85,017 matches
-
leac pentru boli sunt și așanumitele navruziye, mâncăruri preparate special pentru aceasta zi. Lumea crede ca cei care gustă în dimineața zilei de Nevruz din acest preparat vor fi feriti de friguri, invaliditate, reumatism și alte boli. În sud estul regiuni Afyon, la 15 kilometri distantă de Emirdağ, se află satul Karacalar, care datorită activităților spirituale pe care le găzduiește își depășește statul de sat și este și un important centru cultural.Oamenii de aici, săbătoresc "Nevruzul" în data de 21
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
vorbă despre importanța acestei zile. După cină, petrecerea continuă cu același dans, se citesc psalmi sau versete din Coran despre familia profetului. Pentru ca anul ce vine să fie dulce, după momentele de dans, musafirii sunt serviți cu diverse dulciuri. În regiunea Muğla, se pare ca începând cu anul 1945, o mare parte din oamenii care trăiesc pe aceste meleaguri au dat uitării această sărbătoare, în special cei care trăiesc în orașe. În câteva sate însă, Nevruzul este încă celebrat cu destul de
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
copii să aducă ouă vopsite și mergeau împreună cu clasa să se joace. Se stabileau întâlniri și cu clasele din satele vecine, și se organizau competiții de atletism sau lupte între sate, dar și diverse alte jocuri. În satul Fevziye, din regiunea Ortaca și în satul Çorus din Ula, sărbătoarea de Nevruz are semnificații religioase, oamenii sărbătorind ziua de naștere a califului Ali. Datorită semnificațiilor religioase în aceste zone elementele principale ale acestei zile sunt rugăciunea, curățenia și jertfa.Pentru a pregăti
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
importantă și pentru azeri, Azerbaidjanul fiind o țară în care această sărbătoare este privită cu foarte mare interes. Deși sărbătoarea începe pe 21 martie și durează trei zile, pregătirile pentru această zi încep încă de la mijlocul lunii februarie. O altă regiune în care ziua de 21 martie este prilej de sărbătoare este și Dobrogea, unde sărbătoarea se întinde pe parcursul unei săptămâni. Aici localnicii denumesc ziua "navrez", dar datorită faptului că începând cu această dată, zilele încep s crească și nopțiile se
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
sau legi religioase în cadrul islamului sunnit. Ea a fost fondată de către Malik bin Anas și are în vedere hotărârile din ulema de la Medina pentru a fi sunnah. Adepții săi locuiesc în mare parte în Africa de Nord, Africa de Vest, Kuweit, Bahrain, în unele regiuni din Arabia Saudita, Oman și alte țări din Orientul Mijlociu, precum și în unele regiuni din India. Mișcarea Mondială Murabitun urmează, de asemenea, școala . În trecut această a fost, de asemenea, urmată în unele regiuni ale Europei ce se află sub conducere islamică
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
bin Anas și are în vedere hotărârile din ulema de la Medina pentru a fi sunnah. Adepții săi locuiesc în mare parte în Africa de Nord, Africa de Vest, Kuweit, Bahrain, în unele regiuni din Arabia Saudita, Oman și alte țări din Orientul Mijlociu, precum și în unele regiuni din India. Mișcarea Mondială Murabitun urmează, de asemenea, școala . În trecut această a fost, de asemenea, urmată în unele regiuni ale Europei ce se află sub conducere islamică, în special Spania islamică și Emiratul de Sicilia. Una dintre cele mai
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
parte în Africa de Nord, Africa de Vest, Kuweit, Bahrain, în unele regiuni din Arabia Saudita, Oman și alte țări din Orientul Mijlociu, precum și în unele regiuni din India. Mișcarea Mondială Murabitun urmează, de asemenea, școala . În trecut această a fost, de asemenea, urmată în unele regiuni ale Europei ce se află sub conducere islamică, în special Spania islamică și Emiratul de Sicilia. Una dintre cele mai mari centre istorice de predare Maliki, mai ales în timpul secolelor IX-XI este Moscheea de Uqba. Deși Malik Ibn Anas însuși
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
judecătorii Maliki conduceau în mod liber practicile religioase. În schimb, adepții Maliki trebuiau să sprijine și să legitimeze dreptul guvernului de a conduce. Poziția dominantă în Al-Andalus, incepand cu Umayyazii și terminând cu Almoravizii a continuat, având legea islamică din regiune dominată de opiniile lui Malik și a studenților săi. Sunnah și Hadith sau tradiția profetica în Islam, au jucat roluri mai puțin importante, având în vedere faptul că juriștii Maliki le-au privit pe amândouă cu suspiciune, și puțini dintre
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
află în Marea Mediterană, ocupată să neutralizeze escadra franceză din Toulon. Aliații au și ei un mic escadron sub comanda vice-amiralului Cloudesley Shovell în Marea Irlandei, dar prea mică pentru a-i opri pe francezi dacă aceștia vor decide să preia comanda regiunii. Dar Ludovic al XIV-lea își îndreaptă marina spre flota lui Torrington din Canalul Mânecii. Luna următoare, flota franceză a contelui de Tourville, este ajunsă la Brest de escadronul din Toulon, care reușise să se debaraseze de Killigrew în largul Cadizului
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
local, i-au omorât cea mai apropiată rudă a criminalului. Deși îndeplinită, vendeta a continuat trei secole, timp în care au existat sute de victime, pentru a menține onoarea, și toate din cauza unei găini. Câțiva ani mai târziu, în aceeași regiune, într-o sală unde se aflau paisprezece persoane, a început o luptă care din care un singur om a supraviețuit. Motivul era același, deși vendeta avuse loc mai demult, membrii familiilor încă se considerau dușmani. Sociologul Max Weber considera vendeta
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
de Luxembourg dispune de 34 de batalioane și 94 de escadroane; dacă este necesar poate apela la sprijinul mareșalului de Boufflers și ale trupelor acestuia ce se află pe râul Mosela. Din nou regele William încredințează comanda forțelor aliate din regiune prințului Waldeck (William însuși este ocupat în Irlanda cu Iacob care încearcă să-și recupereze tronul). Pe alte fronturi, mareșalul de Lorges deține comanda trupelor din Renania (chiar dacă Delfinul are comanda onorifică). De Lorges se opunea Electorului de Bavaria care
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
ocupat în Irlanda cu Iacob care încearcă să-și recupereze tronul). Pe alte fronturi, mareșalul de Lorges deține comanda trupelor din Renania (chiar dacă Delfinul are comanda onorifică). De Lorges se opunea Electorului de Bavaria care luase comanda forțelor aliate din regiune după moartea lui Carol de Lorena. Între timp mareșalul Catinat conduce forțele franceze din Dauphiné împotriva Ducelui de Savoia, în timp ce mareșalul Noailles conduce forțele dislocate la granița Cataloniei. Prințul Waldeck spera să amâne campania pentru a permite Electorului de Brandenburg
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
() a fost un district administrativ colonial spaniol creat în 1542 care inițial conținea majoritatea regiunilor coloniale spaniole din America de Sud, fiind condus din capitala Lima. a fost unul dintre cele două viceregate spaniole din America în secolele XVII-XVIII. Totuși, Spania nu a rezistat expansiunii portugheze a Braziliei de-a lungul meridianului. Odată cu mișcările de independență, în locul
Viceregatul Peru () [Corola-website/Science/331874_a_333203]
-
perete care s-a prăbușit. Un om a fost zdrobit de o structură de metal care s-a prăbușit. El a decedat din cauza leziunilor. Aproximativ 80.000 de oameni au fost evacuați.Energia electrică și apa au fost întrerupte în regiunile din Arica y Parinacota și Tarapacá. După cutremur, 293 de prizoniere au evadat de la o închisoare de femei din Iquique, atunci când un perete s-a prăbușit. Multe dintre ele s-au întors în mod voluntar după o perioadă scurtă de
Cutremurul din Chile (2014) () [Corola-website/Science/331876_a_333205]
-
au fost un mare trib roman Celtic, care a trăit în regiunea coastei Atlanticului de Nord în vechea Hispanie, din secolul al IV-lea î.Hr până la sfârșitul secolului I î.Hr. O analiză detaliată a toponimiei în vechea Cantabria prezintă un element Celtic puternic, împreună cu un element "Para-Celtic" (amândouă fiind Indo-Europene) și
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
al IV-lea î.Hr până la sfârșitul secolului I î.Hr. O analiză detaliată a toponimiei în vechea Cantabria prezintă un element Celtic puternic, împreună cu un element "Para-Celtic" (amândouă fiind Indo-Europene) și infirmă ideea prezenței pre-indo-europenilor sau bascilor substianțiali în această regiune. Acest lucru confirmă ideea anterioară a lui Jürgen Untermann care consideră a fi cea mai plauzibilă și coincide cu dovezile arheologice prezentate de Ruiz-Galvez în 1998, care susținea că așezările Celtice în Peninsula Iberică au fost făcute de către oamenii care
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
de vărsare a râului Garona, stabilindu-se în cele din urmă de-a lungul coastei din Galiția și Cantabria. au locuit în zonele muntoase de pe coasta Atlanticului de nord spaniol, cuprinzând întreaga provincie modernă a Cantabriei, Asturia de est, în regiunile muntoase din apropierea Leonului și Castiliei și marginea de nord ale provinciilor Palencia și Burgos. În jurul secolului I î.Hr, ei erau curpinși în aproximativ 11 triburi - Avarigines (es), Blendii (es), Camarici (sau Tamarici), Concani, Coniaci/Conisci, Morecani, Noegi, Orgenomesci, Plentuisii
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la instabilitatea continuă în Cantabria. Revoltele tribale aproape constante și războiul de gherilă, au continuat să afecteze terenurile Cantabrilor până la începutul primului secol după Hristos, când regiunii i s-a acordat o formă de auto-guvernare, înainte ca aceaștia să fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși romanii au fondat colonii și au stabilit garnizoane militare la Castra Legio Pisoraca (tabăra Legio IIII Macedonica - Palencia), Octaviolca (aproape de
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
circulare construite din gips, carton și piatră. Albionii au fost un trib important din Asturia occidentală. Patria Asturilor a cuprins comunitatea autonomă modernă Asturia și Leon, la vest, Lugo, Orense, iar provinciile din nordul Zamorei, împreună cu vârful de nord-est a regiunii portugheze de Trás-os-Montes. Aici au avut loc în orașele Lancia (Villasabariego - León), Asturica (Astorga - León), Mons Medullius (Las Medulas -? León), Bergidum (Cacabelos, lângă Villafranca del Bierzo - León), Bedunia (Castro de Cebrones - León) , Aliga (Alixa), Curunda (Castro de Avelăs, Trás-os-Montes), Lucus
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
de stabilirea garnizoanelor militare de la Castra Legio VII Gemina (León) și Petavonium (Rosinos de Vidriales - Zamora), împreună cu coloniile de la Asturica Augusta (Astorga) și Lucus Asturum. În ciuda politicilor de pacificare dure puse în aplicare de către Augustus, țara asturilor a rămas o regiune instabilă, supusă la revolte sporadice, de multe ori efectuate în complicitate cu cantabrii, iar activitățile persistente de gherilă au ținut forțele de ocupație romană ocupate, până la mijlocul secolului I d.Hr. Au avut loc noi răscoale în 24-22 î.Hr. (Al doilea
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
clasice” ale Centurii Kuiper". Raza lor medie de revoluție este cuprinsă între 42 și 48 u.a. Teoria formării lor este identică celei a planetelor, prin acreție lentă a materiei discului protoplanetar. Totuși, slaba densitate a materiei detectate în această regiune i-a condus pe unii oameni de știință să-și imagineze o formare a acestor obiecte mai aproape de Soare, urmată de o „migrare” pe poziția lor actuală, în urma migrației proprii a lui Neptun. Câțiva repezenanți ai acestei familii:
Cubewano () [Corola-website/Science/335553_a_336882]
-
a fost trecut la conducerea Comandamentului Armatei „Olanda” (Armata a 25-a), încercuită în Țarile de Jos. Busch trebuia să organizeze aripa drepta a defensivei germane, bazându-se în principal pe Aramata I de parașutiști. În centul frontului, pentru apărarea regiunii Ruhr, fusese repartizată Grupul de Armată B (Armata a 15-a infanterie și Aramta a 5-a Panzer). Flancul sudic era apărat de Grupul de Armată G (Armata a 7-a infanterie și Armata I infaterie) de sub comanda lui Paul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Grupul de Armată B (Armata a 15-a infanterie și Aramta a 5-a Panzer). Flancul sudic era apărat de Grupul de Armată G (Armata a 7-a infanterie și Armata I infaterie) de sub comanda lui Paul Hausser. După cucerirea regiunii Ruhr, Eisenhower plănuia să continue avansarea spre răsărit peste câmpiile din nordul Germaniei până la Berlin. Grupurile de Armate americane a 6-a și a 12-a urmau să organizeze ofensive simultane în sud, care să îi împiedice pe germani să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
mai importante erau joncțiunea cu forțele sovietice și separarea armatei germane în două, ceea ce ar fi împiedicat organizarea unei defensive unificate. După îndeplinirea acestor obiective, forțele germane separate ar fi fost eliminate mai ușor. În plus, rămânea de rezolvat problema regiunii Ruhr. Deși în zonă erau concentrate încă efective germane importante și numeroase capacități ale industriei militare, rapoartele serviciilor aliate de informații atrăgeau atenția asupra faptului că numeroase instalații industriale erau mutate spre sud-est, în adâncul teritoriului german. Din acest motiv
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
atât de mult. Pe 7 martie, Armata I comandată de generalul Courtney H. Hodges a cucerit ultimul pod intact peste Rin de la Remagen - podul Ludendorf. După această victorie, americanii și-au extins necontenit capul de pod cucerit. În sud, în regiunea Saar-Palatinate, Armata a 3-a comandată de George S. Patton a dat o lovitură devastatoare Armatei a 7-a germane și, împreună cu Armata a 7-a SUA, aproape că a reușit să distrugă Armata I germană. În cinci zile de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]