9,168 matches
-
fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
format Guvernul Național de la Viena și au continuat lupta împotriva cotropitorilor. 7. Tribunalul Internațional de la Nürnberg, prin comisia de Anchetă, a scos de sub acuzare Mișcarea Legionară. 8. După al doilea Război Mondial, Mișcarea Legionară a colaborat cu Biserica Catolică din Apus pentru ajutorarea refugiaților români urmăriți de comuniști. 9. Din anul 1949, Mișcarea Legionară a colaborat militar cu Statele Unite, Franța și Marea Britanie pentru dezrobirea României de sub comuniști (participarea la centrele de instruire ISSNI, BIBERACH, LINDAU, toate în Germania, zona franceză de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la femei". După aceea a început să-mi vorbească despre călătoriile ei, în care văzuse nenumărate lucruri interesante. Mi-a povestit cum se desfășoară o vânătoare de reni, cum arată templul lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-am hotărât deja că ar fi înțelept să mergem spre casă. În plus, era din nou rândul lui Joan să gătească. — Nu se face să-i las baltă, spuse ea. Se bazează pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreo săptămână încoace, un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la același ceas cineva de la scara C privește și ea pe fereastră soarele coborând spre apus și vălul roz din urma lui. Apoi - coincidență - amândouă privitoarele și cititoarele - altă coincidență - își îndreaptă atenția - a treia coincidență - către același articol de la pagina opt din ultimul număr al Magazinului internațional: Luna, femeile și timpul Din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dar și cu piciorul, trecea agale pe Călărași, lua apoi un tramvai către Bariera Vergului, unde nu mai era de mult nici o barieră, se întorcea, o apuca spre miazăzi și ajungea la șoseaua de centură, iar se întorcea, pleca spre apus, spre Ghencea și Tăcerii, revenea și lua la rând puținele străzi rămase întregi din vechiul oraș-mahala de pe Delea Veche, ajungea la Sfântul Silvestru, și iarăși mergea către Vatra Luminoasă, o lua spre Tei și Plumbuita, se plimba prin parcuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe și până spre apusul carierei sale politice (prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă în acest caiet. Tot pe acest traseu s-au întâlnit și eroii săi. Domnul R. este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de acum va iubi în ea și pe mama copilului său. De când a cunoscut-o, i-a văzut adeseori degetele înroșite din cauza apei și a săpunului de rufe. Și de fiecare dată își amintea de răposata sa mamă. Abia spre apusul vieții, când ea nu mai putea munci, fiul a avut surpriza să descopere că mama are o mînă frumoasă, cu degete lungi, revenite la „forma originală”. „Doamne!, a exclamat ca pentru sine Profesorul, în acea seară când, în bucătăria de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind-o pe Clara, care țopăie în jurul lui, descoperind mereu câte ceva ce o oprește din drum, Domnul R. se îndreaptă spre „casa dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu, dramatic, cu totul altul decât acela spre care s-a înălțat de atâtea ori în vis, zburând lejer, fermecat de propria-i mobilitate, dar preocupat tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
știe unde pentru a intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că îl vede acum (presupune scriitorul P.H.Lippa) ca pe un fluture rotindu-se în jurul ei, în cercuri tot mai strânse, bătând din aripile înroșite de focul apusului, gata să fie prefăcute în scrum. Ceea ce nu se întâmplă, deoarece amândoi ies din joc când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l la vale după
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Îmi scrie un veteran ce și-a ruinat sănătatea pe fronturile din Răsărit și din Apus, în cel de al doilea război mondial: În Răsărit ne-am bătut cu Antihrist. În apus Stalin ne-a luat aliat împotriva Deutschland überales, ciuma neagră. Am scăpat cu viață din întâmplare. Visam să duc o viață normală, ca a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
Îmi scrie un veteran ce și-a ruinat sănătatea pe fronturile din Răsărit și din Apus, în cel de al doilea război mondial: În Răsărit ne-am bătut cu Antihrist. În apus Stalin ne-a luat aliat împotriva Deutschland überales, ciuma neagră. Am scăpat cu viață din întâmplare. Visam să duc o viață normală, ca a părinților mei. Diriguitorii lumii aveau însă alte planuri și alte vise. Viața mea nu mai era
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zis Aron, ce locuia cu sora lui, pe care o chema Catinca. Casa lor era compusă dintr-o cameră cu tindă - ce era cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura era de mălai (sorg
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie și plete albe ce îi atingeau umerii. Casa lui era cu fața spre apus, acoperită cu paie. În dreapta casei se aflau două bordeie mici cu câte o fereastră fiecare bordei și cu ușa direct de afară. În aceste două bordeie, trăiau două surori ale lui la care le spunea Chiracele și o altă babă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar a venit timpul când a trebuit să dea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rămîneau lui Sever două dificultăți de învins, dacă voia să se facă stăpîn pe statul întreg; una i se prezenta în Asia, unde Niger, comandantul suprem al armatelor din Asia, reușise să fie proclamat împărat; iar cealaltă se ivea în Apus, unde se afla Albinus care năzuia la rîndul lui să ajungă împărat. Și întrucît își dădea seama că este primejdios să se arate dușman față de amîndoi, hotărî să-l atace pe Niger și să-l înșele pe Albinus. Îi scrise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de două ori mai mulți locuitori decît puteau să trăiască din cultivarea pămîntului, iar prinții marilor Case se înarmau; erau niște hoți iluștri din necesitate, devastau alte țări și le cucereau. Se vede astfel, în Imperiul de Răsărit și de Apus, că acei barbari nu căutau, de obicei, decît pămînturi cultivabile pentru a-și asigura existența. Țările nordice nu sînt mai puțin populate decît erau atunci, dar cum luxul a făcut ca nevoile noastre să crească, faptul a dus la dezvoltarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dezamăgit de filmul cu Greta Garbo, care, timp de o săptămână, dezamăgi tot Madridul. Kilimanjaro este un munte acoperit de zăpadă, are o Înălțime de 5892 metri și se spune că e cel mai Înalt munte din Africa. Vârful dinspre apus este numit Masai „Ngàje Ngài“, Casa Domnului. Foarte aproape de acest vârf se află hoitul Înghețat și uscat al unui leopard. Nimeni nu a putut explica ce căuta leopardul la o asemenea Înălțime. Zăpezile de pe Kilimanjaro — Cea mai tare chestie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peste dealuri, păstrăvii se mutau În umbra răcoroasă de pe celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se lăsa soarele se mutau În mijlocul râului. Dacă ieșeai În clipa aia, chiar Înainte de apus, când ultimele raze făceau ca apa să devină orbitoare, puteai să prinzi câte un păstrăv mare oriunde te-ai fi așezat. Dar atunci era aroape imposibil să pescuiești, apa te orbea ca o oglindă a soarelui. Puteai oricând să pescuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]