828,913 matches
-
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbește Elena ZOTTOVICEANU Puțini sunt artiștii celebri care preferă să apară într-un mare festival cu un recital, deoarece ecoul la public și tipul de succes înregistrat este mult mai răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
un mare festival cu un recital, deoarece ecoul la public și tipul de succes înregistrat este mult mai răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer la dirijori, care s-au achitat aproape toți onorabil de acest gest omagial ci la instrumentiști, pentru care procesul de asimilare și punere „în
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
soluțiilor facile - dedicată crezului și valorilor ei substanțiale. „Drumul ei este un drum al culmilor” scria un cunoscut muzician francez și fără îndoială are dreptate: pasiune, exigență, inteligență și o proverbială modestie, sunt cuvintele cu care a fost definită „ultima mare Doamnă a școlii pianistice sovietice”, alături de artiști ca Richter (care a ales-o ca parteneră pentru duouri pianistice) Ghilels, Oistrah. Recitalul ei de la Ateneu, s-a deschis cu Sonata I de Enescu, poate cea mai adevărată interpretare pe care am
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
auzit-o vreodată, fardul și efectul pianistic lipsind cu desăvârșire din preocupările artistei. Ea ne-a adus înfiorarea și tremurul interior pornind de la ființa adâncă a Sonatei pe care a trecut-o prin filtrul propriei ei simțiri - ca pe o mare nocturnă. Începută cu octavele grele sub semnul melancoliei dureroase ea s-a încheiat, după ce a atins culminații ale dramei, în același sentiment al nostalgiei „nopților de vară în câmpie”. Cele trei Preludii de Debussy care au urmat au evocat cu
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
impetuoasă ca altădată, cu accente mai ascuțite mergând până la asprimi; sonoritatea nu și-a păstrat totdeauna limpiditatea dar pianul ei „vorbește” și în fața noastră se petrece ceva important care ne conștientizează că asistăm la momente unice nerepetabile, în care un mare artist ne dăruiește ceva prețios din propriile lui trăiri.
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
ambiental. Pornind mai departe comentariul asemănării acestei reviste cu Opera, este posibil să nu ne limităm doar la imaginea graficii sale, de o eleganță echilibrată. Descoperim și faptul că prezențele solistice (semnături ale autorilor) sunt acelea ale unor vedete (nume mari), ale interpreților alcătuitori de distribuție (semnăturile neperiodice, dar profesionale) și ale invitaților de felurite categorii relaționate ocazional (de onoare sau conjuncturale). Astfel, s-a impus în timp spectacolul lunar al ACTUALITĂłII MUZICALE, girat de un consiliu editorial, cum este firesc
La bilan?ul centenar by Grigore Constantinescu () [Corola-other/Journalistic/83616_a_84941]
-
bun sfârșit în condiții cât mai bune și la un cât mai înalt nivel. Aceeași strategie se impune mai ales la pregătirea participării la un concurs, știut fiind că afirmarea și accederea la un nivel superior în carieră depind în mare măsură de un CV în care figurezi ca finalist al unei competiții internaționale. S-a afirmat de multe ori că acum, în acest moment al istoriei, apar cu mult mai multe talente decât acum 50-70 de ani. Faptul că numărul
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
aceeași pantă accelerată pe care se desfășoară întreaga viață a Planetei. După aproape 18 ani de la reînființare, Concursul internațional “George Enescu” dă semne vizibile de revenire la respectul de care s-a bucurat odinioară, constatare care se bazează pe numărul mare de participanți înscriși la cele trei secții și pe nivelul la care s-au prezentat competitorii. Pentru că domeniul viorii rămâne totuși marcat de accentul cel mai puternic în această întrecere, Enescu fiind încă perceput ca unul dintre cei mai mari
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
mare de participanți înscriși la cele trei secții și pe nivelul la care s-au prezentat competitorii. Pentru că domeniul viorii rămâne totuși marcat de accentul cel mai puternic în această întrecere, Enescu fiind încă perceput ca unul dintre cei mai mari violoniști-interpreți ai tuturor timpurilor (până când acest mit va fi ocultat de încă misterioasa sa creație), participarea de anul acesta a fost una foarte importantă atât numeric cât mai ales calitativ. Au evoluat 51 de concurenți din cei 67 înscriși, cu
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
concurenți - 4 din Germania, cei din Europa Centrală și de Est 10, dintre care 7 români, iar Statele Unite 2. Competiția a fost una de rezistență, după epuizarea primei etape concurenții selectați trebuind să cânte în fiecare zi programe diferite, de mare complexitate, pentru care erau necesare și repetiții cu pianul. Cum regulamentul concursului este restrictiv, numărul celor admiși restrângându-se proporțional într-o manieră, am putea-o numi dramatică, competiția a fost una destul de traumatizantă pentru participanți. Talentul nu se poate
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
Cum regulamentul concursului este restrictiv, numărul celor admiși restrângându-se proporțional într-o manieră, am putea-o numi dramatică, competiția a fost una destul de traumatizantă pentru participanți. Talentul nu se poate cuantifica după canoane (mai ales că Postmodernismul lasă o mare libertate în conturarea unei maniere interpretative sau a alteia, totul oscilând încă între tradiție și sinteză) și atunci totul rămâne la un fel de liberă alegere, mai ales în contextul în care trei dintre personalitățile invitate în juriu (în total
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
orice altă mișcare nu mai era posibilă. Competiția a fost atât de strânsă încât chiar pentru cei foarte puțini, din păcate, care au urmărit tot concursul, un anumit clasament a mai adus surprize. După cum se știe, Jaroslaw Nadrzycki a luat Marele Premiu, Shin A-Rah premiul II și Nadezda Palitsyna premiul III. Desigur, anumite concluzii trase de la edițiile de după 1989 au impus restricționarea numărului de premii, dar tare bine ar fi ca pe viitor să se revină la extinderea care era în
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
George Enescu ». Bavarezii din München, chiar dacă nu se ridică la înălțimea olandezilor din Amsterdam, au strălucit sub bagheta aceluiași Jansons, demonstrând o tehnică de ansamblu de invidiat. De la prima parte a simfoniei beethoveniene, orchestra a urmărit discursul sonor cu o mare bogăție de nuanțe, pauze de expresie, suspensii în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în scriitura polifonică tipic beethoveniană, pe care Jansons
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în scriitura polifonică tipic beethoveniană, pe care Jansons a modelat-o cu o gestică de mare expresivitate, punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
O aniversare salutară Numărul 100 al revistei „Actualitatea muzicală” îmi oferă prilejul de-a sublinia marele serviciu adus de ea artei componisticii și interpretative românești și internaționale, precum și coregrafiei cu toate componentele ei. Toate acestea n-ar fi fost posibile fără ținuta exemplară a concepției și respectului asupra cuvântului scris, ținută pentru care meritul îi revine
O aniversare salutar? by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83612_a_84937]
-
250 de ani. O sală arhiplină a ascultat, la Ateneu, o interpretare pentru comentarea căreia ar trebui să folosesc toate superlativele, iar dacă perfecțiunea există în artă, cred că am întâlnit- o în acea după amiază de neuitat. O orchestră mare, alăturând instrumente „clasice” cu cele de epocă într-o îmbinare superbă, un cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un rafinament
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
iar dacă perfecțiunea există în artă, cred că am întâlnit- o în acea după amiază de neuitat. O orchestră mare, alăturând instrumente „clasice” cu cele de epocă într-o îmbinare superbă, un cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un rafinament și o suplețe aparte, reliefând polifonia cu o precizie incredibilă, sub bagheta dirijorului William Christie, îndrăgostit de muzica veche, pe care
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
i-au urmat. Iar ultima seară a alăturat, inspirat, două opusuri gândite în tonalități majore - Simfoniile nr. 3 și 9 -, subliniind seninătatea creatorului vienez în anii adolescenței (prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a finalizat partitura, ca un fel de “cântec de lebădă” înainte de a se
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
Paul Celan, care l-a inspirat pe compozitor, s-a aflat poate pentru prima dată, cu prilejul Festivalului “George Enescu” din acest an, în atenția publicului românesc, în timp ce poetul de origine română are de mult timp în Occident reputația de mare artist. Pentru Aurelia Florian interpretarea unui rol dintr-o creație contemporană nu putea fi decât un pariu extraordinar, căci se găsea în fața unei scriituri cu care nu era obișnuită și în contextul prestigios al unei premiere absolute în România. Aurelia
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
unei scriituri cu care nu era obișnuită și în contextul prestigios al unei premiere absolute în România. Aurelia interpretase strălucit opere de belcanto, ca Reginele donizettiene Anna Bolena, Maria Stuarda și Elisabetta I din Roberto Devereux, se bucurase de un mare succes în Tripticul puccinian Il Tabarro, Suor Angelica, Gianni Schicchi, și acum se afla în fața unui univers muzical cu totul nou, ceea ce desigur că o preocupa. I-am amintit în câte creații în premieră absolută a triumfat Hariclea Darclée, de
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
partea sopranei, fie că era vorba de Seven Gates of Jerusalem de Penderecki la împlinirea a 3000 de ani ai Orașului Sfânt, fie de La Vera Storia de Berio la Teatrul alla Scala din Milano. Formată de mine și câștigătoare a Marelui Premiu Darclée al Concursului Internațional de Canto purtând numele legendarei soprane, i-am spus că merita să facă tot ce stătea în mijloacele ei pentru a continua această prestigioasă tradiție. Depășită timiditatea inițială în abordarea unui repertoriu nou pentru ea
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
CU CE-I BUNĂ MĂMĂLIGA? <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 333. footnote> (D. Dan, Șezătoarea, vol. VIII, f.68) Ștefan-Vodă a plecat într-o bună dimineață voios, împreună cu o mulțime de boieri și căpitani, să caute un loc potrivit pentru o sfântă mănăstire
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
susțină la aniversarea a 40 de ani de activitate a Asociației germano- franceze din Salzgitter (și cel din Braunschweig a aniversat în 2012 nu mai puțin de 50 de ani, Pompilia susținând atunci un recital acompaniata de un pianist de mare clasa, Burkhard Bauche, corepetitor la Teatrul de stat din oraș). Pentru cei care nu știu, sunt foarte mulți germani, îndeosebi în rândul intelectualilor, care cunosc și iubesc limba, literatura, cultura Franței. La spectacolul amintit Pompilia Stoian a cântat titluri celebre
Omagiu "chanson"-ului by Lucia ZEGHERU () [Corola-other/Journalistic/83692_a_85017]
-
Călătorind pe “Drumul mătăsii” Anca FLOREA Probabil că mulți melomani ar fi dorit să-l asculte pe celebrul violoncelist Yo Yo Ma într-un recital sau concert cu opusuri din marea literatură universală, dar de această dată a propus, în Festival, un proiect inedit, derulat în varii feluri, alături de al său “The Silk Road Ensemble” - o călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
concert cu Nelson Freire și Orchestre du Capitole de Toulouse reprezintă o atracție, iar programul alcătuit din capodopere de Brahms și Berlioz sporește speranța melomanilor de a avea o seară împlinită. Cu o astfel de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]