85,017 matches
-
cerut lui Bradley să pregătească Armata I pentru atac din capul de pod de la Remagen cel mai târziu pe 22 martie. În aceeași zi, Bradley i-a ordonat lui Patton ca Armata a 3-a, care acționa cu succes în regiunea Saar-Palatinate, să efectueze cât mai rapid cu putință traversarea Rinului. Aceasta ar fi asigurat apărarea flancului Armatei I și suplimentarea forțelor aliate pe malul estic al fluviului. Patton a primit exact ordinele pe care le dorea. Generalul considera că, dacă
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
la Boppard și St. Goar, 40-50 km nord-vest de Mainz. Terenul din vecinătatea municipalității Nierstein și Oppenheim era favorabil atacurilor de infanterie sprijinite de artilerie. Malul vestic era mai înalt, bateriile de artilerie plasate pe înălțimi putând ține sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cu luna februarie fusese inițiată o campanie masivă de bombardament aerian al USAAF și RAF. Campania de bombardament aerian aliată cunoscută ca „Interdiction of Northwest Germany” fusese concepută în principal pentru distrugerea liniilor de comunicație și de aprovizionare care legau regiunea industrială Ruhr de restul Germaniei. Țintele principale au fost triajele de cale ferată, podurile și centrele de comunicație. Țintele secundare au fost rafinăriile, depozitele de combustibil și diferite fabrici. În cele trei zile care au precedat asaltul trupelor lui Montgomery
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
triajele de cale ferată, podurile și centrele de comunicație. Țintele secundare au fost rafinăriile, depozitele de combustibil și diferite fabrici. În cele trei zile care au precedat asaltul trupelor lui Montgomery, țintele din fața Grupului al 21-lea de Armată și regiunea Ruhr au fost bombardate în timpul a aproximativ 11.000 de misiuni. Bombardamentele aeriene au izolat practic Ruhrul și au redus la maxima rezistența defensivei germane în fața forțelor de asalt aliate. Montgomery plănuise la început să atașeze un corp al Armatei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
21-lea de Armată, diviziile Armatei a 9-a trebuiau să traveseze Rinul pe un front de 17 km, la sud de Wesel și de Lippe. Această forță trebuia să blocheze orice încercare de contraatac a trupelor germane staționate în regiunea Ruhr. Dată fiind rețeaua proastă de drumuri de pe malul estic din această zonă a Rinului, un al doilea corp al Armatei a 9-a trebuia să traverseze fluviul folosind podurile de la Wesel, din zona de responsabilitate a britanicilor de la nord
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
elementelor Armatei a 2-a britanice, ale căror acțiuni au vizat trei puncte de trecere: Rees la nord, Xanten în centru și Wesel la sud. Cele două divizii ale Armatei a 9-a au trebuit să declanșeze un atac în regiunea Rheinberg la sud de Wesel. La nordul zonei de traversare, elementele Corpului XXX au început atactul (Operațiunea „Turnscrew” (Șurubelnița)) pe la ora 21:00. Acest atac era menit să distragă atenția germanilor de la asaltul principal de la Xanten din centru și de la
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
zilele de 30 și 31 martie, divizia de tancuri a înaintat fără întrerupere 64 km, până la est de Beckum. Prin această manevră, americanii au reușit să întrerupă circulația pe ultimele trei linii de cale ferate și autostrada care mai legau regiunea de estul Germaniei și Berlin. Restul trupelor din cadrul Corpului XIX s-au revărsat pe calea deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ferate și autostrada care mai legau regiunea de estul Germaniei și Berlin. Restul trupelor din cadrul Corpului XIX s-au revărsat pe calea deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de Köln, pe direcția est-vest, considerând că americanii vor ataca direct spre nord dinspre capul de pod de la Remagen. În schimb, Armata I americană a atacat spre est
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a și a 3-a blindate SUA au făcu joncțiunea la Lippstadt, închizând încercuirea regiunii industriale Ruhr și a "Grupului de Armată B" comandată de Model. La începutul lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata I
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
În centrul dispozitivului aliat, generalul Eisenhower a plasat o armată proaspăt sosită pe front, Armata a 15-a SUA, plasată sub controlul Grupului de Armată XII. Aceste forțe noi, împreună cu Armatele I și Armata a 9-a au restrâns continuu regiunea controlată de germani în Ruhr. Odată cu restrângerea pungii germane din Ruhr, Armata a 15-a a preluat de la Armata a 9-a sarcinile de forță de ocupație în zonă, în timp ce Armatele I și a 3-a au continuat înaintarea în
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
fie cedate sovieticilor după încheierea războiului. În cele din urmă, campania militară aliată s-a desfășurat în conformitate cu noile planuri ale lui Eisenhower . Prima pas pentru realizarea planului lui Eisenhower era eliminarea rezistenței germane din Ruhr. Chiar mai înainte ca încercuirea regiunii să fie complete, germanii din Ruhr încercaseră în mai multe rânduri să își evacueze forțele spre est. Toate aceste tentative fuseseră respinse de aliați, care se bucurau de o copleșitoare superioritate în efective și armament. Pentru eliminarea rezistenței germane din
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
trebuia deschis de Corpul aeropurtat XVIII, care fusese transferat aici după încheierea Operațiunii VARSITY. Corpul III, V și VII al Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a 9-a pentru eliminarea pungii din regiunea industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în care acționa Armata a 9-a pentru eliminarea pungii din regiunea industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
prizonieri de război aliați. numărul mare de prizonieri de război pe de-o parte și muncitorii și prizonierii aliați eliberați au supus sistemul logistic aliat la o presiune uriașă. În acest timp, trupele aliate de la nord, sud și este de regiunea Ruhr își reorganizau liniile pentru pregătirea atacului final spre inima Germaniei. Noul plan de operații prevedea ca Grupul de Armată XII comandat de Bradley să dea atacul principal. Din cadrul acestui grup, Armata I comandată de Hodges în centrul frontului avea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
naziști că situația Germaniei este pecetluită, Hitler a continuat să refuze să recunoască realitatea. Doar când proiectilele artileriei sovietice au început să cadă asupra buncărului său din Berlin, Führerul a cedat și s-a sinucis. Traversarea Rinului, încercuirea și cucerirea regiunii Ruhr și înaintarea rapidă până pe aliniamentele fluviilor Elba-Mulde și a Alpilor au consacrat campania finală de pe frontul de est ca o dovadă a superiorității aliate în războiul de manevră. Aliații occidentali au demonstrat în Europa Centrală că au putut să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
tancurile trebuie să fie separate de infanterie, susținând creare de divizii blindate. În fruntea celei de-a doua divizii blindate, Guderian a intrat pe teritoriul Austriei. Potrivit lui, populația a salutat cu entuziasm trupele germane. În octombrie 1938 a fost alipită regiunea Sudetă. Guderian i-a simpatizat pe germanii sudeți care au trăit, în cuvintele sale, sub o „opresiune națională”. Guderian descrie luptele din septembrie 1939 în timpul campaniei poloneze, menționând cazul în care o divizie de cavalerie poloneză a atacat cu săbiile
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
viață familială, deplasare de la unitate la altă unitate, asigurări. Armata este prezența foarte vie în societatea americană. Tradițional, această societate are o percepția factorului militar.Soldații sunt priviți drept eroi, comandanți de către comunitățile locale, având o baza construită într-o regiune dezvoltată, ofițerii ocupându-se de educație și servicii militare. Societate are mai multă încredere în capacitatea decizională a armatei pe politică externă. Consilierii militari ai președintelui sunt reticenți în a recomandă acțiuni militare în forță, solicitările comandanților militari mergând în
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
securității, există linii de asistență economică care sunt destinate guvernelor pentru degrevări, pentru ca statele să-și asigure securitatea. Food for peace - până în 2008 SUA erau cel mai mare stat care contribuia la programele ONU pentru acordarea de ajutor umanitar, în regiunile atinse de catastrofele naturale, 90% se aflau pe această linie. De atunci a existat o scădere dramatică și din cauza crizei economice. Interesante sunt direcțiile unde merg aceste ajutoare. Prima data a mers spre Europa - Planul Marshall pentru a imuniza Europa
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
Riggs distruge rezervele de apă și dezvăluie că el a vrut să elimine și populația rămasă din Dubai pentru ca nimeni să nu afle de atrocitățile celor din 33, el temându-se că ar fi putut cauza un război în întreaga regiune. Riggs, rănit și blocat după distrugerea rezervelor de apă, moare. În acest moment, întregul oraș va începe să moară din cauza deshidratării într-o perioadă de patru zile. Pentru a organiza o evacuare, membrii echipei, care acum devin din ce în ce mai ostili unul
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
Vlaamse Vervoermaatschappij „” (în ), prescurtat (în ), este o companie publică belgiană de transport administrată de Guvernul Flandrei și care este responsabilă de exploatarea transportului în comun în Regiunea Flandra. De Lijn a fost fondată pe 31 decembrie 1991, după ce companiile de transport public din Gent și Antwerpen au fuzionat cu divizia flamandă a NMVB (Nationale Maatschappij van Buurtspoorwegen, în ). De Lijn este activă pe tot teritoriul Flandrei, în
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
Flandra. De Lijn a fost fondată pe 31 decembrie 1991, după ce companiile de transport public din Gent și Antwerpen au fuzionat cu divizia flamandă a NMVB (Nationale Maatschappij van Buurtspoorwegen, în ). De Lijn este activă pe tot teritoriul Flandrei, în Regiunea Capitalei Bruxelles, zona frontalieră cu Țările de Jos (Brabantul Septentrional, Limburg și Flandra Zeelandică), precum și într-un număr de comune din Valonia. În 2014, compania a transportat 532 de milioane de pasageri, iar parcul său auto cuprindea 3650 de autobuze
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
El i-a succedat lui Ingrid Lieten, care a condus De Lijn între 2002 și 2009. Primul director general a fost Hugo Van Wesemael, care s-a aflat la conducerea societății între 1991 și 2002. De Lijn deține monopolul în Regiunea Flandra pentru organizarea transportului public regulat urban și regional. Serviciile regulate înseamnă că oferta consistă în linii fixe, cu un orar prevăzut dinainte. Urcarea și coborârea din mijloacele de transport în comun nu este posibilă decât în stații. De Lijn
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
Flandrei. Înființarea De Lijn și TEC este o consecință a celei de-a doua reforme constituționale a Belgiei, prin care s-a regionalizat transportul urban și interurban, lucru consfințit prin Legea Specială a Reformelor Instituționale, din 8 august 1980. În Regiunea Capitalei Bruxelles și câteva periferii ale sale transportul în comun este deservit de MIVB-STIB, prin rețelele de metrou, tramvai și autobuz. Capitalul De Lijn, care se ridică la circa 53.951.000 euro, este împărțit în 2.706.052 de
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]