8,737 matches
-
Consiliului Științific al Institutului Pedagogic. 1952-1955 Studii postuniversitare prin doctorat la Institutul Pedagogic din Chișinău. 1953, 23 august - Asistent la Catedra de Biologie. 1955, 20 august - Decan al Facultății de Educație Fizică. 1955, 14 septembrie - Lector superior la Catedra de Anatomie și Fiziologie a Omului. 1957, 23 ianuarie -Susține teza de doctor în științe biologice la Moscova. 1957, 12 iulie - Este ales în funcție de conferențiar. 1960, septembrie - Decan al Facultății de Educație Fizică la Universitatea de Stat din Moldova. 1964, 17 noiembrie
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
23 ianuarie -Susține teza de doctor în științe biologice la Moscova. 1957, 12 iulie - Este ales în funcție de conferențiar. 1960, septembrie - Decan al Facultății de Educație Fizică la Universitatea de Stat din Moldova. 1964, 17 noiembrie - Este transferat de la Catedra de Anatomie și Fiziologie a Omului (Facultatea de Educație Fizică) la Catedra de Fiziologie și Animalelor (Facultatea de Biologie și Pedologie). 1964 - E numit prorector pentru studii. 1967, 9 mai - E numit prorector pentru știință. 1968, 15 iulie - Este ales șef al
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
Caritatea." Profesorii lui Octav Băncilă au fost Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Emanoil Bardasare la pictură și Constantin Stahi la gravură și xilografie În anul 1893, Octav Băncilă a absolvit Școala de belle arte după care a urmat cursurile de istoria artelor, anatomie și estetică, precum și de sculptură, obținând o medalie de bronz clasa a III-a la concursul de bust antic (1888-1889). Octav Băncilă a fost foarte atașat de Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, dovadă stând faptul că mai târziu i-a făcut portretul. Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
comitetul a instituit, pe lângă premiile anuale existente dinainte, și premii lunare pentru cea mai bună lucrare pe o temă stabilită. De asemenea s-a trecut la comunicări scurte de cel mult 15 minute, documentate prin prezentarea de bolnavi, piese de anatomie patologică, preparate microscopice, fotografii, planșe, acestea fiind foarte mult apreciate de către publicul auditoriu. Un element esențial în dezvoltarea Societății l-a constituit biblioteca: plecând de la câteva numere din "Archives Physiologiques", la sfârșitul anului 1900 s-a ajuns la o grandioasă
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
Catedra de Cardiologie Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Harry Leon Grossman Institutul de Psihoterapie și Hipnoză, Hanau, Germania Prof. Univ. Dr. Șerban Geogescu Catedra de Radiologie și Imagistică Medicală Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas Catedra de Anatomie Prof. Univ. Dr. Constantin Arion Catedra de Pediatrie Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Mircea Ciurea Catedra de Chirurgie Spitalul Universitar de Urgență Prof. Univ. Dr. Valeriu Atanasiu Catedra de Biochimie Medicală Prof. Univ. Dr. Virginia Ioan Catedra de Neurologie
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
Neurologie Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Ion Fulga Catedra de Farmacologie Prof. Univ. Dr. Mircea Popa Catedra de Microbiologie Conf. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu Catedra de O.R.L. Spitalul Clinic. „ Sf. Maria” Conf. Univ. Dr. Gabriel Becheanu Catedra de Anatomie patologică Spitalul Clinic “ Fundeni” Conf. Univ. Dr. Denisa Predețeanu Catedra de Medicină Internă și Reumatologie Spitalul Clinic. „ Sf. Maria” Conf. Univ. Dr. Sebastian Ionescu, Conf. Univ. Dr. Gheorghe Burnei Catedra de Ortopedie și Chirurgie Pediatrică Spitalul Clinic. „ Maria S. Curie
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
și înmormântarea"”) și o traducere a cărții „"Introducere la viața evlavioasă a lui Francisco de Sales"”; între 1633 și 1635 publică „Remedii pentru orice noroc”, „Epitet”, „Virtute militantă”, „Cele patru fantome”, a doua parte din „Politica lui Dumnezeu”, „Vizita și anatomia capului cardinalului Richelieu” și „Scrisoare pentru Ludovic al XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste, ce se ridică împotriva scrierilor lui , maestru în erori, doctor în nerușinare, licențiat
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
URSS, dar deasemenea răsturnare de situație spirituală, necunoscută acestor servicii, care în final duce la transformarea într-un martir a personajului principal. În 1980 Volkoff publică "Leș humeurs de la mer", o frescă contemporană în patru volume: "Olduvaï", "La leçon d'anatomie" ("Lecția de anatomie"), "Intersection" ("Intersecția") și "Leș maîtres du temps" ("Stăpînii timpului"). Cu "Le montage" ("Montajul") (cîștigător al Marelui premiu la categoria român al Academiei franceze), în anul 1982, în care Volkoff a descris metodele și rețelele de dezinformare, inclusiv
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
răsturnare de situație spirituală, necunoscută acestor servicii, care în final duce la transformarea într-un martir a personajului principal. În 1980 Volkoff publică "Leș humeurs de la mer", o frescă contemporană în patru volume: "Olduvaï", "La leçon d'anatomie" ("Lecția de anatomie"), "Intersection" ("Intersecția") și "Leș maîtres du temps" ("Stăpînii timpului"). Cu "Le montage" ("Montajul") (cîștigător al Marelui premiu la categoria român al Academiei franceze), în anul 1982, în care Volkoff a descris metodele și rețelele de dezinformare, inclusiv metodele de lucru
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
publicate în presă sau rostite pe undele radio. E o selecție care pune laolaltă personalități referențiale ale culturii române, cu autori din epoci diferite, poeți, prozatori, istorici..., într-un registru al afinităților elective. E un mozaic care reconstituie fizionomia și anatomia unor preocupări din care autorul și-a extras seva propriilor elanuri creative, formative. Eminescu, Agârbiceanu, Pavel Dan, Liviu Rebreanu, Blaga, Nicolae Iorga, Miron Elie Cristea, Vasile Netea, Zaharia Stancu, Mateiu I. Caragiale, Romulus Guga par desprinși din tabelul mendeleevic al
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
proteină numită resilină, iar cercetătorii s-au folosit de tehnologie video de mare viteză și de modele matematice pentru a descoperi unde, de fapt, are loc acțiunea care creează efectul de arc. Corpurile lor sunt aplatizate pe verticală (în termenii anatomiei umane), fapt care permite deplasarea cu ușurință printre firele de păr sau penele de pe corpul gazdă (sau în cazul oamenilor, pe sub haine). Corpul puricelui este greu, lucios și acoperit cu multe fire de păr scurt si țepi, îndreptate înapoi, care
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
precum și a procesului acesteia. El a investigat mumii celebre precum: Tutankhamon, Ramses cel Mare, Vladimir Lenin, Eva Perón (mai cunoscută simplu cu numele de Evita), precum și mumiile familiei de Medici. În 1994, Dr. Brier împreună cu Roland Wade (directorul Centrului de Anatomie din Maryland) au fost primele persoane (cel puțin în ultimii 2 000 de ani) care au mumificat un cadavru omenesc folosind tehnicile Egiptului antic. Acesta este evenimentul care i-a procurat afectuosul nume „"Mr. Mummy"”. Atât el cât și lucrarea
Bob Robert Brier () [Corola-website/Science/307373_a_308702]
-
de profesionalism în lucrul cu corpul uman, din moment ce mumiile au rămas intacte și după complicate înlăturări de organe. În plus nivelul până la care se mergea în procesul de mumificare al persoanelor importante arată faptul că aceștia aveau cunoștințe incredibile de anatomie. Problemele medicale ale vechilor egipteni derivau direct din mediul lor. Viață și munca aproape de Nil au adus pericolele de malarie și paraziți, care au dăunat ficatului și intestinelor. Fauna sălbatica periculoasa, cum ar fi crocodilii și hipopotamii au fost, de
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
în timp ce alții tratau fie ochii, fie dinții. Instruirea medicilor avea loc la instituția Per Ankh sau "Casa Vieții" cu sediul în Per-Bastet în timpul Noului Regat și la Abydos și Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, în leziuni și tratamente practice. Rănile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infecția, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate pentru a calma durerea. Cele mai vechi
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
a subliniat, necesitatea creării unei clase separate de plante pentru ciuperci și licheni sub denumirea "Plantae fungosae" publicat în "Histoire de l'Académie royale des sciences" din 1728. "Memoires" ale Academiei Franceze conțin mai departe articole semnate de Jussieu despre anatomia umană, zoologia, paleontologia și mineralogia. Faimosul om de știință elvețian Albrecht von Haller (1708-1777) a enumerat douăzeci de lucrări botanice, ale lui Jussieu (printre care "Descriptio et icon Coffeæ" din 1713 are valoare istorică) în volumul 2 al operei sale
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
a descris koala în lucrarea sa în trei volume "The Mammals of Australia" ("Mamiferele Australiei")(1845-63), și a adus fauna mai puțin cunoscută a Australiei, inclusiv koala, în atenția publicului general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene, Richard Owen a prezentat Societății Zoologice din Londra o lucrare despre anatomia Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima descriere minuțioasă a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Australiei")(1845-63), și a adus fauna mai puțin cunoscută a Australiei, inclusiv koala, în atenția publicului general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene, Richard Owen a prezentat Societății Zoologice din Londra o lucrare despre anatomia Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima descriere minuțioasă a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul. Naturalistul englez , custode al Societății Zoologice din Londra, a fost primul care a clasificat
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
general britanic. Într-o serie de publicații despre fiziologia și anatomia mamiferelor australiene, Richard Owen a prezentat Societății Zoologice din Londra o lucrare despre anatomia Koalei. În această publicație citată pe scară largă, el a făcut prima descriere minuțioasă a anatomiei sale interne și a observat similaritatea structurală generală cu vombatul. Naturalistul englez , custode al Societății Zoologice din Londra, a fost primul care a clasificat koala corect, ca marsupial, prin 1840. A identificat similarități între el și rudele sale fosile "Diprotodon
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
funcția lor originală înlocuită cu alta. De exemplu aripile de struți sunt utilizate în ritualuri de împerechere, și în afișarea agresivității. Oscioarele urechii la mamifere sunt oase anterioare ale maxilarului inferior. În 1893, Robert Wiedersheim a publicat o carte de anatomie umană și relevanța sa pentru istoria evoluției omului. Această carte conține o listă de 86 de organe umane pe care el a considerat vestigiale. Această listă a inclus exemple, cum ar fi apendicele și al 3-lea molar (măseaua de
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
propria opțiune și de particularitățile clasei timpul propriu necesar parcurgerii integrale a programei Capitolul „Istoria vieții” cuprindea: a) Prezentarea generală a teoriilor clasice și moderne privind originea și evoluția vieții. b) Generalități privind organismele primitive. c) Dovezi ale evoluției (paleontologie, anatomie comparată, embriologie comparată, biochimie comparată). d) Evoluția omului. e) Mecanismele speciației: Programă școlară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare între anii scolari 2001/2002 și 2006/2007 aici În anul școlar 2007/2008 este în vigoare Anexa
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
cavitatea bucală, faringe, laringe). Principalele simțuri care se regăsesc în organe aflate la nivelul capului sunt văzul (ochii și nervii optici), auzul (urechile și aparatul auditiv), gustul (papilele gustative aflate pe limbă), mirosul (neuronii specializați aflați în interiorul foselor nazale). În anatomia umană, capul este partea superioară a corpului. El include fața, scalpul, craniul și sinusurile. ul uman dar și cel animal apar ca și blazoane în heraldică. Acesta este înfățișat ca și cum capul ar fi fost tăiat din corp, ca și cum ar fi
Cap () [Corola-website/Science/302190_a_303519]
-
revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultății, în 1979, își adună poeziile în volumul "Lecția de anatomie", apărut la Editura Dacia din Cluj și distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul. Își începe
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
celulei, astfel hrănirea este prin fagocitoză. Pe timpul perioadelor cu vreme nefavorabilă amiba se închistează: devine circulară, pierde mare parte din apă și secretă o membrană închistată, care servește drept înveliș protector. Înmulțirea este exclusiv asexuată.Radiolarii se disting prin segregarea anatomiei lor delicate într-o capsulă centrală, ce cuprinde endoplasmul, și ectoplasmul înconjurător; au schelet silicios majoritatea speciilor. Capsula este închisă intr-o membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și rezervele de hrană. Reproducerea, respirația și sinteza biochimică
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Nobiliară Suedeză unde a rămas ca participant activ la guvernarea Suediei întreaga sa viață. Ca membru al Academiei Regale a Științelor Swedenborg s-a dedicat studiilor științifice și reflecțiilor filosofice. După 1734 el și-a direcționat studiile și lucrările asupra anatomiei în căutarea unei interfețe dintre suflet și corp, făcând câteva descoperiri semnificative în domeniul fiziologiei. Următoarea schimbare majoră în viața lui Swedenborg a intervenit imediat după moartea tatălui său când a început să-și folosească timpul liber „în căutarea sufletului
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
din tot sufletul să-L iubești și să te temi de Dumnezeu dincolo de toate, pentru că fără această frică de Dumnezeu toate celelalte studii, întreaga învățătură nu contează și este într-adevăr dăunătoare.” Swedenborg a ales să întreprindă un studiu al anatomiei umane. Rezultatul acestor studii au fost două volume substanțiale care includeau descoperiri semnificative cum ar fi localizarea anumitor funcții motorii în cortexul cerebral. Studiile sale asupra sistemului nervos și al creierului, l-au creditat pentru prima înțelegere precisă a importantei
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]