8,414 matches
-
despre cărnurile jertfite idolilor, pornește de la premisa: hóti oudèn eídolon en kósmÄi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs: „idolul nu este nimic în lume și nu este alt Dumnezeu decât numai Unul.” (BVA) - ho theòs hežs estin afirmă același apostol în Gal 3,20, arătând că de-a lungul istoriei mântuirii s-au succedat diverse rânduieli, dar Dumnezeu este unul singur. - În pledoaria pentru unitatea creștinilor din Ef 4,6, afirmarea unicității lui Dumnezeu este argumentul care le încununează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și ne-a uns este Dumnezeu.” (t.n.) Dar cand amintește tradiția primită de la primii creștini, spune: Christòs apéthanen hypèr tÄÎn hamartiÄÎn hQmÄÎn (1Cor 15,3), „Hristos a murit pentru păcatele noastre”, unde Christós e nume propriu, iar faptul că Apostolul nu l-a explicat arată că era larg folosit de creștinii de la începuturi. Cel mai frecvent însă este numele dublu IQso¤s Christós, sau ho kýrios hQmÄÎn IQso¤s Christós, iar în scrisorile pastorale abundă formulă en ChristÄÎi IQso¤. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
treisprezece ori ho hyiòs auto¤, ho hyiòs tQÎs agápQs auto¤ („Fiul iubirii sale” - Col 1,13) sau pur și simplu ho hyiós278 și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care se află Isus în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alb și care poartă veșmânt muiat în sânge, din Ap 19,11-16, se încheie cu cuvintele: s„pe mantia Lui și pe coapsă Lui are nume scris”ț: Basileús basiléÄn kaì kýrios kyríÄn „Împăratul-împăraților-și-Domnul-domnilor” (BVA). O expresie asemănătoare folosește și apostolul Pavel în 1Tim 6,15, însă cu referire la Dumnezeu-Tatăl290. 3.2.2.8.2. despótQs: „Stăpân” (toate traducerile românești); „Dominator” (Vg); „le Maître” (BJ); „the Master” (RSV). Este folosit o singură dată cu referire la Hristos, în 2Pt 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
texte, precum și în epistolele pauline, zÄe, sau zÄg aiÀnios, se referă la o calitate cu totul specială a vietii ce vine din credință și din unirea cu Hristos, care începe de pe pământ și continuă dincolo de moarte. Pentru viața fizică obișnuită, apostolul Pavel folosește cuvântul bíos291. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite chiar și celor morți. 3.2.2.9.4. pne¤mă zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lor erau rele.” (3,17-19)292 Semnificații de bază: cel care dezvăluie adevărată stare morală a fiecăruia. 3.2.2.11. Știutor și Revelator 3.2.2.11.1. sophía: „înțelepciune” (toate traducerile românești); „sapientia” (Vg); „sagesse” (BJ); „wisdom” (RSV). Apostolul Pavel îl propovăduiește „pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteala, iar pentru păgâni, nebunie. Însă pentru cei chemați, si iudei, și greci, pe Hristos - puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (Christòn theo¤ dýnamin kaì theo¤ sophían - 1Cor 1,24
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Amen” (Vg); „l’Amen” (BJ); „the Amen” (RSV). Acest nume amintește de ’ElohQy ’"men din Is 65,16299. Versetul în care apare, Ap 3,14, a fost prezentat la numele precedent. Cea mai bună definiție a să o constituie cuvintele Apostolului Pavel din 2Cor 1,20: hósai gàr epaggelíai theo¤, en autÄÎi tò vaí: diò kaì di’auto¤ tò amgn tÄÎi theÄÎi pròs dóxan di’hQmÄÎn: „Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; de aceea, prin El spunem și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2. apolýtrÄsis: „mântuire” (SC, Blaj); „răscumpărare” (celelalte traduceri românești); „redemptio” (Vg); „rédemption” (BJ); „redemption” (RSV). Răscumpărarea este una dintre metaforele folosite de apostolul Pavel pentru a descrie lucrarea lui Hristos. Omul ajuns rob păcatului este „răscumpărat” prin jertfă Mântuitorului. Metaforă se oprește aici: nu se spune cine cere și primește plata pentru a da libertate robului. Hristos nu este numit niciodată în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1. mesítQs: „împăcătoriu” (SC); „Mijlocitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (BVA, BS); „mijlocitor” (G-R, C); „mediator” (Vg); „Médiateur” (BJ); „mediator” (RSV). Întrupându-se în fire omenească, Fiul lui Dumnezeu devine mijlocitorul prin excelență, unicul mijlocitor între Dumnezeu și om, după cum afirmă cu tărie Apostolul în 1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Isus.” (t.n.) Când îl compară pe Hristos cu Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel sfânt (ruaƒ qadeška, LXX: tò pne¤mă tò hágión sou) nu-l lua de la mine”, spune psalmistul (Ps 51,13). În Noul Testament, este o persoană distinctă, desi nedespărțita, de „Tatăl” și de „Fiul”, în unică dumnezeire trinitara. În Faptele Apostolilor, unde este personaj central, jucând, în maniera proprie, rolul lui Isus din Evanghelii, precum și în Apocalips, este numit cel mai adesea pur și simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12; 19,21; Ap 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În dramaturgie, modul satiric se concretizează într-o continuare a direcției caragialiene pe coordonata politică prin piese precum Apostolii, Plicul de Liviu Rebreanu, Escu de Tudor Mușatescu, Ultima oră de Mihail Sebastian, Generația de sacrificiu de I. Valjan, dar și mai puțin cunoscutele Schimbarea la față de George Mihail Zamfirescu, și farsa într-un act Competența de N. D. Cocea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează comportamentul cameleonic. Politica rămâne pentru el o sursă sigură de câștig, un drum cu suișuri și coborâșuri niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesa spre o finalitate clasică, prin reașezarea valorilor și prin ostracizarea păcălitorului, simultan cu recompensarea personajelor oneste. Căsătoria Veturiei Harincea cu Garofoiu, pretendentul meritoriu, nu marcheză însă sfârșitul previzibil al comediei. Depeșele de la București anunțând numirea lui Turtureanu (unul dintre "apostoli") drept director al Biroului de cartiruiri civile și militare, substitiundu-l deci, formal, pe Mitică, precum și sugestia ascensiunii tot prin politică, conferă finalului piesei caracter deschis, sugerând revenirea la starea inițială: Turtureanu: Apropos, Mitică... era să uit o chestie de mare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștiința succesoratului"2. În cazul tuturor pot fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică Popescu, a lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din Țara de Kuty, comediile "amare" ale lui George Mihail Zamfirescu, Domnișoara Nastasia, Idolul sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Cartea Românească, București, 1979. Rebreanu, Liviu, Opere, Text ales și stabilit, note, comentarii și variante de Niculae Gheran și Nicolae Liu; Studiu introductiv de Al. Piru, Editura pentru literatură, București,1968, vol. XI, Teatru, Editura Minerva, 1980. Rebreanu, Liviu, Apostolii: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, Ediția a II-a,1926. Rebreanu, Liviu, Plicul: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, 1923. Sadoveanu, Mihail, Preocupări de teatru, Editura Junimea, Iași, 1986. Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 225. 93 Ibidem. 94 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. III, cap. Comedia satirică de moravuri, Editura Minerva, București, 1975. 95 Tudor Mușatescu, Titanic vals, Editura Eminescu, București, 1983, p. 25. 96 Liviu Rebreanu, Apostolii, Editura "Cartea Românească", București, ediția a II-a, 1926, p. 53. 97 Idem, p. 116. 98 Northrop Frye, Anatomia criticii, Univers, București, 1972, p. 52. 99 Liviu Rebreanu, Opere, Teatru, vol. XI, Editura Minerva, 1980, p. 198. 100 George Mihail
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Port Cambell. Frumusețile naturale Îți taie respirația. Insulițe stâncoase de cele mai variate forme (lespezi, pilaștri, nișe, arcuri) și denumiri (Podul Londrei, Santinela, Cuptorul Bucătarului, Grota Tunetului) se Înalță din ocean, cea mai deosebită fiind stânca uriașă denumită Cei Doisprezece Apostoli, ce a rezistat de milenii presiunii valurilor mării. În Grota Tunetului apa năvălește În subteran 400 m, În lungul unui tunel săpat de valuri. O formațiune 434 În luna martie se organizează la Ballarat Festivalului Begoniilor, timp de zece zile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
grijile vieții, ridică-te sus cu mintea și inima, revarsă-ți Înaintea lui Dumnezeu sufletul În rugăciuni și mulțumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta” Săvârșitorul Sfintei Taine este episcopul sau preotul, ca urmași ai Sf. Apostoli care au primit permisiunea și porunca de a o săvârși, prin cuvintele: „Aceasta să o faceți Întru pomenirea Mea.”( Luca 22, 19). Primitorii Tainei sunt membrii Bisericii care s-au pregătit, au trecut prin Taina Spovedaniei și au primit dezlegare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
lor pe Isus și pe cei doisprezece, și această situație explică posibilitatea misiunilor lui Isus pe planul organizării economice, ținând cont de ospitalitatea orientală descrisă de Lc 10,5-7. Ea o anticipează pe cea descrisă de repetate ori în Faptele Apostolilor, cu referire la Maria, mama lui Ioan Marcu, la Tabita și Lidia. Credem că este relevant faptul că această ospitalitate, spirit de primire din partea femeilor, nu implică o trimitere în misiune a femeilor, nu doar cu referire la cei doisprezece
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-l urma pe Învățător Într-un mod surprinzător, M. Adinolfi, fără să diminueze rolul femeilor, reușește să individualizeze misiunea celor doisprezece și a femeilor prin optica unei chemări diverse. „Deși concordă în urmarea și în slujirea lui Isus, cei doisprezece apostoli și ucenicele din Galileea se diferențiază în ceea ce privește vocația lor. Sunt cunoscute trei scene din Evanghelia lui Marcu despre vocația lui Simon și a lui Andrei (Mc 1,16-18), a lui Iacob și a lui Ioan (Mc 1,19-20) și a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-i lipsească (este sensul mai larg al termenului diakoneo) în timpul vieții sale de evanghelizare itinerantă. În ceea ce îi privește pe cei doisprezece, evanghelia nu folosește niciodată expresia „slujeau” lui Isus. Conform evanghelistului Lc 8,1-2, împreună cu Isus stau cei doisprezece apostoli și femeile. Unul din scopurile lui Isus în alegerea celor doisprezece era acela de „a sta cu el” (Mc 3,14) ca tovarăși intimi de viață. Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care, după concepția unor studioși, ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]