9,974 matches
-
Editura Dacia. Deosebit de interesant este felul în care Steinhardt vede și, am putea spune, chiar trăiește creștinismul. Pentru el ,,creștinismul e o religie a curajului": ,,Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9,2; 9,22; Marcu 10,49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6,50; Ioan 16,33); încurajările Nu te teme (Marcu 5,36; Luca 1,13; 1,30; 5,10; 8,50), Nu vă temeți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Deosebit de interesant este felul în care Steinhardt vede și, am putea spune, chiar trăiește creștinismul. Pentru el ,,creștinismul e o religie a curajului": ,,Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9,2; 9,22; Marcu 10,49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6,50; Ioan 16,33); încurajările Nu te teme (Marcu 5,36; Luca 1,13; 1,30; 5,10; 8,50), Nu vă temeți (Marcu 6
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că-l bănuia că ar fi turnătorul din rândul călugărilor) își făcea treaba cu la fel de mult zel ca Adrian Cozmescu. Cât despre Părintele Serafim, întrebat fiind de către mine dacă asculta monahul Nicolae Europa Liberă, el a răspuns că n-a îndrăznit niciodată să-l întrebe, tocmai pentru a nu mai pune presiune în plus pe acesta. Iată câtă noblețe în această atitudine de simplitate călugărească. Și cum nu se sfiau unii dintre apropiații săi să intre cât mai adânc în detalii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a mărturisit că a fost beneficiarul unui astfel de colet cu cărți, prin intermediul lui Steinhardt. Iată că ani de zile și înainte și după ancheta pricinuită de acest schimb continuu Steinhardt, prin curaj și perspicacitate a făcut ceea ce alții nu îndrăzneau nici să gândească. Un alt moment de slăbiciune a Securității e cel prilejuit de publicarea surprinzătoare în 1987, în Revista Familia din Oradea, a articolului Taina libertății. Iată pasaje din articol: "Taina libertății nu este altceva decât curajul de a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
teoretizată de el, cea a lui Churchil și Bukovski, două personalități pe care Steinhardt le admiră. În Jurnalul fericirii, Steinhardt oferă, pe o pagină întreagă: "Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9, 2; 9, 22; Marcu 10, 49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6, 50; Ioan 16, 33) încurajările Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8, 50), Nu vă temeți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
el, cea a lui Churchil și Bukovski, două personalități pe care Steinhardt le admiră. În Jurnalul fericirii, Steinhardt oferă, pe o pagină întreagă: "Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9, 2; 9, 22; Marcu 10, 49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6, 50; Ioan 16, 33) încurajările Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8, 50), Nu vă temeți (Marcu 6
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
metastaze. Dă omul și zice: „ Să nu mă mai doară... dau bani poate mor odată și scap de durerile astea. Mă uitam le ei cum se roagă: „ Doamne, Ia-mă că nu mai pot, nu mai am putere să lupt. ” Îndrăznesc și eu să te întreb ceva, Doamne. Știu că l-ai blestemat pe Adam: „ Blestemat va fi pământul pentru tine, cu mare osteneală te vei hrăni din el în toate zilele tale. Am înțeles asta, Doamne, dar când ne-ai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mâna la ochi, dar nu putea. Avea lacrimi în colțul ochilor și ar fi vrut să le șteargă ca să nu le văd. Mă prefăceam că nu le văd și o ștergeam zicând cu voce tare că a transpirat. Parcă nu îndrăznea să-i ceară lui Dumnezeu să o ia, îl ruga doar să o ajute să mai suporte durerea numai ca eu, fata ei, să îi mai văd iubirea din ochi. Își dorea să mai reziste ca să le mai vadă un
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
faptul apare absolut firesc după încheierea păcii de la Adrianopol, deschizătoarea unei ere de extindere nemaicunoscută a contactelor noastre cu Apusul. Modelul adoptat e, prin excelență, cel galic. La Iași și la București, limba franceză este vorbită ca la Bruxelles, „aș îndrăzni să spun: mai bine chiar decât la Bruxelles“, după opinia lui Saint-Marc Girardin, împărtășită la vremea ei și de alții. Poate tocmai împrejurarea amintită stimulează cultivarea, de către unii, a unor mode mai puțin accesibile. Proza timpului semnalează în treacăt fenomene
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Introducere În 1990, crezînd că întrevede sfîrșitul unei mari pasiuni, un istoric britanic scria: "Pasărea Minervei, mesager al înțelepciunii, se trezește din nou. Și dacă acum dă tîrcoale națiunilor și naționalismului, acesta este un semn bun"59. Cine ar mai îndrăzni, în momentul de față, să considere violențele ce se dezlănțuie zilnic drept o prevestire liniștitoare? Să ne amintim totuși. Naționalismul, ca sentiment național, sau patriotismul păreau a fi ieșit din modă acum șase sau șapte ani numai, cînd francezii, ca
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
patrioți, pătrunsă de sentimentul apartenenței civice comune. Nimic nu fortifică mai bine conștiința politică națională decît războiul devenit modern după 1790, așa încît, copiii care își admiră tații combatanți, ard de dorința de-a împătăși riscurile masacrului iar femeile nu îndrăznesc să se opună. Astfel se vor făuri noile mituri ale Statului-Națiune, într-un amestec de le-gende eroice și găinării obișnuite. Înaugurat în Franța, prototipul acestei socializări războinice va cuprinde cea mai mare parte a țărilor europene, con-strînse să adopte noul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
admirabila Irlandă, de victorioasa Belgie, se înalță acum o forță nouă, călăuzită de același stindard și vărsîndu-și sîngele pentru aceeași cauză."261. Nu e nici o îndoială, credincioșii au găsit un nou teren în rîndul apărătorilor națiunilor aservite, chiar dacă aceștia nu îndrăznesc încă să o spună și încă trebuie să depășească o ultimă reticență. Principiul marilor naționalități față în față cu "Primăvara popoarelor" Se înțelege totuși, cu ușurință, că această raliere nu reprezintă nimic mai mult decît o promisiune pentru viitor. Desigur
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sub aspect ideologic, astfel încât să ajungă "pe linie". Din acest punct de vedere, după cum aprecia Soljenițîn atunci când identifica esența ideologică a regimului sovietic, "ideologia este aceea care are nevoie, pentru a supraviețui, să-i pună în spatele gratiilor pe cei care îndrăznesc să gândească altfel (...)"19. Direcția oricărui regim dictatorial este, așadar, încă de la instaurare, aceea a omogenizării ideologice. Din această perspectivă, principalul "handicap" al instalării regimului comunist în România a fost, în opinia mea, cel al lipsei de legitimitate. Or, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Și "dintre zei, primii ei născuți [.] ea îl înălță pe Kingu" (147 sq.) Tiamat legă de pieptul lui Kingu tăblița Destinelor, care îi conferea puterea supremă (155 sq). În fața acestor pregătiri, zeii tineri pierd curajul. Nici Anu, nici Ea nu îndrăznesc să-1 înfrunte pe Kingu. Numai Marduk acceptă lupta, dar cu condiția de a fi proclamat, în prealabil, zeu suprem, ceea ce zeii se grăbesc sa consimtă. Războiul dintre cele două armate este decis de duelul dintre Tiamat și Marduk. "Când Tiamat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
op. Cit., pp. 239 sq. simbolismul acestui monument sunt încă controversate, în plus, ca o reacție la ipotezele aventuroase (de exemplu, aceea a lui Șir Grafton Eliott Smith, care deriva toate construcțiile megalitice dintr-o singură sursă, Egiptul faraonic), cercetătorii nu îndrăznesc să mai abordeze problema în ansamblul său. Or, această timiditate este regretabilă, căci "megalitismul" constituie un subiect de studiu exemplar și, probabil, unic. Într-adevăr, un studiu comparativ ar fi în stare să arate în ce măsură analiza numeroaselor culturi megalitice, încă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
impus în mod fatal când grecul a luat cunoștință de precaritatea condiției umane. Pe de o parte, omul nu este, stricto sensu, "creatura" unei divinități (idee împărtășită de numeroase religii arhaice, și de către cele trei monoteisme); prin urmare, el nu îndrăznește să spere că rugăciunile sale vor putea stabili o anumită "intimitate" cu zeii. Pe de altă parte, el știe că viața sa este deja hotărâtă de către destin, moira sau aisa, "soarta" sau "partea" care i-a fost atribuită - adică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca însemnând "soțul Terrei" (Posis Das). În lliada (15,204), Zeus este fratele său mai mare, dar Hesiod înfățișează, fără îndoială, o tradiție mai veche, prezentându-1 pe Zeus ca fratele cel mai tânăr (Theogonia, 456). În orice caz, Poseidon, singurul îndrăznește să protesteze împotriva abuzului de putere al lui Zeus, reamintindu-i că domeniul său se mărginește la Cer2. Se poate detecta în acest detaliu amintirea rezistenței unui vechi zeu suveran împotriva ascensiunii unui zeu mai tânăr și mai norocos. Primind
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
infinită care separă pe om de zei, a cunoscut soarta ultimului dintre muritori: i s-a refuzat chiar dreptul de a se naște, însărcinată cu sămânța lui Zeus, titana Leto căuta zadarnic un loc ca să poată naște. Nici un ținut nu îndrăznea s-o primească, de teama Herei, care pe deasupra îl trimisese pe Python, balaurul din Delfi, să o urmărească necontenit pe Leto. În sfârșit, insula Delos o acceptă și titana dete naștere la doi gemeni: Artemis și Apollon. Unul din primele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hera a devenit simbolul și patroana instituției căsătoriei. Infidelitățile nenumărate ale lui Zeus i-au stârnit gelozia și au provocat certuri îndelung povestite de către poeți și mitografi. Zeus se comportă cu Hera așa cum niciodată un șef ahean n-ar fi îndrăznit să se poarte față de 23 W. Otto, The Homeric Godx, pp. 122 sq. 24 Vezi izvoarele citate de Hugo Rahner, Greek Myths and Christian Mystery, pp. 191-192. Cf. partea a Il-a a lucrării. 25 U. von Willamowitz, Glaube, I
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decât Artemis: nu ocolește bărbații și nu îi ține la distanță. Atena se împrietenește și îl protejează pe Ulise, pe care îl prețuiește pentru puternica sa personalitate și înțelepciune: el este bărbatul "bogat în sfaturi" (polymetis), singurul pe care oamenii îndrăznesc să-1 compare cu Zeus (Iliada, II, 169,407,636). În Theogonia (896), Hesiod o consideră "egalul tatălui ei în forță și înțelepciune prevăzătoare". Atena este unica dintre olympieni care nu are mamă. Imnul homeric (I, 9 sq.) amintește pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a creațiilor lor - instituții, legi, tehnici, arte - apare "lumea oamenilor", în care infracțiunile și excesele vor fi interzise. După epoca eroilor, în "lumea oamenilor", timpul creator, acel illud tempus al miturilor, este definitiv încheiat. Provocarea eroilor nu cunoaște limite. Ei îndrăznesc să violenteze chiar zeițele (Orion și Acteon o asaltează pe Artemis, Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
respinge explicația nefericirii sale prin doctrina retribuției. El știe că "omul nu poate avea dreptate împotriva lui Dumnezeu" (9: 2) că Iahve "nimicește deopotrivă și pe cel desăvârșit și pe cel viclean" (9: 22); totuși, adresându-se lui Dumnezeu, el îndrăznește să-i zică: "Tu știi bine că sunt nevinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna ta!" (10: 7). El nu înțelege de ce Dumnezeu se înverșunează împotriva propriei sale creații (10: 8-22), căci Iov nu se îndoiește deloc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost oprit, cartea i-a fost dusă regelui care a ars sulul. Dar Ieremia a dictat o nouă carte (cap. 36). Una din caracteristicile mesajului lui Ieremia este marele număr de confesiuni și aluzii la sentimentele sale personale 30. El îndrăznește să-i spună lui Dumnezeu: Au fi-vei tu pentru mine ca un izvor amăgitor, și ca o apă înșelătoare?" (15: 18). Ca și Iov, el întreabă: "Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei îmi vor fi popor" (31:31,33). Amos aștepta mântuirea de la un nou act de dragoste al lui Dumnezeu, care va da posibilitatea întoarcerii lui Israel "la zilele tinereții sale". Ieremia îndrăznește să spere o regenerare radicală a omului. Căci, "Tu o știi, Iahve, că nu e în voia omului calea lui." (10: 23). De aceea, Dumnezeu promite poporului său regenerarea viitoare. Le voi da o inimă și o cale, ca să se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de târzie ca Dionysiacele lui Nonnos. Acest lucru este suficient ca să-1 deosebim pe Dionysos de Zalmoxis, cu care e comparat, și câteodată confundat, de la Rohde încoace; căci zeul geților îi "nemurea" pe inițiații în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depășească distanța infinită, care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană. 125. Când grecii redescoperă prezența Zeului. Caracterul inițiatic și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele, 470-^474)18, deși cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]