10,318 matches
-
urcând dealul, muntele, gâfâind. Dimineață de august cu iarbă udă de rouă. Cerul senin. Aerul tare și curat. Ca la munte. Roșii frunzele de arțar. Peste puțin timp intrând În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva asemănător cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În burta pământului, ca Într-o vizuină caldă, Uraniul, acest minereu, strivit compact Între roci, Îmbătrânind, Îmbătrânind lângă aur și plumb. Cu o mie opt sute șaptezeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sunt spirituală, elocventă și inteligentă. Când sunt În public, Îi uimesc pe oamenii din jur cu istețimea mea și cu lucrurile interesante pe care le am de spus. Mai zise asta de vreo duzină de ori sau mai mult. Apoi adormi și visă că Îl Învăța pe Sam Epstien cum se conjugă verbul „a se pupa“ În broganeză. Capitolul 7tc " Capitolul 7" — Chanel, pot să te Întreb ceva? În dimineața următoare, Ruby și Chanel se pregăteau să deschidă magazinul. Sigur. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-l omoare pe micuț Înainte de a fi botezat, sufletul său ar fi la granița dintre rai și iad. I-a dat lui Connor un ultim pupic și l-a așezat În scăunelul său. În ciuda șocului provocat de apă, Începea să adoarmă. Ruby nu avea de gând să Înceapă o discuție cu Bridget, Întrebând-o dacă un Dumnezeu iubitor ar permite ca sufletul inocent al unui bebeluș să sufere. Oricum, nu a avut ocazia. Bridget a deschis frigiderul și a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby căzu pe gânduri. —Păi, nu ne putem opri din vorbit. Mă face să râd. Și sunt total relaxată cu el. Parcă-l știu de-o viață... — Și e incredibil de sexy. —Și asta, zâmbi Ruby. Povesti că abia dacă adormise noaptea trecută, retrăind iar și iar scena primului sărut. —A fost sublim, chiar mi-a tăiat răsuflarea. Nu m-am simțit niciodată așa când mă sărutam cu Matt - nici măcar la Început. —Asta pentru că Matt nu era ginecolog. Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și a insistat să-i cumpăr câteva chestii foarte speciale din partea lui. N-auzisem În viața mea de Les Sprogs, dar s-a Întâmplat să trec pe-aici și am intrat de curiozitate. Ruby se duse lângă Alfie, care acum adormise pe umărul lui Chanel. Îi mângâie ușor obrăjorul. Chestia asta e nebunie curată. Cum să-ți respingi carne din carnea ta doar pentru că nu are culoarea „potrivită“ de păr? Trebuie să recunosc că atunci când am cunoscut-o mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vreo jumătate de oră, efectele laptelui cald Începură să se facă simțite și ea a Început să se simtă adormită. Îi lăsă un mesaj În care Îi spuse s-o sune de urgență și luă telefonul după ea În pat. Adormi aproape imediat. Două ore mai târziu, era În capul oaselor din nou cu mintea În piuneze. Dacă presa afla de povestea cu surogatele și Sam nu putea să dovedească că era nevinovat? Nu numai că și-ar pierde slujba, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
surogatele și Sam nu putea să dovedească că era nevinovat? Nu numai că și-ar pierde slujba, dar cariera lui ar fi distrusă. Încercă să-l sune de Încă două, trei ori, dar nu-i răspunse. Nu a mai putut adormi din nou, se sculă din pat și Își mai făcu Încă o băutură caldă, dar nu a băut-oea. Se simțea prea Îngrețoșată de toată povestea. Sună la St. Luke puțin după opt să vadă ce făcea Ronnie. Vorbi cu moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
el. Încă câteva ore, n-aveau să conteze prea tare. —Rubes, pari supărată. Ești OK? Lasă, hai să vorbim când te Întorci, OK? Reuși să-i mai ureze și drum bun. Se duse la culcare, dar iarăși nu putea să adoarmă. Puțin după șapte se decise să se scoale din pat și să facă un duș. Tocmai ieșise de la duș când auzi soneria. Deschise ușa Îmbrăcată În halatul ei terry de baie. Sam stătea În ușă zâmbind larg, Încărcat cu croissante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și deschidea o sticlă de vin, Își permitea să-și lase emoțiile să zburde libere. Problema era că, În ciuda tuturor lucrurilor urâte, nu putea să nu-l mai iubească. Asta și sentimentul oribil de pierdere de ireparabilă, o făceau să adoarmă plângând În fiecare seară. Se trezea În fiecare dimineață și Îi lua câteva secunde să-și amintească că Sam nu mai era În viața ei. Descoperirea o lovea ca o bilă de demolat. Din când În când, se gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Acum așteptam să mă întrebe ceva. Îmi trecu mâna peste față ca să mă chinuie, să-mi înlăture privirea oprită într-a ei cerând ajutor. Nu, nu avea nici un chef să se complice în momentul acela de abandon. În scurt timp adormi. Am rămas cu ochii țintă în tavanul de lemn, fără remușcări. O dusesem pe soția mea dincolo de vârtejul fantasmelor mele, până la malul de nisip cald unde se topise plăcerea. Acum se odihnea, aș fi mers să mă plimb pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
temeam de ea, îi stăteam alături ca un bărbat, ca un fiu. — Acum ești a mea, numai a mea. Mai târziu, ghemuită la capătul patului, îmi tăia unghiile de la picioare cu o forfecuță. — Câți ani ai? — Câți îmi dai? Am adormit lipiți unul de altul. O mângâiam pe cap și numai somnul mi-a oprit mâna. Când m-am trezit însă, Italia nu mai era lângă mine. Am găsit un bilet pe masă. Mă întorc cât pot de repede. Cafetiera este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu ia nimic, nici măcar apă, din frigider, bea de la robinet, eu mă supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luam pe Nora de braț și o duceam la barul clinicii. Tu fuseși pusă la sân. Mă aplecam asupra Elsei și o ajutam să te așeze corect. Păreai mult mai expertă decât noi, știai deja totul. Prindeai sfârcul, sugeai, apoi adormeai. Rămâneam să te privesc așezat pe scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cerul, cerul acela gri și anonim, ne-ar fi despăgubit. Nu-mi aminteam să mă fi simțit vreodată atât de în armonie cu mine însumi: pieptul sub cămașă, fruntea, privirea, mâinile așezate pe volan, greutatea ușoară a capului ei. Italia adormise, nu vroiam să mă mișc, ca să n-o trezesc, și doar când eram obligat s-o fac, mutam încetișor mâna pe schimbătorul de viteză, unde se sprijinea piciorul ei. Făcusem eforturi să o iubesc, o respinsesem, o îndepărtasem, făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privesc, pentru că mișcarea lucrurilor nu mă mai interesa. Îi priveam rigiditatea, în timp ce lumina se retrăgea de pe ea și umbra lumii cobora spre întuneric. Și în azuriul acela vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și inconștient, însoțește-mă în visele mele, visează în mine și cu mine!“ Și adormi. V Străbătea norii, vultur strălucitor, cu aripile puternice perlate de rouă, cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau ficțiune? Nu-i oare totul un vis al lui Dumnezeu sau al cui o fi, care se va destrăma de îndată ce El se va trezi, și tocmai de-aceea îi adresăm rugăciuni și-i ridicăm cântări și imnuri, ca să-L adormim, ca să-L leagănăm? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
moară când o vrea Dumnezeu, iar dumneavoastră dormiți acum! — Să dorm..., să dorm, să visez... Să mor..., să dorm..., să dorm..., să visez pesemne!... Gândesc, deci exist; exist, deci gândesc... Nu exist, nu! Nu exist..., mamă! Eugenia... Rosario... Unamuno... - și adormi. Curând după aceea se ridică în capul oaselor în pat, livid, gâfâind, cu ochii negri detot și înspăimântați, privind dincolo de tenebre, și strigând „Eugenia, Eugenia!“ Domingo se repezi la el. Își lăsă capul să-i cadă-n piept și muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la viață. „Da - mi-am spus -, am să-l readuc la viață și-apoi n-are decât să facă ce-i trece prin cap, să se sinucidă dacă asta îi cășunează.“ Și cu gândul de a-l reînvia am și adormit. Curând după ce-am adormit, mi-a apărut în vise Augusto. Era alb, ca albimea unui nor, și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spus -, am să-l readuc la viață și-apoi n-are decât să facă ce-i trece prin cap, să se sinucidă dacă asta îi cășunează.“ Și cu gândul de a-l reînvia am și adormit. Curând după ce-am adormit, mi-a apărut în vise Augusto. Era alb, ca albimea unui nor, și contururile îi erau iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
suntem toate celelalte ființe fictive. — Și dacă te visez iar? — Nu poți visa de două ori același vis. Cel pe care dumneavoastră l-ați visa iar și-ați crede că sunt eu ar fi altul. Și-acum, acum când sunteți adormit și visați și când recunoașteți că dormiți și că eu sunt un vis, iar eu recunosc că așa sunt, acum vă spun încă o dată ceea ce v-a iritat atât de mult când v-am spus-o data trecută: luați aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
agonie spirituală; a încetat să-l viseze pe celălalt și a-ncetat să se viseze pe sine. Și când și-a revenit în fire, a aruncat cartea, a stins lumina și-a încercat, după ce și-a făcut din nou cruce, să adoarmă, să înceteze a se mai visa. Imposibil! Din când în când trebuia să se scoale ca să bea apă; îl bătu gândul că bea din Sena, oglinda. „Oare am înnebunit? - își repeta -, dar nu, căci când cineva se întreabă dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]