8,879 matches
-
duce la o atitudine de revoltă sau la suicid. Μ Periculozitatea conduitelor egoiste, care astăzi au tendința de a dezvolta forme tot mai agresive, constă, de fapt, În disprețul manifestat de cei În cauză față de orice sentiment social: logica lor Îngustă Îi face să grupeze toate considerațiile lor În jurul unor interese strict personale, care devin obsesive pentru ei (de aici rezultă Însă, În mod inevitabil, o alterare a funcțiilor de adaptare la exigențele mediului social, deoarece egoistul nu trăiește decât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
km și o adâncime ce variază între 0,5 și 3 m, fiind folosit pentru piscicultură și ca sursă de irigație. Apele freatice se găsesc la adâncimi variate în strânsă legătură cu condițiile de relief și litologie. Astfel pe văile înguste apar la 1-1,5 m, pe versanți la 3-10 m, iar pe interfluvii la adâncimi mai mari de 10 m. La circa 10-20 m deasupra văilor apare o linie de izvoare dintr-un strat freatic ce stă pe depozite de
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
sistemul de comunicare greutățile cele mai mari și asta mai ales în ceea ce privește activitățile care au drept obiect să explice problemele care nu sînt încă bine definite". Chiar absorbția incertitudinii concept original al lui Simon este afectată (infectată?) prin această concepție îngustă a comunicării. Absorbția incertitudinii: lumea are deci tendința să fie percepută de către membrii organizației în cadrul conceptelor particulare care sînt reflectate de vocabularul folosit în organizație. Categoriile și schemele de clasificare particulare pe care ea le folosește devin, pentru membrii organizației
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
percepută cu greutate ca fiind o proprietate inerentă masei propriilor noastre corpuri. Această masă trage în jos ca un vector care pornește din corp ca prim centru - o concepție centrică ce ignoră existența puterii de atracție exterioare. Totuși, mai puțin îngust și mai puțin modest, recunoaștem puterea excentrică a gravitației care ne atrage în jos. Ca răspuns, ne luptăm să ne eliberăm de forța coercitivă a condiției noastre pământene, încercând să ne înălțăm, având înălțarea drept obiectiv excentric, țel explicit al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tensionată constituie o componentă vitală a expresiei artistice, pentru că ea dramatizează conflictul atotcuprinzător dintre forțele care încearcă să ne tragă în jos și propria noastră strădanie de a le învinge. În acest caz, lumea experienței noastre imediate devine parțială și îngustă. Neconsiderându-ne nicidecum particule exterioare ale sistemului centric terestru, fiecare dintre noi transferă centrul primar în propriul corp - un centru legat de o forță de bază veșnic prezentă. Limitarea îngustă a mediului nostru înconjurător modifică de asemenea natura spațiului nostru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
În acest caz, lumea experienței noastre imediate devine parțială și îngustă. Neconsiderându-ne nicidecum particule exterioare ale sistemului centric terestru, fiecare dintre noi transferă centrul primar în propriul corp - un centru legat de o forță de bază veșnic prezentă. Limitarea îngustă a mediului nostru înconjurător modifică de asemenea natura spațiului nostru în mod fundamental. În locul unui sistem de vectori radiali, orientați către centrul pământului, percepem un sistem de verticale paralele, așa cum ne indică un alt desen al lui Paul Klee (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-mi să adaug aici o remarcă privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului și cea a pavimentului. O decorație de plafon este văzută de la distanță și, prin urmare, este percepută în întregime și fără impedimente. Sub un unghi de vedere relativ îngust, privitorul poate surprinde în întregime fresca unui plafon baroc, împreună cu cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nobile, același loc ar putea părea proeminent și în compoziția „înghețată” a clădirii. Privind atent planul Vilei Valmarana a lui Palladio (figura 132a) suntem impresionați de simetria statică a clădirii. Patru perechi identice de camere pe colț, separate de coridoare înguste, înconjoară rotonda acoperită. De fapt, o vizitare a clădirii reprezintă totuși înainte de orice altceva o experiență de mișcare întrepătrunsă cu dimensiunea temporală (figura 133). Urcăm pe trepte către una dintre cele patru intrări, străbatem coridorul și ajungem în centru (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în componența unor poeme de laudă, de preamărire, de demistificare, de dragoste de viață, nu lipsit de emfază retorică, contribuind însă substanțial la diversificarea registrului mijloacelor de expresie ale poeziei. Sesizăm deci în această perioadă o tematică cu un registru îngust de întindere, iar din punct de vedere al limbajului s-a produs o sărăcire a universului de cuvinte în contextul unei poezii obiective: "suprasaturate de real" (D. Micu). În acest context se impun două momente care creează deschideri în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interioară, cu evadările, cu refugiile lui, cu încercările de a-și împodobi existența: "v înnopteanu în vizită la mopete, degustă/ un vin investit cu sensuri adânci/ (căci mopete l-a cumpărat dimineața, atunci/ când s-a întâlnit cu I. Negoescu) îngustă/ e vremea alunecând în seara aceasta, pe lângă liniștea lui v înnopteanu". Personajele par să fie cu cheie. Al. Piru îi numește pe Dimov și Nemoianu, închiși în jurnalul acesta al existenței redat alegoric. "Poveste de iarnă", ca și de-altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imagine: "Născut pe drumul către un Emaus/ dar ceasurile de-atâta mers, trec albatroșii mari ca un adaus/ al cerului, zburând în sens invers". Nevoia de zbor, aspirația, iluzia pe care o punem fiecare din noi, cei căzuți pe marginea îngustă a lumii, cei fără glorie, răsuciți în aceeași spirală, ne-o spune poetul în "Aripi gândite": Totul se numără limitat/ Ca literele stricte dintr-un alfabet/ dar sus de tine cerul s-a urcat,/ iar plopii își scot aripile-ncet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inerția cuvântului și starea de proliferare a formelor materiei și tendințele ei de purificare, de înaintare spre formele inițiatice, spre perfecțiune. Poetul este hărăzit căutărilor și frământărilor, ezitărilor și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă ce șerpuie/ Pe gura vulcanului". Sau "Poetul capul nimănui/ Rostogolit din Zare-n zare/ Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea-nmormântare". El, poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trei era un avocat plin de resurse, până la urmă l-a convins să-i schimbe aparatul, dar pe mine m-a expediat înapoi în bucătărie cu un truc ieftin: în locul televizorului a adus o plasmă; pe un suport așa de îngust mai ține tocătorul în echilibru dacă poți... - felierea pâinii presupune așezarea acesteia pe masă într-o poziție stabilă; cu o mână imobilizați pâinea, cu cealaltă apucați cuțitul de mâner (partea mai groasă, cea care nu taie), cu lama dispusă în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ne acceptăm așa cum suntem în mod real. Acest lucru ne va permite să ne construim o imagine de sine pozitivă, să devenim mai puternici, să ne controlăm emoțiile și să abordăm problemele dintr-o perspectivă mai largă, nu în mod îngust, centrat pe sine. Pe măsură ce puterea noastră interioară crește (inner strength), putem să dăm spațiu și celuilalt, să-l acceptăm așa cum este și să evităm să-l punem pe o poziție inferioară. Primul pas presupune situarea pe o poziție de echivalență
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ți se razimă copila,/ Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila”.2) De altfel, mai tîrziu „cochetă și frivolă”, devin de nedespărțit. însă conform mentalității timpului, tot ce e cochet aparține orașului, civilizației: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă/ Omul viața mai din plin,/ Cu trăsuri, femei cochete/ Și cu fete/ încălțate cel puțin!”, reclama, zîmbitor, Topîrceanu, parodiind „Vara la țară”, de Al. Depărățeanu. Fapt subînțeles, multe dintre „cochete” erau „cocote”! 3) Deși par asemănătoare, „cochetă” și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul al doilea), A. Vlahuță („Delendum...”, „Slăvit e versul...”) etc . 4. „Divagări utile”, în Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în forma din Făclia și în cea din Plumb (1916). De aci încolo, intervențiile (o literă și un semn de punctuație) se pare că nu-i mai aparțin. Poezia „vană” 1. Versuri din „Icoană și privaz”, „Scrisoarea II”, „Oricare cap îngust” (Mihai Eminescu, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, ediția cit., p. 167), „Odin și Poetul” (Poezii, ediția cit., p . 273; 89; 169). 2.A. Vlahuță, „Liniște”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 76. 3. „Destul”, în Opere, 1, Ediție critică de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au fost diferite; și fiecare a integrat eclectic noțiunile de realizare și fericire, pe care (în cuvintele exponentului lui modern Yourcenar) Hadrian le-ar descrie, în contrast cu hedonismul epicureic, ca acel pat îngust dar curat pe care câteodată mi-am odihnit gândurile 53. Având în vedere interesul lui Yourcenar pentru acea perioadă "dintre zei", succesorul lui Hadrian Marcus Aurelius părea să fi fost un subiect mai atrăgător. Mai puțin melancolic decât Hadrian, dar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
informațiile istorice atât de precise ale scriitoarei, lecturile românești au reținut aspirația ei către valorile bine stabilite. Prin durabilitatea lor, acestea reușesc să relativizeze datările punctuale, deschizând un orizont rezistent la uzură: cu alte cuvinte, Marguerite Yourcenar nu este atașată îngust de zona paseistă, ci gândește la destinul omului și la soarta civilizațiilor 12. Eseurile sunt cele care au ocazionat cu precădere o astfel de abordare, cultura scriitoarei apărând aici nu ca un depozit neînsuflețit, ci ca un mijloc de interogare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și împrejurări, valori și semnificații diferite, acționând când ca un agent frustrant (păgubitor), când ca un stimulent. Prin urmare, reducerea înțelesului de frustrație numai la capacitatea de a face față intensității obstacolului, așa cum propune de exemplu N.D. Levitov, este prea îngustă. Fenomenul de frustrație dobândește semnificație deplină numai prin raportarea sa la un întreg complex de factori, în care includem: a) natura și intensitatea, obstacolului extern sau intern care determină blocajul sau contrarierea, b) starea psihică rezultată dintr-un mod personal
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație: reaua intenție, adică, acțiunea în sensul privării/păgubirii de un drept, de un bun individual; de aici și sentimentul de nemulțumire și chiar de revoltă pe care-l trăiește persoana frustrată. Dar, chiar și această definiție a frustrației rămâne îngustă; ea nu epuizează toate condițiile în care poate apărea frustrația în lumea umană. Nu întotdeauna frustrația apare în cadrul unui raport social direct; nu întotdeauna ea este rezultatul unui proces reflexiv de atribuire a unei intenții răuvoitoare agentului frustrant. din stările
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
domeniile obscure ale activității și motivației inconștiente - un caracter bologizat și reductivist, în sensul că oricărui comportament uman i se fixa o singură finalitate: satisafaerea mai ales a „nevoilor biologice”, în primul rând sexuale. Având o bază de preocupări forte îngustă (psihologia sexualității), „freudismul” substituie tensiunii dintre „eu” și „lume”un conflict intrapsihic, „monadic”, între „instanțe” personificate. Viziunea deterministă a lui S. Freud face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
motivarea activității. Dintre acestea menționăm aici doar câteva: a) motivația liminară sau marginală (caracterizată prin absența unor interese de cunoaște profunde și stabile, a unor motive superioare de ordin social); exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuințe și tendințe înguste, de nivel scăzut, b) neintegrarea (necorespondență) vocațională, rezultată din „frustrarea vocațională”, din realizarea unei greșite orientări școlare și profesionale, c) fixarea inadecvată a „nivelului de aspirație” individuală. Câteva referințe succinte asupra acestor aspecte se impun. a) Persoanele care se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
faptul că are două laturi (una energetico-impulsională, alta direcțional-selectivă), devine o variabilă intermediară care condiționează, în orice moment, succesul acțiunii. Când la baza motivației faptelor noastre sunt puse de obicei trebuințe primare, de esență biologică, comportamentul nostru capătă un caracter îngust. Faptul acesta este important, deoarece s-a observat că atunci când suntem animați de motive personale egoiste, îndreptate doar spre obținerea unor satisfacții de moment, comportamentul nostru dobândește rolul unui factor de încordare și conflict în raporturile cu cei din jur
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
educative și a nivelului pregătirii școlare de moment a elevului. Unii profesori se dovedesc a fi „egocentrici”, incapabili de a se transpune în situația psihologică a elevilor, de a înțelege punctul de vedere al acestora, rămânând strâns ancorați în limitele înguste al propriei lor personalități. Poziția unor astfel de profesori, care ignoră personalitatea elevilor, devine sursă de încordare și de conflict. Împotriva acțiunilor inadecvate (din punct de vedere psihologic) ale unor astfel de profesori, elevii adoptă un comportament de apărare care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]