiteze”, "Târnava" etc. Din anul 2006 este membru în Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Mureș. A fost membru în juriul
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
religie ortodoxă. Localitatea este situată în apropierea confluenței a două pâraie: Cochirleanca și Măslina. Chiar pe locul confluenței a fost construit un iaz, folosit pentru piscicultură și irigații, cu adâncimea maximă de 2 metri. Roșioru este un sat adunat, cu vatra la altitudini ce variază între 70 și 78 metri. Satul s-a înființat în preajma anului 1884, prin împroprietărirea "însurățeilor" conform legii din 1879. Numele satului a fost dat în cinstea cavaleriei române participante la recent încheiatul război ruso-turc. Prin sat
Roșioru, Buzău () [Corola-website/Science/301036_a_302365]
-
satul Aliceni în 1877, de cele de la Zilișteanca din 1892, precum și de participarea localnicilor la răscoala din 1907. Multă vreme, în această comună localitatea principală a fost Zilișteanca, sat denumit astfel deoarece a fost înființat pe la 1790 pe o "siliște" (vatră de sat părasit). Satul Poșta Câlnău a apărut mai târziu, după apariția releului poștal în care se schimbau caii între Buzău și Râmnicu Sărat. Stația de poștă Câlnău avea, conform unui document din 1811, 140 de cai, iar alte documente
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
autorităților), aflat chiar în centrul localității (în fața școlii), cât ei se aflau la petrecerile pe care le dadeau în "prăvăliile" din apropiere. strezeni (cehă) = păzit (română) Strejeni, cătun, al com. Tisăul, jud. Buzău, cu 480 locuitori si 98 case. In vatra satului, pe malul stîng al izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o grosime de 9,67 m. pag. 478 din "Marele Dicționar geografic al Romîniei, 1902". Existența schitului de pe pârâul Căprița vine în
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
Borlova este un sat în comuna Turnu Ruieni din județul Caraș-Severin, Banat, România. Localitatea Borlova își trage numele de la râul Borlova, pe ale cărui maluri a fost așezată odinioară vatra satului. Astăzi, satul este așezat pe albia râului Sebeș, mărginit de două șiruri de dealuri. Privind satul din orice direcție și în orice anotimp te impresionează frumusețea văilor, a culmilor ce se desprind din golul Muntelui Mic, coborând pantele împădurite
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
așezat pe albia râului Sebeș, mărginit de două șiruri de dealuri. Privind satul din orice direcție și în orice anotimp te impresionează frumusețea văilor, a culmilor ce se desprind din golul Muntelui Mic, coborând pantele împădurite în șopotul pâraielor până în vatra satului. Lunca Obrejii cu vârful Dâlmii la răsărit, Colnicul de Jos cu Culmea Runcului la apus și Priporul la miazăzi, stau ca niște diguri uriașe și-l înconjoară, scutindu-l de bătaia Crivățului ce se avântă cu furie de pe Vârful
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
sosesc primii coloniști germani, la Ciclova se începe construirea unui furnal [8] înalt pentru topirea minereurilor. La 22 iunie 1722 sosește un număr mare de coloniști germani care sunt repartizați la Oravița, Ciclova și Sasca. Coloniștii germani se așază pe vatra actuală a satului Ciclova Montana, pe terenul care astăzi poartă numele de Ulița Nemțească și apoi pe Ulița Mare (str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
formată din satele Cănicea și Domașnea (reședința). Domașnea se află la o altitudine de 492 m. Așezată în sud-vestul țării, în partea de sud-est a județului Caraș-Severin, în nordul depresiunii Domașnea-Mehadia din culoarul depresionar Timis-Cerna. Domașnea se întinde pe o vatra formată din 64 ha având că vecini: Teregova la Nord, Rusca la Nord-Est, Cornereva la Est, Cornea la Sud, Mehadica la Sud-Vest și Luncavita la Vest. Față de municipiul reședința de județ, Reșița, Domasnea e situată la o distanță de aproximativ
Comuna Domașnea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301081_a_302410]
-
nepermițând deviații constructive;introduc recoltarea mierii cu mijloace moderne și topirea cerii prin topitoare solare și cu abur;participa împreună la lucrările Congresului Apimondia din România în anii `60,aduc grupuri de apicultori din zona în schimb de experiență,formează vetre de stupine urmărind evoluția florei,încurajează și muncesc la introducerea salcâmului în zona;practică o perioadă și stupăritul pastoral.Considerând că apicultură evoluează odată cu omenirea, formează biblioteci de specialitate alcătuite din apariții de carte și colecții din revistele vremii.Un
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
împreună și posedau în comun bunurile, ascultând de sfatul celui mai bătrân, care era considerat capul comunionului. În perioada existenței Graniței, au fost câteva elemente cu caracter pozitiv pentru populația localității. În primul rând, o dată cu măsurătorile cadastrale, s-a fixat vatra satului, cu sistematizarea străzilor și a caselor în ordine liniară, iar casele au primit numere duble, unul prin numerotarea normală, liniară, altul al companiei militare grănicerești. Recensămintele sau conscripțiile se făceau periodic din șașe în șașe ani, în timp de
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
cu Măgura, Valea Bistrei și Voislova iar spre nord cu Rusca Montană. Este așezată la o distanță de 1 km de DN 6 Caransebeș-Hațeg. Parohia este formată din comuna Marga și filia Vama Marga. Este ultima comună a județului Caraș-Severin. Vatra satului, este așezată la o altitudine de 400 m. Cel mai înalt vârf este vârful Sturu (1870 m). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Marga se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
Evul Mediu. Unii specialiști cred că aici se află castelul nobililor gârlișteni, nobili care au condus acest sat. Primul nume al satului a fost Gârliștea și aparținea nobililor din familia Gârlișteanu Rudărenii își trăiesc viața în cele 107 ha ale vetrei satului, vatra pe care și-au durat-o de-a lungul anilor. Suprafață administrativă este de 9902 ha,așezată sub cupola timpului și al legendelor, din care 6103 ha sunt ocupate de păduri, iar aria locuibila este de 23.602
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Unii specialiști cred că aici se află castelul nobililor gârlișteni, nobili care au condus acest sat. Primul nume al satului a fost Gârliștea și aparținea nobililor din familia Gârlișteanu Rudărenii își trăiesc viața în cele 107 ha ale vetrei satului, vatra pe care și-au durat-o de-a lungul anilor. Suprafață administrativă este de 9902 ha,așezată sub cupola timpului și al legendelor, din care 6103 ha sunt ocupate de păduri, iar aria locuibila este de 23.602 mp, așezată
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
apă se face pe trei poduri de beton și două punți pietonale. Casele construite în jurul anului 1900 erau din bârne de lemn, pe fundație de piatră, tencuite și văruite. Majoritatea erau alcătuite dintr-un hol numit "tindă", unde se afla vatra focului, și două camere de locuit de o parte și de alta În perioada interbelică a început construcția de case din cărămidă arsă, acoperite cu țiglă, astfel încât prin anii '80 nu mai existau case din lemn decât ca o anexă
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
este printre cele mai tinere așezări din Banat. A fost înființat la începutul secolului al XX-lea de ucraineni aduși la muncă în pădurile din zonă. Prima atestare documentară a satului datează din 1910, însă primele locuințe care au format vatra satului au fost ridicate între 1907-1910. Ucrainenii erau originari din nordul Maramureșului istoric, din zona Carpaților păduroși. Ei s-au stabilit, pentru a munci, în Banat și au înființat câteva sate, printre care și Zorile. Printre cei care au înființat
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
pentru viața pastorală. Pe această vale minunată este așezată și localitatea Voislova. Ocupația principală este creșterea vitelor, agricultura dar și pomicultura. Satul Voislova se găsește situat pe paralela 45°20'03" latitudine nordică și meridianul 22°20'03" longitudine estică. Vatra satului este așezată între dealurile domoale Cocin la nord și Slatina la sud-est, de-a lungul șoselei principale Caransebeș - Hațeg, fiind străbătută perpendicular de șoseaua Voislova - Rusca Montană - Ruschița, care face legătura cu masivul Poiana Ruscăi, fiind întretăiată de două
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
că nu există în România un alt perimetru așa de restrâns care să concentreze atât de multe lucruri de văzut și admirat. Mai întâi te cucerește peisajul natural, casele și edificiile satului, bunătatea locuitorilor, iar apoi dacă mergi înspre vechea vatră a satului - „Satu' bătrân”, vechimea sălașelor voislovene, dar și locurile superbe unde sunt așezate acestea îți dau acea emoție interioară gândindu-te că în vremurile trecute, aici au locuit strămoșii noștri, fiind pus, ca și simplu privitor, de a retrăi
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
așezată pe un drum strategic. De-a lungul existenței sale, ea a trebuit să plătească cu grele suferințe, distrugerile cauzate de năvălitori. Valea îngustă a fost folosită până în evul mediu de armatele ce se îndreptau spre centrul Transilvaniei. Locuitorii acestei vetre au avut ce înfrunta. Tradiția înaintașilor i-a îndemnat în primul rând să-și prețuiască neamul și să-l apere până la sacrificiu. În a doua jumătate a mileniului I î.e.n., acest ținut e cuprins în orizontul dezvoltării culturii și civilizației
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
îndemnat în primul rând să-și prețuiască neamul și să-l apere până la sacrificiu. În a doua jumătate a mileniului I î.e.n., acest ținut e cuprins în orizontul dezvoltării culturii și civilizației daco-getice, fiind integrat, în secolul I î.e.n., în vatra unitară de formare a statului dac centralizat și independent al lui Burebista. În urma războaielor din anii 101-102 și 105-106 e.n., Dacia, devenind provincie romană și pe aceste meleaguri există același proces istoric, caracteristic conviețuirii daco-romane. În cei peste 165 de
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
la Fundulea și Belciugatele. Prin comună trece și calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de punctul de oprire Mostiștea. Zona geografică în care se află este nord-estul Câmpiei Române, într-un areal de crovuri din Câmpia Mostiștei (Bărăganul Sudic). Vatra satelor comunei are o suprafață de 298 hectare, iar suprafața totală a comunei este de 4.148 hectare Teritoriul administrativ al comunei Tămădău-Mare, se învecinează : Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tămădău Mare se ridică la de locuitori, în
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
un cordon de nisip. Lacul este unicul de pe litoralul României care nu este alimentat subteran. Datorită gradului de salinitate ridicat s-a format un strat considerabil de nămol folosit la tratarea bolilor reumatice. Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită "Parthenopolis". În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]