828,913 matches
-
de azi și desigur, de mâine proprii unora dintre cei mai reprezentativi muzicieni de gen din România. Pentru cei care-l cunosc mai puțin, amintim că Nicolas Simion, format pe băncile Conservatorului bucureștean, unde s-a pregătit temeinic în domeniul marii muzici, a devenit poli-instrumentist (saxofoane, bass-clarinet, taragot) autodidact, debutând în jazz în anii ’80. Definitorie pentru perioada afirmării sale a fost activitatea în grupul „Opus 4” (formula a doua) pe care el însuși l-a alcătuit, cu pianistul Mircea Tiberian
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
finele anilor ‘80 ai veacului trecut, „Opus 4” și Dan Mîndrilă au susținut un număr record de concerte, într-un număr record de orașe! Invitat în Polonia ca interpret la Festivalul varșovian „Jazz Jamboree” - ediția 1989, Nicolas Simion a avut mari probleme cu viza, ajungând cu întârziere în capitala poloneză și, în consecință hotărând să se afirme ca muzician în străinătate. Expatrierii și perioadei de acomodare i-au succedat primele succese repurtate de Nicolas Simion ca un saxofonist de notabilă experiență
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
sezon de pe podiumul de prezentare a modei românești, defilările colecțiilor sale, de fiecare dată având altă temă și altă sursă de inspirație, fiind cele mai așteptate fashion-show-uri. Liza Panait a reușit să realizeze veritabile spectacole de modă dedicate tradițiilor și marilor valori ale artei și culturii românești, mai trombon, Titus Muntean - flaut, bass-iștii Bogdan Cavadia, Johnny Răducanu, Wolfgang Güttler, bateriștii Ion Cristinoiu, Adrian Ciceu, Eugen Gondi, Vasile „Mache” Ganea, Bob Iosifescu, vocalistele Ileana Popovici și Puica Igiroșanu, desigur Richard Oschanitzky
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
trombon, Titus Muntean - flaut, bass-iștii Bogdan Cavadia, Johnny Răducanu, Wolfgang Güttler, bateriștii Ion Cristinoiu, Adrian Ciceu, Eugen Gondi, Vasile „Mache” Ganea, Bob Iosifescu, vocalistele Ileana Popovici și Puica Igiroșanu, desigur Richard Oschanitzky la pian, Orchestra Radiodifuziunii din Berlin și Marea Orchestră din Leipzig sub baghetele dirijorilor Günther Blumhagen, respectiv Adolf Fritz Guhl. Cele mai recente dintre albumele mai sus citate pot fi aflate în librăriile Humanitas și Cărturești. Alte cinci - șase CD-uri vor fi lansate de Casa „7dreams” în
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
1913), Cîntece fără țară (1916), ca și poeziile publicate după Primul Război, alternează între auto-pastișări și articole de ziar versificate. În schimb, omul politic se ridică pe trepte din ce în ce mai înalte: ministru de mai multe ori între 1919 și 1926, după Marea Unire, președinte al unui partid (Partidul Poporului) ce profesa naționalismul vehement, în fine - efemer primministru (1937) al unui Guvern de coaliție dintre cele mai compromițătoare. N-a mai uimit, probabil, pe nimeni calitatea de membru al Academiei Române dobîndită de Goga
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
și multipla sa ascensiune cultural-socială i-a intimidat pînă și pe cei mai lucizi critici interbelici. G.Călinescu îi închină în Istorie... un adevărat poem în proză, ce capătă uneori accente delirante („După Eminescu și Macedonski, Goga e întîiul poet mare din epoca modernă, poet național totodată și pur ca și Eminescu”); iar Tudor Vianu, de obicei ponderat în afirmații, credea că „Goga merită cuvîntul prețuirii care se acordă celor mai aleși dintre poeți. Niciodată limba poeziei n-a sunat în
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de oficialitate. Lectura contemporană a poetului învederează un fapt indiscutabil: dimensiunea strict estetică a operei sale a fost ani la rînd hipertrofiată, din motive ce nu au avut a face cu literatura. Nimic nu justifică situarea acestui romantic întîrziat printre marii poeți români; locul său, mult mai modest, îl statuează primele două volume de versuri publicate. Ca și alți scriitori români, Goga a spus ce avea de spus doar la tinerețe. Noutatea frapantă a poeziei lui Goga se măsoară analizînd exemplele
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
surprinzător în raport cu lumea rurală evocată și cu aparentul ei primitivism. Tocmai această inovație figurativă, perfect adecvată în poeziile cu aer vaticinatoriu (Rugăciune, La noi, Oltul, Apostolul etc.), apare tot mai puțin adecvată în contexte familiare sau chiar intime: va fi marea problemă a „stilului Goga”, pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Dar sensul ultim al obsesiei ritmice rămîne altul: construindu- și aproape toate poeziile în nonasilabi și octosilabi, mișcîndu-și textul doar între două figuri prozodice, Goga își transformă poeziile în posibile fragmente dintr-o compunere vastă, dintr-o epopee subterană de mari dimensiuni, din care doar cîteva fragmente răzbat la suprafață. Pornirea spre cosmicitate anonimă, anularea individualității în favoarea generalului apar slujite și de prozodie. Chiar dacă perioada epopeilor trecuse de mult, romantismul tardiv al lui Goga a păstrat ceva din visul epopeic; imboldul
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
altminteri înzestrat cu acea cultură generală mai înaltă, care distingea și pe Eminescu”). Probabil că numele lui Eminescu s-a ivit sub pana mentorului Junimii chemat de universul literar germanic. Familiar apoi al poeziei maghiare, traducător din ungurește al unor mari poeți, e posibil ca, așa cum presupunea Lovinescu, simțămîntul acut al ritmului să se explice și printr-o sugestie maghiară. Tonul înalt, profetic și tenebros din primele poezii nu s-a menținut, din fericire, nealterat; chiar și în Poezii, dar mai
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
în proximitatea naturii răsar poeziile remarcabile ale lui Goga; plasarea excepției individuale în prelungirea anonimului a reprezentat pariul riscat al poetului, pariu uneori cîștigat. În combinarea, dificilă, dintre semnele concrete ale lumii satului și eternitate rezidă substanța ultimă a cîtorva mari reușite. Astfel, tragedia unui destin particular desfășurată, cu discreție, pe fundalul indiferenței cosmosului dă naștere poeziei Un om. Ca și în altele din aceeași arie tematică (Cosașul, Graiul pîinii, Clăcașii), și avînd, în final, aceeași „poantă” socială ce ar fi
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
discreție, pe fundalul indiferenței cosmosului dă naștere poeziei Un om. Ca și în altele din aceeași arie tematică (Cosașul, Graiul pîinii, Clăcașii), și avînd, în final, aceeași „poantă” socială ce ar fi putut rata compunerea, Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
arșiță de soare, De truda palmei tale aspre Eu m-am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea Și jalea care mă purta: M-ai frînt de glia tuturora, Dar n-am săpat moșia ta!”. Nu există multe asemenea exemple dovedind marea artă a tranziției psihologice; produse ale acestei arte sunt însă cele cîteva piese care îl înscriu pe Goga în istoria poeziei noastre. Opera sa poetică manifestă o bizară întîrziere față de spiritul epocii în care a fost compusă. Romantismul de factură
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
pasabil să fie sau să devină paradisiac; iar dacă nu este de la început, atunci se molipsește pe parcurs. Lista de inventar paradisiac este infinită și migălita: sunt rostite că o sutra și lăudate numele munților niponi, al șesurilor, piscurilor, lacurilor, marilor, cascadelor, râurilor, podurilor, câmpiilor, izvoarelor, insulelor, țărmurilor, golfurilor, pădurilor. Și numai invocarea lor sonoră (onomastica) este livrată cititorului că o formă de frumusețe absolută! Enumerarea demonstrativa a acestor elemente este artistică prin excelență. Frumusețea terestră este clasificată prin diferite stări
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Monument, Piața Traian, Grădina Publică, stațiunea Lacul Sărat. După-amiaza, manifestările au debutat cu impresionanta Paradă a Muzicilor Militare care au străbătut căile principale ale orașului. Pe Esplanada Dunării, fiecare formație și-a prezentat schow-ul individual, oferind publicului brăilean momente de mare încântare. Orchestra Militară a Brigăzii de Infanterie motorizată „Moldova”, din Bălți - Republica Moldova, dirijată de locotenent Andrei Pelipetchii, înființată în anul 1992, a prezentat un program variat, impresionând publicul cu ritmurile înfocate ale dansurilor moldovenești, având în față un grup de
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
al culturii românești care a depășit sfera activității pur militare. Repertoriul nu se mai limitează doar lucrările de serviciu. Prin abordarea unor lucrări ample, în aranjament simfonic, muzica militară a demonstrat că face parte din peisajul muzical contemporan, având un mare impact asupra publicului.
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
intitulată „Rugăciune” a cărei muzică a fost scrisă de dirijorul și compozitorul Teodor Teodorescu - Iași, mort în anul 1920, reluată pe alte coordonate compoziționale de neuitatul compozitor și dirijor Ioan D. Chirescu. Să nu uităm, „Iarna pe uliță” scrisă de marele poet și folclorist George Coșbuc, despre care binecunoscutul poet ardelean Octavian Goga scria următoarele cu prilejul primirii sale la Academia română: „Dacă ar fi rămas în căciulă și ițari, s-ar fi ales din el un meșter colăcar la nunți
Să nu uităm ... by Marin VELEA [Corola-website/Journalistic/83458_a_84783]
-
și folclorist George Coșbuc, despre care binecunoscutul poet ardelean Octavian Goga scria următoarele cu prilejul primirii sale la Academia română: „Dacă ar fi rămas în căciulă și ițari, s-ar fi ales din el un meșter colăcar la nunți, un mare meșter anonim ca autorul Mioriței, și suflarea lui de foc s-ar fi topit în flacăra pururea primenită a folclorului” (Goga, Octavian, George Coșbuc. Discurs de primire la Academia Română, Cluj, 1938.). Să nu uităm de asemeni cele două compoziții
Să nu uităm ... by Marin VELEA [Corola-website/Journalistic/83458_a_84783]
-
întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic încât să vadă dacă o pagină sau mai multe capătă acea pregnanță și provoacă acea emoție fină pe care o dă numai valoarea și se temea să compună mari «tablouri» epice, incontrolabile de fapt; se mulțumea cu mici crochiuri, cu desene narative rapide, în tușe clare, a căror trecere în real, chiar imperfectă, o savura." (p. 280) Aceasta ar fi justificarea structurii fragmentare a romanului, care, păstrând proporțiile, e
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
mine decât două brațe goale, albe; de se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret ca tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al iubirii mi-i pe plac; zace-n pieptu-mi, și
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
ziua de poveste. Parte de Levant îmi este pentru-a tihnelor sorocuri; pentru veselele jocuri are pat adânc, anume. Tot ce e frumos în lume luându-ți ochii și chemându-i poți vedea că-n ea, le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi încăpere, s-o tot văd e o plăcere goală ca o pușcărie. Și puținul ei doar mie îmi e bun, ființei mele. Ale vieții zvonuri grele îmi sosesc
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
de departe. Tot ce-n lume-i vană parte, rău la mers și la schimbare, loc prieten în ea are, cum polenul stă pe gene. În culcuș mă-ntind alene, ca ostașu-n aspre pături. Gândul meu îmi zace-alături, al meu mare, unic lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru nici vreun alt locaș îmi place ca hoinar în a mea pace să fiu - nor în zarea sură. Îmi sunt, drept e, pe măsură, nedorind, iubesc pe cine e îndrăgostit de
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
în focul meu să-l bântui. M-auziți, voi? Al cui rându-i să-l fac mâine fericit? Poate-un jalnic prăbușit în rușine, până jos. Urcă-n piept impetuos o deplină grațiere, promptă; schimbă-a lui durere într-un mare, unic lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe; însă poate să răsfețe o beție mai deplină. Nu-i de mine, căci m-alină forma dulce a femeii, pentru cel ce vrea cu zeii în dorinți
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
seamăn - viu ciorchin crescut în toamnă - pentru el plăcere-nseamnă soartei lui să te-ncovoaie. Și un drum al său își taie prin inerți ori firi ostile. Pentru vise juvenile nu știu mai măreț vreun lucru. 2) Eu nu știu mai mare lucru ca al celui ce se zbate sclav, ci-n mândra-i libertate intimă - ales își pare. Fericire alta n-are din alt ghem să se deșire. Nu te-nșele blânda-i fire, fața lui să nu te-nșele. Printre
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți, ce-mi dă de veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l, în atâtea rânduri
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]