828,913 matches
-
în dreapta și la stânga chipului perdele roșii. Am întrebat ce s-a făcut cu portretul adevărat (originalul)? Călugărul a răspuns ce însuși auzise: Într-una din zilele anului 1777 (când ni s-a răpit Bucovina) la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a început să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mânăstirii. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului, ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de-
R?pirea Bucovinei si chipul lui ?tefan-Vod? by M. Eminescu [Corola-other/Imaginative/83535_a_84860]
-
AISTA-I TATĂL NOSTRU <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 346. footnote> (Apare în Curierul de Iași, an X, Nr.40 din 15 aprilie 1877. Se poate să fie scris de redactorul Mihai Eminescu. Prezența lui este confirmată iar stilul îi este propriu
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 346. footnote> (Apare în Curierul de Iași, an X, Nr.40 din 15 aprilie 1877. Se poate să fie scris de redactorul Mihai Eminescu. Prezența lui este confirmată iar stilul îi este propriu marelui poet). Era în decembrie 1855, când, după orânduirea ministerului din Viena se dezgropară, la Mânăstirea Putna moaștele lui Ștefan-Vodă și ale întregii sale familii, care odihnesc în acea biserică. La dezgroparea moaștelor fusese trimis Teoctist Blajevici, în calitate de comisar duhovnicesc pe lângă
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
sale familii, care odihnesc în acea biserică. La dezgroparea moaștelor fusese trimis Teoctist Blajevici, în calitate de comisar duhovnicesc pe lângă alți trei - unul politic, altul sanitar și al treilea tehnic. Încă se descoperise mormintele lui Bogdan, fiul și urmașul lui Ștefan cel Mare; apoi al lui Ștefan cel tânăr și multe altele până ce, în sfârșit, ajunseră la însuși mormântul lui Ștefan cel mare, săpat frumos și bine în marmură sură. Șase picioare sub fața pământului, lovi întâiași dată hârlețul în lespedea de granit
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
unul politic, altul sanitar și al treilea tehnic. Încă se descoperise mormintele lui Bogdan, fiul și urmașul lui Ștefan cel Mare; apoi al lui Ștefan cel tânăr și multe altele până ce, în sfârșit, ajunseră la însuși mormântul lui Ștefan cel mare, săpat frumos și bine în marmură sură. Șase picioare sub fața pământului, lovi întâiași dată hârlețul în lespedea de granit lustruit a lui Ștefan-Vodă-cel-Mare și Sfânt! Patru călugări și patru mireni coborâră în sunetul tuturor clopotelor mânăstirii - dar în tăcerea
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
sub fața pământului, lovi întâiași dată hârlețul în lespedea de granit lustruit a lui Ștefan-Vodă-cel-Mare și Sfânt! Patru călugări și patru mireni coborâră în sunetul tuturor clopotelor mânăstirii - dar în tăcerea a toată suflarea omenească - în mormânt, răsturnând greaua și marea lespede de pe el - iar sub ea se zăriră, după trei sute de ani... în adâncime de doi stânjeni, îmbrăcat într- un pieptar lung, tunica de fir de aur și încă lucitor, cu mantaua de tron, aruncată pe partea de jos a
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
pe gânduri în fața mormântului descoperit, răzămat de un stâlp de marmură și de emoție nu putea vorbi un cuvânt. Atunci se apropie un moșneag bătrân (Toader Mițu) din Putna în genunchi și plângând spre mormântul descoperit al lui Ștefan cel Mare și Sfânt și uitându-se în el, a spus încet și cu o jale sfâșietoare: - Săracii de noi! aista-i tatăl nostru!...
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
AVRAM HUIBAN <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 276. footnote> (După cele auzite de d. C. Solomon, învățător din comuna Avrămești, ținutul Tutova) În vremea războiului de la Racova, un ostaș de-al lui Ștefan cel Mare - - a fost trimis după nuiele
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 276. footnote> (După cele auzite de d. C. Solomon, învățător din comuna Avrămești, ținutul Tutova) În vremea războiului de la Racova, un ostaș de-al lui Ștefan cel Mare - - a fost trimis după nuiele de corn, ca să facă arcuri din ele. Huiban și ceilalți care-l întovărășeau, au nimerit în Cornișul Lungășiei, din jos de unde-i astăzi satul Avrămești. Pe-atunci locurile din părțile acelea erau numai păduri și
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
Vodă l-a răsplătit pe Huiban, dându-i în răzășie după cum și-a ales el pe valea pârâului Văii Mărului, drept locul acela care i-a plăcut lui Huiban când a fost la nuiele de corn. Și ca cinste mai mare, Ștefan a hotărât ca să nu mai fie ostaș din oastea care umblă pe jos, ci să fie în oastea călărașilor alături de boierii țării. Hotărnicia s-a făcut în primăvară de-un aprod, însemnând din Tutova, la gura Mărășeștilor, către miază-noapte
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
CÂNTECE DESPRE ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT MOVILA LUI BURCEL <footnote Tradiția spune că în adevăr pe timpul lui Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, ședea un ostaș de-al lui pe movila lui Burcel, cale de o poștă și jumătate de la Vaslui, și că glasul lui
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
CÂNTECE DESPRE ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT MOVILA LUI BURCEL <footnote Tradiția spune că în adevăr pe timpul lui Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, ședea un ostaș de-al lui pe movila lui Burcel, cale de o poștă și jumătate de la Vaslui, și că glasul lui era atât de puternic, încât ajungea până-n auzul Domnului. footnote> (V. Alecsandri, Poezii poporale ale românilor
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
fereca, La Vaslui îl aducea Și la Domnul mi-l ducea: - Măi române să n-ai teamă Spune nouă cum te cheamă! - Teamă n-am că sunt român! Teamă n-am că-mi ești stăpân! Tu ești Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Și eu sunt Șoiman Burcel Puișor de voinicel! - Să trăiești, dacă n-ai teamă! Dă-ne nouă bună samă Cum de te-ai păcătuit Să te apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
am jug Nici juncani ca să-i înjug! Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat, Să-mi dea plugul ca să ar ... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, mă-ntorsei La tătari că mă dusei, Un plug mare că prinsei Și cu un bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare Nici zile de sărbătoare! Domnul Ștefan l-asculta Și din gură cuvânta: - Măi Burcele, fătul meu! Iată ce hotărăsc eu: Ia-ți
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
POVESTEA FLORII SOARELUI <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 331. footnote> (După Trib. „Albina”, an V, f. 1094) Ștefan-Vodă avea o fată mută, dar frumoasă de nu i-ai fi găsit pereche pe pământul acesta. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
strălucite. După ospăț, când toți or fi în toane bune, să trimită fata și să ceară o sărutare de la craiul zilei (de la Soare), că numai așa odrasla lui dragă are să prindă la grai. Vodă îmbucurat, puse-n cale un ospăț mare. Pe capul stăpânitorului era însă un blestem. Cum se făcu, că piaza rea aude de gândurile Domnului și ca să-i încurce dezlegarea, alergă fuga în răcorile întunecoase dinspre lună-răsare și găsește pe stăpâna nopții bocindu-se de necredința Soarelui. Ea
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
își prinde nevasta de belșugul înstufat al razelor și îi face vânt pe fereastră, de o înnămolește departe în valurile norilor. După asta, ia pe palmă copila înflorită a temutului stăpân pământean și i-o sădește în 60 ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT - legende și povești grădină, printre celelalte podoabe, ca s-o aibă aproape, să se mai mângâie. De-atunci floarea-soarelui cu fața ei galbenă și înfiorătoare de durere, își întoarce veșnic chipul întristat înspre strălucirea craiului zilei, cerându-i
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
La antipozi față de „conaționalul” lor wagnerian, orchestranții din Amsterdam - renumita Royal Concertgebouw (prezentă pe 19 septembrie la Sala Palatului) - ilustrează fără apel genericul sub care au evoluat: „Mari orchestre ale lumii”. În 2008 prestigioasa revistă „Gramophone” îi plasa chiar pe locul 1 între simfonicii mapamondului (de unde și opțiunea canalului Mezzo de a prelua în direct concertul): Weber: Uvertura la opera Oberon, Haydn: Simfonia nr.100 în Sol major
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
RĂZBOIUL DE LA PODUL ÎNALT de S.T.Kirileanu <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 75-78. footnote> Își puseseră în gând, turcii, ca să răpuie pe Ștefan cel Mare și pe urmă să robească și țara Moldovei. S-au înarmat turcii, și-au pornit la război cu oaste câtă
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
RĂZBOIUL DE LA PODUL ÎNALT de S.T.Kirileanu <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 75-78. footnote> Își puseseră în gând, turcii, ca să răpuie pe Ștefan cel Mare și pe urmă să robească și țara Moldovei. S-au înarmat turcii, și-au pornit la război cu oaste câtă frunză și iarbă, că doară- doară l-a birui pe Ștefan, că altfel îi cam duceau frica. Ștefan-Vodă și-a
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
încet, încet, drept pe unde știa năzdrăvanul Moldovei că i-a face chisăliță pe dușmani, care voiau să-i închinăm țara cu voie, ori fără voie. Cu șiretlic i-a băgat pe turci într-o vale, înconjurată numai de codri mari și locuri fioroase, așa că te uitai numai în cer și-n pământ, încolo nu vedeai decât codru sălbatic, văi mocirloase, râpi prăpăstioase și locuri întunecoase. Turcii, care se bizuiau pe ostașii lor cei mulți, tot îl urmăreau mereu pe Ștefan
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
ostașii lor cei mulți, tot îl urmăreau mereu pe Ștefan, gândind, că și în borta șoarecelui dacă s-ar băga, tot ar să-l bată pe Ștefan, să spuie măcar încaltea și morților de patima lui. Oastea lui Ștefan cel Mare știa prea bine locurile din Valea Racovei și știind ce-o așteaptă, își făcuse în pripă cetățui de apărare, movili de priveghere și șanțuri de adăpost de jur- împrejurul Văii Racovei. Așa pe vârful dealului Paiu a fost cetățuie, pe
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
Cetatea, unde se văd și astăzi 2 tabii (șanțuri); pe urmă la gura văii Racova și de-acolo s-a tot bătut în sus pe apa Bârladului în Bârzești, pe valea Rebricei, și până la târgul Scânteia, pe șleaul cel mare, care merge spre Iași, tot o bătaie a fost și-i omora pe turci, ca și cum i-ar fi luat din oală. Pe unde-i satul Fundătura a fost bătălie amarnică: Ștefan își așezase oștirea pe dealul Măgura, care-i cel
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
câți au căzut în vremea războiului cu turcii, i-a îngropat înspre miază-zi și răsărit de Pungești, în locul unde-i zic oamenii Țintirimul lui Vodă, iar celor care-au trăit și s-au purtat vitejește în cumpăna asta așa de mare, Ștefan i-a răsplătit dăruindu-le pământ, ca să aibă cu îndestulare neam de neamul lor. Unora din căpitani le-a dăruit chiar locurile unde și-au arătat ei faptele lor vitejești. Așa a fost la bătălia din satul Fundătura. Răzeșii
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
FRÂNCU <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 298. footnote> (Ioan O. Zugravu, rev. „Albina”, an XIII, f.577) După bătălia de la Podul Înalt (Racova), cea atât de mult vestită a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, el răsplăti, ca după
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]