8,298 matches
-
ou " croire ", ce qui est dommage, parce que l'on perd l'image d'origine dans la traduction : " mă-nchin luminii voatre stelelor " " je me prosterne devant votre lumière, ô étoiles " (Stelelor/Ô, étoiles) (Miclău, 1978 : 195) ; " [...] cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin ? " " devant qui me prosterner, devant quoi me prosterner ? " (Din cer a venit un cântec de lebădă/Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 277) ; " en qui croire, en quoi croire ? " (Du ciel parvient
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dommage, parce que l'on perd l'image d'origine dans la traduction : " mă-nchin luminii voatre stelelor " " je me prosterne devant votre lumière, ô étoiles " (Stelelor/Ô, étoiles) (Miclău, 1978 : 195) ; " [...] cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin ? " " devant qui me prosterner, devant quoi me prosterner ? " (Din cer a venit un cântec de lebădă/Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 277) ; " en qui croire, en quoi croire ? " (Du ciel parvient un chant de cygne) (Drăgănescu-Vericeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
o cruce spre apus ! " " Tourne ton regard au couchant et signe-toi ! " (Vraja și blestem/Charme et blasphème) (Poncet, 1996 : 138). On observe que Philippe Loubière est le seul traducteur à avoir récupéré le sens d'origine du verbe " a se închină " (" se signer "). Dans le dernier exemple, Jean Poncet traduit littéralement l'expression " a face cruce " (" se signer "). Par contre, dans le cas de l'image ci-dessous, leș verbes " se prosterner " ou " s'agenouiller ", comme équivalents de " a se închină " șont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se închină " (" se signer "). Dans le dernier exemple, Jean Poncet traduit littéralement l'expression " a face cruce " (" se signer "). Par contre, dans le cas de l'image ci-dessous, leș verbes " se prosterner " ou " s'agenouiller ", comme équivalents de " a se închină " șont adéquats : " în zadar câinii ni se închină " " en vain leș chiens se prosternent devant nous " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Miclău, 1978 : 283) ; " vainement leș chiens se prosternent-ils devant nous " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 151
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Jean Poncet traduit littéralement l'expression " a face cruce " (" se signer "). Par contre, dans le cas de l'image ci-dessous, leș verbes " se prosterner " ou " s'agenouiller ", comme équivalents de " a se închină " șont adéquats : " în zadar câinii ni se închină " " en vain leș chiens se prosternent devant nous " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Miclău, 1978 : 283) ; " vainement leș chiens se prosternent-ils devant nous " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 151) ; " c'est en vain que leș chiens devant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
predilectă fiind literatura văzută din perspectivă religioasă. Astfel, comentează poezia lui Panait Cerna, a lui Octavian Goga, motivele religioase din poezia lui Mihai Eminescu (Eminescu și Sf. Lucia și Eminescu și cultul Maicii Domnului). Un număr întreg (20/1938) este închinat lui Octavian Goga, la moartea acestuia, articolele și evocările fiind și ulterior foarte numeroase. În perioada de la Alba Iulia se reproduc în revistă poezii de Andrei Mureșanu, Mihai Codreanu, N. Iorga, V. Voiculescu, Mircea Dem. Rădulescu, I.U. Soricu, Romeo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
ulei pe ghips), un servitor îi aduce acesteia pe un talger capul sfântului Ioan. Apropierea de decadentism ține și de estetizarea actului crud. Figura sfântului posedă frumusețea melancolic renascentistă a reprezentărilor cristice, o frumusețe nobilă a durerii resemnate. Servitorul îi închină ofranda, talgerul pe care se află capul martirului, într-un gest care poate fi tradus prin ecoul suferinței pe care-o provoacă Salomeei vederea acestuia. Aici apare acel personaj pe care l-am intitulat confidentul și care are un dublu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e urmat de autor cu o măiestrie inegalabilă. Întâlnirea cu boierii la Mitropolie este antologică. Trei momente se disting În fața cititorului: sosirea domnitorului la Mitropolie, un fel de prolog la ceea ce urma să se Întâmple, gestul domnitorului de a se Închina pe la icoane, inclusiv la racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou. Intervenția naratorului și relația angelic-demonică pune În evidență prin Întâlnirea sfântului cu Lăpușneanul, e o pagină rară: „Spun că În minutul acela el era foarte galben la față și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Milieș este unul permanent, nu numai atunci când se plânge de dispariția soțului ei. Părintele Dănilă e un fel de duhovnic la care Vitoria găsește alinare. Orice act stă sub semnul voinței divinității. Înainte de plecare În călătorie, Vitoria merge să se Închine la icoana Sfintei Ana. Biserica este și locul unde se poate asigură protecția Minodorei pe timpul cât va lipsi ea de acasă. Toate aceste calități fac din Vitoria Lipan unul din cele mai reprezentative personaje feminine din literatura română. Hanu Ancuței
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
comisului se constituie Într-un motiv comic popular, aflat apoi În centrul narațiunii, În desfășurarea momentelor subiectului. Daca nici Voda nu-i va face dreptate, atunci il va pofti, „sa-i pupe iapa nu departe de coada”. Boierul râde și Închină vinul plătit de comis, după care pornește fiecare pe drumul lui. Comisul Își strânge hrisoavele și pleacă la domnie, unde este primit de Îndată. Emoționat, răzeșul cade În genunchi În fața lui Vodă, cu capul plecat pentru că nu se aștepta la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se termină cu aplanarea tuturor conflictelor, Caragiale dovedindu-se din nou un artist al comicului de situație. Interferența personajelor este evidențiată În finalul piesei prin petrecerea care Încheie alegerile desfășurate constituțional; la care toate personajele se Îmbrățișează și se sărută, Închinând o cupa de șampanie În cinstea „unui stat curat constituțional!” Eugen Ionescu, În lucrarea „Portretul lui Caragiale", face o adevarată radiografie a personajelor din comedii: „Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricărei societăți. Ceea ce Îl particularizează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
comandanți. Într-o stare sufletească în care rațiunea era gonită și înăbușită de instinct, oamenii confirmau misiunile primite, le executau febril sau se ascundeau, retrăgându-se deoparte, după cum, probabil, era firea fiecăruia. Astfel unii soldați trăgeau încruntați, calm, alții se închinau și trăgeau iar arma le tremura în mână, alții trăgeau aiurea, alții chiar evitau să tragă. [...] Cei dinăuntrul magaziilor, îngroziți de chinurile morții, încercau să evadeze sau se ridicau pe geamuri în mijlocul flăcărilor, implorând să fie împușcați. Cei mai mulți dintre ofițerii
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
o posibilă intervenție sovietică, Kremlinul l-a trimis în august pe viceprim- ministrul Mihail Leseciko la București, pentru a liniști spiritele. Cu două luni mai tîrziu, miniștrii Apărării din România și Uniunea Sovietică făceau schimb de delegații militare, iar toasturile închinate în cele două capitale indicau depășirea crizei 1452. Washington și "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru România: runda a II-a În același timp, la Washington, hotărîrea lui Nixon din 10 iunie 1971 de a nu se amesteca în problema
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
experiență socială dramatică. Se înțelege de la sine că, în ciuda tuturor influențelor pe care le-am absorbit de la aceste persoane, responsabilitatea intelectuală și morală pentru cele scrise în această carte nu este corporatistă, ci strict individuală. Sub rezerva acestei mențiuni exonerante, închin cartea de față generației mele profesorale, magisterilor mei intelectuali. Capitolul 1 Memorie istorică, identitate națională, educație publică: tripticul "complexului identitar-mnemonic" 1.1. Drumul mnemonic spre națiune Teza generală de la care pornim este că naționalismul, statul-națiune, identitatea națională și memoria colectivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj encomiastic închinat întru slava lui Traian, de pildă, Micu afirmă că " Acesta au fost săditorul și părintele românilor celor ce astăzi sunt în Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste terminul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Xenopol. În manualul său de Istoria Românilor pentru clasele primare (1890), eruditul istoric și subtilul filosof al istoriei lansează un mesaj cu o puternică încărcătură xenofobică: "In Romănia locuesc mai multe felurĭ de oamenĭ, care vorbesc deosebite limbĭ și se închină la deosebite religiunĭ. [...] Romănia liberă este a Românilor, căcĭ eĭ aŭ cîștigat această țară prin cucerire și aŭ păstrat-o vĕrsîndu-și adesea-orĭ sîngele pentru ea. Cele-l'alte popoare care locuesc in Romănia sunt primite de Românĭ numaĭ ca mosafirĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poate fi ea apărată contra dușmanilor" (p. 41). Ce se învață la această școală a națiunii care este armata?, ne putem întreba intrigați. Pe lângă iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adevărul în toată realitatea, căci istoricul este în primul rând un preot al religiei adevărului" (Ursu, 1924, p. 17). Dincolo de această mărturisire de credință alethică și de slujire exclusivă a "cultului adevărului", operele istoriografice ale interbelicului relevă că istoricii se închinau simultan și idolului națiunii. Inclusiv I. Ursu, câteva pagini mai încolo, cade în cursa excepționalismului românesc: Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1998 fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și prin acest aspect vechimea comunității umane, care a preluat, purtat și păstrat un astfel de nume. Antroponimul, o raritate, se întâlnește încă din timpul stăpânirii romane în Dacia, când, într-o inscripție, după moda de atunci, „un Cocceius Severus închină o piatră lui Cocceius UMBRIANUS, tatăl său, decurion, augur și pontifice al cetății Porolissum în provincia Dacia”. Vor fi existat și alte antroponime identice, rămase și răspândite în spațiul supus procesului romanizării, cum a fost cazul și cu zona noastră
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Iorga „interesantă și cu totul neașteptată scrisoare” și pe care o publică atât în „Neamul Românesc” din august 1917, cât și în „Revista Istorică”, nr. VII (1921) și, din care, reproducem mai jos cele ce urmează: „Cu frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a remarcat Nicolae Iorga, fenomenul veșniciei a fost posibil tocmai pentru că în sat a sălășluit esența existenței și devenirii noastre ca popor și stat. Țăranul român a rămas și este „argumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei” românești, lui închinându-i Liviu Rebreanu imnul său de laudă întru nemurirea neamului, imn care s-a vrut și se vrea un îndemn la o neobosită și neîncetată muncă pentru realizarea istoriei adevărate și autentice a satului românesc, nescrisă încă cum trebuie. 2
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un blid, a rupt din pâine, a pus puțină sare, a binecuvântat, a muiat pâinea și au mâncat amândoi. Apoi l-a servit cu un pahar de apă. Când i-a spus că el este împăratul călugărul i s-a închinat respectuos. Niciodată n-am mîncat pâine cu așa dulceață, și nici nu am băut apă, precum am mîncat și am băut astăzi, a zis împăratul. Noi toate le facem cu rugăciune și mâncărurile chiar proaste de sunt, se prefac în
Editura PimEN CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/27_august_Editura Pimen_cel_mare_ion_untaru_1377568741.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/364948_a_366277]