8,377 matches
-
ești încât mi-e milă de tine!”, „Mă leagăn într-un leagăn de plumb”, „Pe mine a venit pustiul și m-a luat”, „Mi-a trecut viața, pot merge în pădure”, „Sunt bătrân, cade zăpada, sunt bătrân”. Și totuși, în ciuda aparențelor, elegia lui I. nu este atât una sentimentală, cât una metafizică, iar critica nu a greșit atunci când i-a văzut sursa într-un „complex al străinului” (Nicolae Manolescu). Într-adevăr, ca și la G. Bacovia sau la G. Trakl, ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
evidentă. Pentru prima dată poetul se confesează. Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea lui Roderick Usher, parafrază de Ion Barbu, cu un portret de Mac Constantinescu și gravuri de Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic, spațiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii” (Mircea Martin). Poezia în limbă franceză a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
săvârșită însă pe coordonatele extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
secretarul, i-a luat-o din mână și a asvârlit-o pe dulap, acolo unde erau și pălăriile celorlalți. A doua oară când vine la organizație, Ilie Barbu își aruncă singur, cu un gest hotărât, pălăria pe dulap. Notațiile acestea, în aparență «de amănunt», dezvăluie în mod viu frământarea de la început a lui Barbu, trăsăturile care-l caracterizează ca individ în acest moment, sfiala, modestia, energia încă nedescătușată, și relevă transformarea care s-a produs cu acest personaj (...). Dar cel mai strălucit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima schiță a lui Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile unei fiare, Marin Preda găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt construite după același procedeu: în prima parte se expune un sentiment, o idee, un aspect, iar în a doua se trage concluzia, opunându-se primei părți o nouă afirmație menită astfel să se pună în valoare prin contrast (...). În aparență, poeziile nu-și arată deficiențele. Ideile sunt juste, versificația este corectă, respectând toate regulile metrice, ba chiar ritmul, măsura și alternanța rimelor schimbându-se de la poem la poem pot da impresia unei varietăți a mijloacelor de expresie poetică (...). Totuși, senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-l desfac și privesc Din Moscova vine darul frățesc Legate cu grijă, cu panglică roză Cinci cărți de poeme și două de proză. Dacă aranjăm cuvintele altfel, îndepărtând posibilitatea ritmului și a rimei, avem simple propozițiuni lipsite chiar de orice aparență de specific al poeziei: Desfac pachetul în grabă și îl privesc. Darul frățesc vine de la Moscova. Legate cu panglică roză, cu grijă, două cărți de proză și cinci de poeme» (...). Autorul crede însă uneori că proza poate fi transformată în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au un efect nefast pentru că bagatelizează, prezintă ca lipsite de poezie tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate izvoare ale poeziei noastre. Prezentate însă în acest fel, plat, șters, lipsite de cea mai elementară preocupare poetică, aspectele în aparență mărunte ale vieții noastre, nu pot transmite cititorului marea poezie. Tovarășul Malencov în raportul său de la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. spunea: în literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de altădată și Hunedoara de astăzi (...). Dar ideile poetei se deapănă cu încetineală și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adăpost manifestări necorespunzătoare spiritului nou care domnește în literatura noastră (...). Cu toate acestea unele din ele reapar, ce-i drept în forme schimbate, dar sub învelișul lor nu e deloc greu de descoperit recidiva. Vom porni de la un fapt, în aparență mărunt: În numărul 4 pe 1953 a apărut poezia lui Victor Felea Iubește sportul, o poezie în care, adresându-se unui tovarăș, unui cititor - în general unuia care nu face sport ci se îndeletnicește cu «paharul ce-l umpli întruna
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
regiuni înapoiate». Globul e studiat cu creionul în mână și secționat în felii. Numai lichidarea imperialismului ar putea desființa pe Marte. Însuși Lenin pomenește de Trustul Internațional al prafului de pușcă în care intrau elemente dintre cele mai antagonice în aparență, întreprinderi germane și franceze, de pildă. Praful de pușcă e făcut să pocnească și numai pentru iepuri nu merită atâta sforțare. Trebuie găsiți amatori de expoziții grandioase. (...) Nici una din problemele existente nu se poate rezolva călare pe tun. Pacea trainică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dreptul la vot îl avea doar 5% din populația aflată peste vîrsta de 20 de ani. În acel an a fost nevoie de o luptă încordată pentru a extinde sufragiul la puțin peste 7% (fig 2)! În Norvegia, în ciuda promițătoarei aparențe de participare a poporului la adunările Ting din perioada vikingilor, procentajul nu era mult mai ridicat 7. FIGURA 2. Electoratul din Marea Britanie, 1831-1931 (date din Encyclopedia Britannica (1970() În al patrulea rînd, pînă în secolul al XVIII-lea și mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mult de valorile noastre ideale, însă depind și de convingerile noastre cu privire la conexiunile cauzale, limitele și posibilitățile din lumea reală care ne înconjoară adică de judecăți empirice. Aici începem să ne bazăm mai mult pe interpretări ale dovezilor, faptelor și aparențelor. Cînd încercăm să stabilim ce instituții politice cere de fapt democrația, ne bazăm și mai mult pe judecăți empirice și pe dovezi. Însă și aici, ceea ce contează pentru noi depinde parțial de judecățile noastre anterioare privind înțelesul și valoarea democrației
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
una din democrațiile stabile. Drept urmare este perfect rezonabil, ba chiar logic necesar, să conchidem că multe dintre diferitele aranjamente constituționale sînt compatibile cu instituțiile politice fundamentale ale democrațiilor poliarhice prezentate în Capitolul 8. Instituțiile politice ale democrației poliarhice pot, în aparență, să se prezinte sub diferite forme. Care este cauza acestei situații? Anumite condiții de fond deosebit de favorabile stabilității instituțiilor democratice fundamentale (discutate în Capitolul 12) au deținut un rol important în toate aceste democrații vechi și extrem de stabile. Datorită acestor
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de femei. Nici măcar nu mă pot gândi la el ca la un înaintaș sau ca la un model, ci ca la o stea călăuzitoare, de neatins!... Liviu Antonesei: Șapte sute de femei, am înțeles eu bine?! Știam de undeva că, în ciuda aparențelor, avea succes la femei, dar chiar nu știam că vorbim de o cifră atât de mare! Și noi ne mai mirăm de mitul lui Don Juan ori de memoriile lui Casanova?! Păi, cei doi mi se par niște copii! Ce
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
strictă de putere de până acum vreo doi ani. Salutar e faptul că patronatul fiind destul de diferit, iar o parte internațional, se păstrează un anume pluralism mediatic, iar intervenția surselor alternative de pe Internet face presiune pentru păstrarea, măcar, a unei aparențe de obiectivitate. Mai îngrijorător decât eventualele dependențe mi se pare a fi profesionalismul redus al presei noastre și al media în general. Dacă trecem de la informație unde e uimitor ce rapid un zvon devine știre! -, la programele poreclite de "divertisment
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței individuale. Cazul creației scriitoarei e poate cazul adevăratei arte în ce privește modul specific de a-și sugera, de a-și insinua semnificațiile. Nimic în aparență mai neutru decât romanele semnate de P.-B. Aerul lor de obiectivitate este, sub acest raport, incontestabil. Nimic nu este însă mai zguduitor decât această aparentă neutralitate. Căci modul de a proiecta imaginea umanității vorbește totdeauna de la sine. Este limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
propagandistică, conceperea unui plan de campanie, crearea unui centru de comandă, controlul permanent al rezultatelor obținute 46. Au fost identificate și principalele principii de funcționare a propagandei: simplificarea, prin utilizarea simbolurilor, deformarea și caricaturizarea, repetiția temelor principale, aservirea presei și aparența de autenticitate, unanimitatea 47. Biserica prin autoritatea sa supremă, Papalitatea a fost mereu preocupată să stabilească o legătură directă și profundă cu "masele", fiind interesată de crearea unei viziuni proprii sau în concordanță cu interesele și "învățăturile sale". Răspândirea și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
deloc trecutul, e claritatea cu care rememorează și explică indirect. E de remarcat claritatea limbajului Desperado. Tiparul narativ e exasperant, dar frazele prin care intrăm în legătură cu el sunt cum nu se poate mai accesibile. Romanul Desperado, prezentul Desperado, sunt în aparență accesibile, în esență o piatră de încercare pentru memoria și capacitatea combinatorie a lectorului, care iese din lectură stors de vlagă, sătul, descurajat de lipsa de persepctivă, fiindcă neexistând un prezent solid, viitorul devine inutil. Prezentul Desperado este, cum am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro; Waterland, Graham Swift) ori obsesie a prezentului (Lessing, Fowles), memoria e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]