9,827 matches
-
préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură se numea Racine. De trei secole, spune el, literatura se preocupă de psihologia amorului, din lipsa de adevărată dragoste (Antidotes, p. 231). Dragostea adevărată nu e niciodată utopică, teoretică, abstractă. Ea nu poate izvorî decât din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
multe, rareori fără rezerve critice, la Bergson și Husserl. Independența autorului față de marile repere ale filozofiei, atitudinea sa lucidă îl fac să nu cedeze nici o clipă glasurilor de sirenă ale speculativității și nici sintagmelor clișeizate cu care filozofia clasică operează abstract, adică automat, întocmai cum matematica operează cu funcții fără reprezentare : „judecăți sintetice a priori”, „lucru în sine”, „idee” etc. Dar mai cu seamă nu cedează prejudecății filozofice prin care nici un sistem de gândire nu poate porni decât de la un „punct
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deformare ci prin modul plasării, nu e nici el altceva decât tot un comic de situație). Deosebirea dintre Mazilu și Caragiale e că acesta avea o structură funciarmente dramaturgică, iar primul una de „moralist”, de aceea teatrul lui e mai abstract : e un teatru de „moralități”, deci un teatru „de idei” ; paradoxul lui Mazilu constă în faptul că este el însuși un „om de idei”. Are așadar dreptate tânărul critic Ioan Buduca afirmând că în teatrul lui Teodor Mazilu există în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
definitiv. În plus, emoția mea, când mă gândesc la tine, este vie, dar cu atât mai mult cuvintele mi se par inadecvate - de ele am nevoie -, dar nu am decât distanță și discordanță. Cuvintele, frazele, gândurile nu sunt decât indicii abstracte ale unei voințe concrete. Fericirea resimțită când mă gândesc la tine este de netradus în cuvinte și totuși, bietul de mine, încerc... Mă vei scuza că l-am luat pe Stendhal ca referință, dar e mereu mai ușor să vorbești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a doua a despărțirii noastre) GAVRÉA, mon cœur. Mi se părea că va fi mai ușor de data asta să ne despărțim, dar mă înșelasem profund. Nu-mi dădeam seama prea bine că ne despărțeam: totul era atât de ireal, abstract și totuși câteva minute după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru timpul fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără tine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru timpul fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără tine. Știam asta în mod abstract; acum o știu în mod concret. Am condus toată noaptea, făcând un mare efort pentru a învinge oboseala din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mână, precum și cărți rare și manuscrise. Am surâs, pentru că nu mai eram de mult „legată” de nimic. A doua zi, la Universitatea din București, cu poetul Doinaș și Denisa, întâlnindu-i pe studenții de azi și retrăind în mine „dureri” abstracte, revăzând locurile unde am plâns, m-am bucurat și am sperat, constatând cu stupoare că toate astea existau, nu dispăruseră, că aveau corpuri vii și că numai eu aveam ochii dați de Mnemosyne ca să-mi văd corect tinerețea studioasă, ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
capabil să descopăr filme proaste. „Peau d’âne”, după o poveste de Perrault, cu Catherine Deneuve, Jean Marais și Jacques Perrin: într-adevăr prost! Pfui!!! Tocmai am vorbit cu tine la telefon. Mă simt fericit, dar într-un fel ciudat: abstract. Sunetul vocii tale se repercutează încă între pereții bietului meu cap: sug vibrațiile tale cu insistență și pasiune, cum făceam când eram un băiețel care sugea înghețata ce se topea de căldură. Scuză-mi realismul infantil! Sunt într-adevăr neliniștit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
punctului (de care mă folosesc ca să mă odihnesc de scris), muzica e pentru mine iubire pură, mă înconjoară ca într-un cocon în care aripile se pregătesc de zbor în necunoscut. Este atât de dureros de concretă și atât de abstractă, în același timp, cum numai Sfântul Spirit ar putea să fie. Este și nu este, prezent numai ca să fie absent, o continuă mișcare de „uite, nu e”, ceva pe care numai copiii l-ar putea înțelege și accepta cu jocurile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spirit, am spus. Și când vă vine mașina?" "A, ieri." "Ieri?", mă mir, ieri? Vreți să spuneți "mâine". "Nu, vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul inversiunii omnisciente. Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina ieriului viitor... și accesarea imposibilului..." Comunicăm, așa. Pentru mine este o distracție, numai bună pentru ora 3 dimineața, cât s-a făcut. Continuăm. * Târziu, aproape de patru, când m-am convins că somnul din noaptea aceasta îl voi dormi ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-ți de dânsa, cum nu poți întreține o dragoste, la nesfârșit, când una din părți lipsește. Sentimentul devine amintire. O lungă absență, care poate însemna un lung dor, nu înlocuiește o prezență. Spațiul impune prezență. Spațiul este concret; timpul trecutul, abstract. Țara nu se iubește prin corespondență și se uită prin absență. Țara este mai ales prezența în spațiul ei. * Regăsesc, spre sfârșitul verii, Bucureștiul, oraș buimac. Totul este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-o jumătate de secol; credeam că instinctele nu se supun acestor legi ale evoluției, dar este suficient să trăiești un număr oarecare de ani pentru a vedea că și dragostea, și instinctul sexual, sunt supuse schimbării; poate doar adevărurile abstracte, aș putea spune "anorganice", sunt imuabile; altfel, totul evoluează. Vremea când sublocotenenții se împușcau din dragoste a trecut. Aproape că nu mai putem crede că au existat astfel de patimi; astăzi, când se mai petrece o întâmplare similară, ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi privită și pupată. Am întrebat-o totuși când va sosi mașina... "AIeri." . "Ieri? Vreți să spuneți mâine?..." "Nu. Vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul "inversiunii omnisciente". Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina "ieri-ului viitor"... și "accesarea imposibilului"." * Mai vorbim despre aceste doctrine. Este o distracție numai bună pentru ora trei dimineața, cât arată ceasul. La plecare, a luat un marker de pe masa mea și, pe o coală, a scris ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că mi-a trecut starea de mizantropie, că îmi place ninsoarea leneșă care a reînceput și îmi place și noroiul, amestecat cu pietriș, prin care calc cu greutate. Vine, așadar, Anul Nou; încă mai persistă undeva, departe, ca un concept abstract, într-un spațiu abstract. Dar foarte curând va deveni concret, o cifră fermă într-un miliard de calendare; și o realitate tulburătoare, ca toate cele care țin de ideea de timp. Dar nu știu ce-i cu portocala asta. Am presimțit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
starea de mizantropie, că îmi place ninsoarea leneșă care a reînceput și îmi place și noroiul, amestecat cu pietriș, prin care calc cu greutate. Vine, așadar, Anul Nou; încă mai persistă undeva, departe, ca un concept abstract, într-un spațiu abstract. Dar foarte curând va deveni concret, o cifră fermă într-un miliard de calendare; și o realitate tulburătoare, ca toate cele care țin de ideea de timp. Dar nu știu ce-i cu portocala asta. Am presimțit în ea o taină. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun cum au izbucnit în râs îngerii? Cândva, în Lobns, lângă gară, un om a fost tăiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei, ci cu formula autoacuzatoare: Yo, la peor del mundo (Eu, cea mai rea din lume). La puțin timp, moare ea însăși de ciumă și apele tulburate revin în matca lor. 2. Licheaua lichelelor În veghea lui neistovită după lichelele abstracte, pe care le soma în 1990 să ne lase în pace, după o lungă cugetare de mai bine de 16 ani, în sfârșit, marele moralist Gabriel Liiceanu, născut direct din spuma mării și nemaculat de istorie, a nominalizat una. Dar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pot să fie acuzați legal de încălcarea drepturilor omului (de poliție politică), ci de contribuție morală, prin însuși faptul formal al colaborării (fie el și fără conținut), la un regim în care aceste drepturi sunt „legitim” încălcate în numele unei entități abstracte: patria, comunismul, ființa națională, clasa. Colaboratorii de acest tip nu au acționat din „voluptate” (a se citi: viciu). Ei au încercat totuși să minimizeze sau să împiedice măcar răul individual, pentru cei vizați de notele informative. Regimurile totalitare fac din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu nimic mai solid decât cel de sus, m-a făcut pentru o clipă să îmi văd propria figură în locul celei a Gabrielei. În definitiv, în această democrație infantil-iresponsabilă, plină de personaje degrabă vărsătoare de sânge, cruciate ale unei purități abstracte: „Capul lui Andrei, Gabriela, Ion, Maria, vrem!”, de ce aș avea iluzia că mie nu mi s-ar putea întâmpla la fel, doar pentru simplul fapt că eu știu că nu sunt vinovată. Este clar că mă detestă suficient de mulți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în democrație este încrederea publică. Fără perceperea ei ca „banalitate” a comportamentului și relațiilor politice de către cetățeni, democrația este un ritual, iar politica o poveste ezoterică a unei „clase” superpuse, cu existență bidimensională (la televizor), exceptând anii electorali când bidimensionalii abstracți coboară în mulțime și devin tridimensionali concreți. Încrederea publică începe cu promisiuni electorale fezabile și sincere, continuă cu transparența deciziei și a bugetului public și cu ținerea promisiunilor, măcar a celor „hard”, odată ajuns la putere. Încrederea morală scade direct
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
politica. Practicam un adevărat slalom prin programă astfel încât să eliminăm critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la dezvoltarea filosofiei. O făceam pe riscul nostru și în virtutea unei credințe că datoria noastră este să pregătim viitorul (destul de abstract pe atunci). Filosofia este exercițiul gândirii critice, reflexive, exercițiu dialogal, pluralist, exercițiul prin care ni se oferă șansa să gândim problemele fundamentale ale existenței, cunoașterii, moralei din mai multe perspective. Învățarea filosofică este contrară și subversivă în raport cu orice dogmatism și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
strecurat umilitor în buzunar. Dintre cei care au promis toate acestea în fața cetățenilor care au crezut în cuvântul lor, jumătate (cea PNL-istă) nu a ajuns sau a trebuit să plece de la guvernare. Alegătorii nu au acordat încredere unui PNL abstract, ci oamenilor care îl reprezentau, iar pe lista celor mai credibili nu s-a aflat nici unul dintre liderii actuali ai partidului. Primul de care s-a descotorosit conducerea PNL a fost ministrul de Finanțe, Ionuț Popescu, cel care a lucrat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în tradiția noastră nu liberalismul, social-democrația, necum feminismul sau ecologia au fost mișcări populare. Populare au fost, mult mai degrabă, poporanismul, legionarismul, naționalismul. Lupta pentru drepturi individuale și nedisciminare nu a atins niciodată cotele de popularitate ale bătăii pentru entități abstracte: nația, poporul, românismul. Cea dintâi luptă este desconsiderată de prea mulți. Nici mass-media nu se pot ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
tocmai ca astfel de comunități să-și poată legitima disprețul intelectual față de opiniile femeilor). Acei bărbați trăiesc între ei, comunică între ei, ajung să își disprețuiască viața, că tot este plină de frustrări, se lasă îndoctrinați cu cauze cât mai abstracte și sunt condiționați să obțină fericirea veșnică distrugând pe cei cu vieți total opuse celei pe care o duc ei înșiși. „Hoarda” războinică nu este invenție a radicalilor musulmani. Voluptatea mângâierii armei și cea a uciderii nu sunt invenții musulmane
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
drepturilor” era cu totul distorsionată. Termenul „drepturi” se folosea mai ales pentru rațiile de alimente: „Mergem să ne luăm drepturile de la alimentara la care suntem arondați”. Cu acest sens al „drepturilor” am trăit ultimii zece ani de comunism. După drepturi „abstracte” de tipul libertății, proprietății private garantate, pluralismului, libertății presei, tânjeau abstract diverse grupuri minoritare politic și intelectual, unii fiindcă le-au deținut în tinerețe, unii chiar au fost închiși fiindcă și le-au exercitat, alții fiindcă au mai tras clandestin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]