85,017 matches
-
706.052 de acțiuni. Guvernul Flandrei deține 81,55% din acțiuni, fiind astfel acționarul principal. 10,92% din acțiuni este deținut de 224 (din cele 308) de comune flamande, 6,76% de cele 5 provincii ale Flandrei, 0,63% de Regiunea Capitalei Bruxelles, iar 0,14% de persoane private. Distribuția acțiunilor datează în mare din perioada Societății Naționale a Căilor Ferate Vicinale (NMVB). Începând din 1885, în Belgia a luat amploare construcția rețelelor de căi ferate vicinale. Pentru fiecare linie capitalul
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
tramvaie care preluau linia în operare sau firme care profitau de pe urma construcției respectivei linii. După disoluția NMVB, capitalul părții flamande a fost fuzionat cu cel al companiilor de transport public din Gent și Antwerpen. Participația statului belgian a fost cedată Regiunii Flamande. În 2007, capitalul De Lijn a fost majorat odată cu înființarea subsidiarei nv LijnInvest. Majorarea de capital de 24.44 milioane de euro a fost asociată cu emiterea a 977 600 de noi acțiuni. Acționarilor minoritari li s-a dat
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
2001. Începând cu finele anului 2006, întregul transport în comun urban și regional din Flandra respectă standardele impuse de acest decret. Pentru perioada 2003-2025, De Lijn a prevăzut planuri ambițioase pentru îmbunătățirea și dezvoltarea transportului în comun în Flandra și Regiunea Capitalei Bruxelles. În provincia Antwerpen au început să fie puse în funcțiune tunelurile de premetrou, unele nefolosite de trei decenii, și au fost concepute proiecte privind realizarea unei linii de metrou ușor Antwerpen - Boom - Puurs. În Flandra de Est există
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
de validat AES Prodata la intrarea în vehicul. Aceasta era o modalitate prin care De Lijn putea să fie în mod constant la curent cu numărul de pasageri pe fiecare linie și cu tendințele de trafic pe ore și pe regiuni. La introducerea în aparatul de validare, pe spatele cartelei se imprimau informații privind ziua și ora validării, numărul de călători ce foloseau acea cartelă, numărul de zone, stația de îmbarcare, eventuala stație de comutare, numărul liniei și perioada de timp
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
precum abonamentele De Lijn-NMBS, care dau dreptul de călătorie în rețeaua De Lijn și pe o rută feroviară NMBS/SNCB la alegere, sau abonamentele MTB (Metro-Tram-Bus), care dau dreptul de călătorie în rețelele De Lijn, MIVB-STIB și TEC din zona Regiunii Capitalei Bruxelles. Abonamentele, atât cele dedicate cât și cele mixte, sunt în plus disponibile în variante diferite în funcție de categoriile de vârstă. În afara biletelor, cartelelor și abonamentelor, De Lijn utilizează în toate autobuzele și tramvaiele, începând din 2014, cardurile MoBIB. Acestea
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
Ivan Turbincă” a lui Ion Creangă și a reprezentat un exemplu timpuriu de cinematografie moldovenească. El a fost produs de studioul cinematografic „Moldova-Film” din Chișinău și are o durată de aproximativ 70 de minute. Filmările principale au fost realizate în regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei, fiind folosiți ca figuranți mai mulți țărani români autentici, neasimilați de regimul sovietic. Potrivit mărturiilor publicate în cartea "Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire" (2012), compozitorul transnistrean Eugen Doga a înțeles acolo că
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
în special cu „Hans cel norocos”, povestea fraților Grimm (și, prin ea, cu piesa "Jean la chance" a lui Bertolt Brecht). Realizarea unor schimburi inechitabile între o persoană naivă și o persoană ageră apare în poveștile tradiționale din cele două regiuni românești: Moldova natală a lui Creangă și vecina sa sudică Valahia. Etnologul Pavel Ruxăndoiu a plasat „Dănilă Prepeleac”, alături de poemele valahului Anton Pann din "Povestea vorbii", într-o categorie de scrieri ce decodifică această tradiție. Interesul criticilor a fost atras
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
desenele realizate de Zaharia Buzea (1941-1985), iar redactor fiind Mariana Geamănu. Producția realizată este un scurtmetraj cu o durată de aproximativ 7 minute. Povestea face parte, de asemenea, din moștenirea lui Creangă în Republica Moldova. Înainte de proclamarea independenței în 1991, în timp ce regiunea încă făcea parte ca RSS Moldovenească din Uniunea Sovietică, unul dintre cei mai importanți artiști moldoveni, Igor Vieru, a realizat ilustrații originale pentru edițiile locale ale poveștii. Începând de la sfârșitul anilor '80 ai secolului al XX-lea, regizorul român Ion
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
și efectul durează cel puțin cincisprezece ani sau poate chiar și toată viața. De obicei se recomandă două doze începând cu vârsta de un an. Vaccinul se administrează ca injecție intramusculară. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă vaccinarea universală în regiunea unde boala este oarecum răspândită. Acolo unde boala este foarte comună, vaccinarea în masă nu este recomandată la toți oamenii care dezvoltă o imunitate cu risc ridicat asupra infecției. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) recomandă vaccinarea copiilor și
Vaccin antihepatic A () [Corola-website/Science/335603_a_336932]
-
în campionatul Raionului Arad, cu rezultate bune și foarte bune. Pecica. Odată cu noua împărțire administrativ-teritorială din 1965, precum și cu înființarea raionului Pecica, ea își schimbă numele în A. S. „Progresul”, activând ani buni în campionatul regional Banat, cu rezultate remarcabile. Campionatul regiunii Banat era ca valoare între divizia „C” de azi și „B” din anul 2005. Aceste două asociații prezentate mai sus reprezentau o preocupare deosebită pentru tinerii din localitate, având fiecare echipe de copii și juniori, în felul acesta asigurându-și
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
Asociația torneană a fost condusă de: Ioan Maier și Traian Lădău. De asemenea, îi amintim pe conducătorii și jucătorii care au făcut parte din renumita echipă de fotbal A. S. „Progresul”Pecica, echipă care a jucat aproape 10 ani în campionatul regiunii Banat. Echipa de juniori „Progresul” Pecica, 1978 Dintre conducătorii echipei amintim pe Carol Balaș, președinte de raion, și tot staful conducerii raionului Pecica: Constantin Tămășdan, Ștefan Dragoș (Gaba) și alții. Lista jucătorilor este mai bogată: Istvan Tóth, Ioan Diaconescu, Dumitru
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
jucătorii jucau desculți. De la acest micro- centru de fotbal au ajuns la echipele de seniori ale localității următorii: Ioan Vidolman, Ilie Solomie, Mircea Pofetiu, Romul Popețiu, Ioan Gordobici. Activitatea fotbalistică a localității Pecica continuă după reîmpărțirea administrativ-teritorială, adică după desființarea regiunii Banat, în campionatul județului Arad, cu rezultate modeste. A. S. „Progresul”își schimbă numele în A. S. „Aurul Negru”, care aparține de Schela de Producție Petrolieră Pecica, și activează în campionatul județean. Peste puțin timp își schimbă numele în „West-Petrom” Pecica/Arad
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
studiu al cercetătorilor de la Universitatea Calgary din Canada, Marea Extincție din Permian a fost consecința unei serii importante de erupții vulcanice, care ar fi revărsat mai întâi în atmosferă cantități importante de cenușă. Ei au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. Vulcanii aflați la originea catastrofei erau cei din formația cunoscută sub numele de "Siberian Traps", o zona care în prezent își are centrul în
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar. Cu toate acestea, datorită faptului că nu au existat niciodată tratate cu oamenii de pe insulă, teritoriul a fost introdus sub protecția Indiei și face parte ca regiune autonomă "" a Indiei. Administrația Insulelor Andaman și Nicobar a declarat în 2005, că nu există intenția de a interveni asupra stilului de viață sau a habitatului locuitorilor Insulei Santinelei de Nord și că nu este interesată în a realiza alte
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
simboluri în legătură cu o scriere zecimală corespunzând lui „zero” pozițional, sub formă de rotund sau de punct, care să înlocuiască spațiul care-l preceda, au fost găsite în Cambodgia în 683 și în Sumatra, în același an și în 684. Aceste regiuni, erau în epocă sub influență chineză, iar prima beneficia atunci de numeroase schimburi cu India. În India, prima inscripție cuprinzând, în mod distinct, acest zero datează din 876. După alți autori, Bhăskara I (c. 600 - c. 680) a fost primul
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greșit utilizat că referindu-se la identificarea locației cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secvenței genomice relevante. În esență, pentru a amplifica o secvență ADN într-un organism viu acea secvență trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secvenței capabil să direcționeze propagarea ei
Clonare moleculară () [Corola-website/Science/335638_a_336967]
-
Italiene, încheiată cu victoria Ligii Sfinte și retragerea francezilor din peninsulă, au apărut disensiuni între doi din actorii principali ai Ligii: autoritatea papală și Republica Venețiană. Papa Alexandru al VI-lea a extins teritoriul Statelor Papale în Italia centrală, anexând regiunea istorică Romagna. Profitând de moartea papei Alexandru al VI-lea și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general al forțelor papale), seniorii deposedați de domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
martie anul 1879, Elenă Antonovna Kosach, mătușa Leșiei, a fost arestată pentru că a participat la asasinarea șefului jandarmilor Drentelna; mai tarziu dinsa a fost trimisă în provincia Olonețs, iar în 1881 exilata în Siberia, timp de 5 ani(or.Yalutorovsk regiunea Tyumen, apoi în Tyumen). Aflând acest lucru, Leșia la sfârșitul lui 1879 sau începutul anului 1880 a scris prima sa poezie - "Speranța". În vara anului 1880 Alexandra Antonovna Kosach-Szymanowski, mătușa Lesei, cu doi fii s-au mutat la Luțk, trăiesc
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
multe ori cu Serghei Merzhynskoho. Simpatiea Lesei Ucrainki și a Olgii Kobylianskoi (scrisori Kosach L. conservate) ajuta la înțelegerea lucrarea Lesei " Un trandafir albastru" (1896). Forțat de necesarea unui tratament Leșia călătorește în Germania, Austro-Ungaria, Italia, Egipt, expunerea repetată a regiunii Caucazului, Odesa, Crimeea au îmbogățit experiență ei și a contribuit la extinderea orizontului scriitoarei. La începutul lunii martie 1907 Leșia Ucrainka s-a mutat de la Kolodiazhne la Kiev. La sfârșitul lunii martie a călătorit în Crimeea cu Clementuil Cvitca, ocazie
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
înainteze spre câmpie, fără a ține cont de rezultatul luptelor din munți, pentru a deschide drumul trupelor care dădeau atacul frontal. Ideea de bază a operațiunilor de acolo a fost și este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând, pentru a executa o largă învăluire a grupărilor române care se aflau în fața ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
și de 15 metri lățime, în stil Renaștere, construit în secolele al XV-lea-al XVI-lea, trebuie să fi înlocuit o veche biserică romanică, fără îndoială mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
rămână mute și călugărițele psalmodiau de acum înainte singure, de 7 sau 8 ori pe zi, iar rugăciunile răsunau sub bolte și făceau să cânte abațiala. În cei 30 de ani de liniștede la începutul secolului al XVII-lea, întreaga regiune a profitat de răgazul războaielor pentru a repara, a întări și a construi : Montmédy, Marville și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline de șantiere. Este probabil că stareța a ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
veneau toți podgorenii din sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând o dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă spre Sud, chiar în fața locuinței portarului. O inscripție gravată pe o placă de plumb, găsită în fundațiile unuia din zidurile teraselor unde se etaja podgoria, ne informează
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
191 p · "Oltenia’s Minorities. Cultural Studies," (Carmen Ionela Banta - coord.) Bibliotheca Publishing House, Târgoviște, 2015, · "Enciclopedia Asistenței Sociale" (coord. George Neamțu), Editura Polirom, Iași, 2015, 1300p · "Criza mondială", Editura ProUniversitaria, București, 2011, 263 p · "Piața forței de muncă din Regiunea Sud-Vest Oltenia", Editura Alma, Craiova, 2011, 432 p · "Evreii din Oltenia", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2002, 106 p.; · "Dicționar de ergonomie", Editura CERȚI, Craiova, 1997, 520 p. 3.Coordonator și coautor: A. Tratate · "Tratat de sociologie
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
2014) ÎI. Lucrări științifice publicate în străinătate A. Cărți (în colab.) · "Leș problèmes actuels de l´humanité. Une perspective sociologique sur la population et la crise mondiale", Editions Universitaires Européennes Saarbrucken, Germania, 2012, ISBN 978-3-8417-9722-3, 287p · "Impactul integrării europene asupra regiunilor de graniță," Editură Alma Craiova 2012, Editura Universității Sf. Chyril și Metodiu, Veliko-Târnovo, Bulgaria, 2012, 208 p. B. Articole și studii (autor unic) · "La cohérence introuvable. La constitution et le fonctionnement de l’assistance sociale dans la société roumaine après
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]