11,054 matches
-
să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu o idee. Să vedem ce iese. Sîntem cu toții în camera de lîngă dispecer. Luchian a adus mașina de calcul, Lupu a adus un braț de cărți... Spune relația. Îmi desfac haina de azbest, scot din buzunarul scurtei de velur agenda și deduc din calcule relația cerută de Graur, pornind de la elementele principale de proiectare și construcție ale separatorului, pe care le rețin cu exactitate. Dictez la interfon relația obținută. Pînă la cît îți rezistă filtrele? mă întreabă Graur. O sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl întreb. Indiferent?! Nu! Sînt stăpîn pe mine. Vezi ce spune Graur... Deschid interfonul. Alo, dispecerul, vă ascultăm. Mihai, mi se adresează Graur, am calculat varianta propusă. Veți scoate apa împreună cu azotul. Să-ți dictez parametrii de lucru. Notez în agendă parametrii dictați de Graur și-i compar cu posibilitățile instalației. Petre, îi spun, tensiunea din filtre e aproape de limită... Nici o grijă! replică Ion în interfon. Filtrele țin. Garantez eu că nu se scurtcircuitează! Bine. Atunci la lucru! exclam bucuros. Succes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
E pe trecute. Încercăm acum, sau la ciclul următor? Parcă aș vrea să mai răsuflu o gură de aer rece, spun, uitîndu-mă în sus. N-o mai amînăm! hotărăște Vlad. Parcă văd că te apucă și pe tine burta. Lasă agenda așa, deschisă între noi, să văd și eu parametrii... Ptiu!... Mamă, ce tensiune!... Mai că mi-a trecut cheful de cacealma, rîde el. Gata gluma! Și mîine-i zi, și mîine vom glumi. Scoate barometrul! Mă ridic de pe scaun, trag din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi fie mai ușor cînd voi trece pe bateriile de rezervă și mă reașez pe scaun. Doi-doi-zero! ordonă Vlad. Azot în amestecător, îi răspund. Mă uit atent la pupitru și trag din cînd în cînd cu coada ochiului spre agendă, să-mi fie proaspete valorile parametrilor de lucru. Vlad dă comenzi calm, apăsat. Îi răspund prompt. Nici un gînd, nici o ezitare. Contează chiar și fracțiunile de secundă. "În caz că explodează, mă înfioară un gînd, pentru ce ar trebui să-mi pară rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plec. La revedere! Mulțumesc! Ați făcut treabă bună, ca de obicei. Cornea rîde, simțindu-se flatat. Îmi strînge mîna și pleacă. Închid ușa în urma lui, agățînd-o cu un capăt de sîrmă, apoi urc la pupitru, strîng documentația tehnică, îmi iau agenda, mi le pun în față și mă așez pe scaun. Mi-e groaznic de somn. Îmi împing casca pe ceafă, las fruntea pe brațele puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
separatorului, iar cu dreapta sprijină un sac de hîrtie plin, lăsat jos, lîngă picioare. Imediat, Dinule, îi spun. Cobor imediat. Mă mai uit o dată peste toate cadranele indicatoare ale pupitrului, mă conving că separatorul funcționează normal, îmi iau dosarele și agenda de pe pupitru, bag telefonul în priză, apoi încep să cobor. Ți-am adus dosarul, zice Dinu, înmînîndu-mi documentația tehnică, murdară toată de ulei și ruptă la margini de cît a fost întrebuințată la montaj. Mulțumesc pentru ajutor, Dinule! îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum cum fierb de furie, dar o furie dureroasă, aproape oarbă. "Asta-i gelozie! îmi zic. Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad; mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tabla confecționată de Ghiță, descui ușa și intru. Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora două, cînd eram căutat de Don Șef. Pun agenda și documentația tehnică în dulap, încui bine dulapul, scot apoi cutia cu crenguța de magnolie din buzunarul de la piept al scurtei, o despachetez și mă umplu de fericire privind florile. Mă așez pe scaun, pun cutia pe birou în fața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
soție, sau chiar se ascundea sub o altă identitate: M-me Line Cristian, D-na Ioana Christesco, Ioana Catherine. Pe când participa la ședințele cenaclului „Sburătorul“, bu letinele din Viața literară îi semnalau prezența sub numele T[iti] Lovinescu; de altfel, în Agendele lui E. Lovinescu este pomenită numai cu acest apelativ familiar, Titi. O altă variantă onomastică este cea pe care o folosea pentru a semna unele articole didactice: Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu. După divorțul pronunțat în 1934, semnătura ei oficială a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din nefericire, nu s-au putut aduce spre înhumare rămășițele ei, pierdute în anonimatul gropilor comune ale închisorii Văcărești - apare numele Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu. Același nume este consfințit și de fiica sa în 1992, în Cu vântul înainte la ediția Agendelor literare „Sburătorul“. Cu același nume o men ționează istoricii și analiștii politici ai regimului comunist și la fel apare în Raportul final al Comi siei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Prin urmare, vom folosi numele Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să păstreze o relație foarte strânsă cu E. Lovinescu; îl va vizita aproape zilnic, va fi prezentă cu lecturi la cenaclul „Sburătorul“ - prima dată, la numai 13 ani: „Duminică, 10 mai [1936], Monica, mare succes, comp[oziția] Mama“ (E. Lovinescu, Agendele literare „Sburătorul“, vol. IV, p. 245) -, îl va însoți la restaurante, la cinematografe și la plimbări. După prima ofertă de colaborare, venită în 1936 de la ziarul Dimineața, ea va publica mereu, sub pseudonim, diverse bucăți în proză sau dramatice care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui E. Lovinescu dovedește faptul că Monica nu era la curent cu boala lui: „Marți, 1 iunie [1943] [...] Telef[onează] un preot [?] Tătaru, colegul Monicăi (cere să-i comunic «fetei» mele. Violentă ieșire a mea. Îi fac lecția de cuviință)“ (Agendele literare „Sburătorul“, vol. VI, p. 305). Monica era mult mai îngrijorată pentru sănătatea mamei, care făcuse, tot atunci, o operație de apendicită. Deși avea 19 ani și o inteligență afectivă remarcabilă, ea nu-și dădea seama cât de bolnav este
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
i-a apărat memoria, a luptat pentru ca moștenirea de la el să rămână intactă și, mai ales, a salvat de la confiscare și distrugere o parte din corespondența lui E. Lovinescu și 13 caiete jurnal. Valoarea caietelor salvate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (viitoarele Agende literare „Sburătorul“) trebuie raportată la importanța pe care criticul însuși o acorda memorialisticii lui, în defavoarea operei literare: „Ca litera tură propriu zisă, cred că din paginile scrise de mine vor rămâne numai volumele de memorii...“ (Radu Bog dan, In trând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
memorialisticii lui, în defavoarea operei literare: „Ca litera tură propriu zisă, cred că din paginile scrise de mine vor rămâne numai volumele de memorii...“ (Radu Bog dan, In trând în litere și cuvinte, citat într-o notă de Gabriela Omăt, în Agendele literare „Sburătorul“, vol. VI, p. 485) Mama și fiica s-au mutat pe 3 noiembrie 1943 în apartamentul din bulevardul Elisabeta și, pe 2 iulie 1946, ședințele cercului literar „Sburătorul“ s-au reluat, cu Monica Lovinescu desemnată secretar general. După
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Jela, op. cit., p. 321). Monica Lovinescu va confirma persistența Securității în aceste suspiciuni care, în ciuda caracterului lor ubuesc, vor duce la arestarea „spioanei“: „mi-ar fi trimis hărți de stat-major desenate de ea pe... baticuri“ (Monica Lovinescu, Cuvânt înainte la Agendele literare „Sburătorul“, p. VII). În epocă, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu nu era singura inculpată pentru asemenea „fapte“ - să îl mai amintim, de pildă, pe Monseniorul Vladimir Ghika, prelat greco catolic și descendent din familia domnitoare a Ghiculeștilor, condamnat pentru „spionaj în favoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
onoare gemene! Nu sunt scumpe foc? Cunoști pe cineva care are gemene, scumpo? — Nu, zic cu regret. Nu prea cred. A, ia uite, poți să-ți cumperi un ceas deșteptător special, cu câte zile mai ai până la nuntă! Și o agendă de nuntă, cu jurnal de mireasă asortat, în care să-ți treci amintirile mai speciale. Crezi că ar trebui să-mi iau și eu așa ceva? Absolut, spune mami. Dacă nu-ți iei, o să-ți pară rău. Lasă revista jos. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor, draga mea, spune mami. Ți-am adus ceva. Am văzut-o ieri și n-am putut să rezist! Scoate un pachet ambalat în hârtie aurie și i-l întinde lui Elinor. Foate bățoasă, Elinor desface hârtia... și scoate o agendă albastră cu copertă capitonată, cu cuvintele „Mama lui“ inscripționate cu un scris înflorit, argintiu. Se uită la ea de parcă tocmai ar fi primit cadou un șobolan mort. — Am și eu una la fel! zice mami, victorioasă. Bagă mâna în geantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
copertă capitonată, cu cuvintele „Mama lui“ inscripționate cu un scris înflorit, argintiu. Se uită la ea de parcă tocmai ar fi primit cadou un șobolan mort. — Am și eu una la fel! zice mami, victorioasă. Bagă mâna în geantă și scoate agenda pereche de culoare roz, pe care scrie „Mama ei“. Se numesc „Organizere pentru mame“! Uite, aici se scrie meniul, lista de invitați... culorile alese... și aici e un buzunăraș pentru ceas, uite... Așa că putem să ne coordonăm perfect! Și asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se uită la ceas. Douăsprezece minute. — Ce vrei să spui? zice mami. Atâta ne-a oferit din timpul ei. — Graham! Sunt sigură că n-a vrut să... Mami rămâne cu cuvintele pe buze în clipa în care remarcă faptul că agenda albastră „Mama lui“ a rămas pe masă, în mijlocul hârtiei de împachetat. Elinor și-a uitat organizerul de nuntă! țipă, luând-o repede. Becky, fugi după ea, poate-o prinzi. — Mami... Respir adânc. Sinceră să fiu... Eu una nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de puțin. — Eu n-aș conta pe ajutorul ei în nici un fel, zice tati. Ia frișca și își toarnă din belșug pe plăcintă. A... mami se uită de la mine la tati, apoi se lasă să cadă încet în scaun, ținând agenda strâns la piept. Am înțeles. Ia o înghițitură de ceai și o văd chinuindu-se vizibil să găsească ceva amabil de spus. — Ei... probabil că nu vrea să se bage peste noi! spune în cele din urmă. E perfect de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie, iar Robyn surâde modest. — Așa că să o luăm cu începutul, zice, și își scoate o agendă imensă, legată în piele. Nunta e pe 22 iunie... — Da. — Rebecca și Luke... — Da. — La Hotelul Plaza... — Poftim? Mă uit la ea ca la o nebună. Nu, nu acolo o să... — Credeam că atât ceremonia, cât și recepția vor avea loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că atât ceremonia, cât și recepția vor avea loc în aceeași locație, nu? Se uită la Elinor. — Eu așa zic, spune Elinor, încuviințând. E mult mai simplu așa. — Scuzați-mă... — Deci... ceremonia va avea loc în Terrace Room? Notează în agendă. Iar recepția, în Ballroom. Foarte frumos. Și câți invitați vor fi? Hei, stați așa! zic, punându-i o mână pe agendă. Despre ce vorbiți aici? — Despre nunta ta, spune Elinor. Cu fiul meu. — La Hotelul Plaza, zice Robyn radioasă. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor, încuviințând. E mult mai simplu așa. — Scuzați-mă... — Deci... ceremonia va avea loc în Terrace Room? Notează în agendă. Iar recepția, în Ballroom. Foarte frumos. Și câți invitați vor fi? Hei, stați așa! zic, punându-i o mână pe agendă. Despre ce vorbiți aici? — Despre nunta ta, spune Elinor. Cu fiul meu. — La Hotelul Plaza, zice Robyn radioasă. Cred că n-are nici un rost să-ți spun cât ești de norocoasă, să fie liber la data la care vrei tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]