8,551 matches
-
la el, la Oseacă (Mihai Mereuță), precum și la circul Tivoli al „profesorului” Aurică (Jean Constantin), pentru a realiza evadarea lui Mărgelatu din închisoare. Pretextând că aduce fân pentru caii închisorii, Oseacă este lăsat să intre în curtea închisorii cu un car de fân. În același moment, circul aflat lângă zidurile închisorii prezintă un număr al „omului-ghiulea” în care Buză de Iepure este catapultat de un tun peste zidul închisorii drept în carul cu fân al lui Oseacă. Buză de Iepure intră
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
este lăsat să intre în curtea închisorii cu un car de fân. În același moment, circul aflat lângă zidurile închisorii prezintă un număr al „omului-ghiulea” în care Buză de Iepure este catapultat de un tun peste zidul închisorii drept în carul cu fân al lui Oseacă. Buză de Iepure intră în închisoare, eliberează deținuții și pe Mărgelatu și fug ascunși în carul de fân. În închisoare, Mărgelatu auzise de la un boier înlănțuit pe nume Hargot (Vasile Nițulescu), care fusese acuzat că
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
un număr al „omului-ghiulea” în care Buză de Iepure este catapultat de un tun peste zidul închisorii drept în carul cu fân al lui Oseacă. Buză de Iepure intră în închisoare, eliberează deținuții și pe Mărgelatu și fug ascunși în carul de fân. În închisoare, Mărgelatu auzise de la un boier înlănțuit pe nume Hargot (Vasile Nițulescu), care fusese acuzat că a încercat să-l răstoarne pe domnitorul Gheorghe Bibescu (Ion Besoiu), o poveste despre existența unei comori. Boierul înlănțuit moștenise de la
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutrețului. Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură de pilaștri, iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. Hanul dispunea de patru
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
Albert Lam, președinte și director executiv. Compania de automobile electrice Anderson Electric a început construirea de automobile sub marca Detroit Electric cu mai mult de 100 ani în urmă[3]. În 7 februarie 2008 la anunțarea unei fuziuni, US electric car pioneer și China Youngman Automotive Group au anunțat că vor reînvia marca veche de 100 ani a automobilului electric Detroit Electric pentru un grup comun de fabricație a autovehiculelor pentru a aduce pe piață noi tehnologii pentru vehicule. În august
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
avut loc la Dortmund, pe 19 iulie pe Bundesstraße 1, sub motto-ul "Highway of Love". Evenimentul a fost planificat că un "Love Weekend", cu petreceri în întreaga regiune. Pentru prima dată scenă electronică turcească a fost reprezentată de propriul car alegoric, numit "Turkish Delights". Estimarea oficială este a fost de 1,6 milioane de vizitatori ce au participat, ceea ce o face cea mai mare etiție până la acea dată. Evenimentul din 2009, planificat pentru Bochum, a fost anulat, un an mai
Love Parade () [Corola-website/Science/320138_a_321467]
-
terminat la scurt timp după moartea sa, nu mai mult de 40 de ani. Practic, toate suprafețelor sale, coloane, glafuri chiar acoperișurile sunt sculptate. Există kilometri de scutiri ilustrând scene din literatura de specialitate, inclusiv unicorni, grifoni, dragoni înaripați trăgând carele precum și războinici în urma unui elefant și fetele dansând . În galerie,pe un singur perete este decorat aproape 1.000 de metri pătrați de basoreliefuri. Găurile de pe o parte a zidului Angkor indică faptul că acestea au fost decorate cu foi
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
mai tare cu atât luminozitate lor lăuntrică e mai mare. Devașii sunt capabili să se deplaseze rapid pe distanțe mari și chiar zboară prin aer, deși devașii inferiori realizează (uneori) acest lucru numai prin ajutoare magice, cum ar fi un car zburător. Devașii sunt grupați în trei clase în funcție de locul în care dintre cele trei dhătus sau "tărâmuri" ale universului s-au născut. Devașii de Ărūpyadhătu nu au nici o formă fizică sau locație, ei locuiesc în meditație pe subiecte fără formă
Deva (Budism) () [Corola-website/Science/321248_a_322577]
-
legat de „măsărit” (tâmplărie), precum și de zidărie, a fost foarte răspândit în sat. Exponenți ai acestei meserii au fost Ioan Gligor Popa (1858) și . "Împletitul din nuiele și răchită" era o îndeletnicire prin care racovicenii confecționau unele părți componente ale carului sau căruțului: „leși”, „funduri”, „șârigle”, coșuri, vârșe. Acest meșteșug era practicat cu precădere de către țiganii din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele părți lemnoase ale uneltelor agricole. Rotari vestiți au fost: Gheorghe Foarcoș, Nicolae Zdrenghea, Ioan Săbăduș, Iosif Sîrbu
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
este un automobil fabricat de Ford Motor Company începând cu 1964. Tot atunci Ford introduce clasa de automobile "pony car" („mașină ponei”). Mustangul, al treilea nume ca vechime care este și acum produs de Ford, a trecut prin multe schimbări până a ajunge la a cincea generație. Numele se trage de la avionul de vânătoare P-51 Mustang din Al Doilea
Ford Mustang () [Corola-website/Science/320555_a_321884]
-
6,9L/100Km pe autostradă. A treia generație de mustang a fost construită în 1979, sub conducerea lui Jack Teniac. În 1982,a fost reintrodusă versiunea GT. Acesta ar trebuit să fie un model cu performanțe înalte, o adevărată muscle car. Motorul adoptat de către acest model era un Windsor V8 5.0 L cu o putere de 157 CP (134 kW). Transmisia avea patru trepte. Mașina a fost promovată cu sloganul "The Boss is Back". De-a lungul anilor, puterea a
Ford Mustang () [Corola-website/Science/320555_a_321884]
-
(, ) a fost unul dintre cele mai populare sporturi din Grecia antică, Imperiul Roman și Imperiul Bizantin. Cursele carelor de luptă se dovedeau adesea periculoase atât pentru conducător cât și pentru cai, acestea încheindu-se frecvent cu răni grave sau chiar moartea participanților, dar generând un puternic entuziasm printre spectatori. La Jocurile Olimpice antice precum în alte Jocuri Panelenice, sportul
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
problemele politice. Rivalitatea lor a culminat cu declanșarea Răscoalei Nika, moment care a marcat însă și declinul gradual al acestui sport. Apariția sau rădăcinile curselor de care nu este cunoscută cu exactitate dar se presupune a fi apărut odată cu însăși carele de luptă. Este cunoscut dintr-o reprezentare artistică de pe fragmentele unui vas din ceramică faptul că sportul exista în lumea miceniană dar prima referință literară este cea descrisă de Homer, la jocurile funerare ale lui Patrocle. Participanții la această cursă
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
a provocat pețitorii fiicei sale Hippodamia, la o întrecere, dar a fost învins de Pelops, cel care avea să fondeze Jocurile în onoarea victoriei sale. La Jocurile Olimpice antice precum și la alte Jocuri Panelenice, existau două tipuri de curse, cea a carelor de luptă cu patru cai () și cea cu doi cai () care erau în esență asemănătoare exceptând diferența de număr de cai. Competiția carelor de luptă a fost pentru prima dată introdusă la Jocurile Olimpice din 680 î.e.n. odată cu extinderea duratei evenimentului
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
victoriei sale. La Jocurile Olimpice antice precum și la alte Jocuri Panelenice, existau două tipuri de curse, cea a carelor de luptă cu patru cai () și cea cu doi cai () care erau în esență asemănătoare exceptând diferența de număr de cai. Competiția carelor de luptă a fost pentru prima dată introdusă la Jocurile Olimpice din 680 î.e.n. odată cu extinderea duratei evenimentului de la una la două zile pentru acomodarea cu noul sport (dar, în realitate, nu acesta a fost evenimentul fondator). Noul sport nu a
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
atleții parcurgeau aproximativ 180 de metri, dar era mult mai importantă decât celelalte curse ecverstre cum ar fi cea de călărie la care s-a și renunțat, la Jocurile Olimpice antice, destul de timpuriu. Atât cursa de călărie cât și cea a carelor de luptă se țineau la hipodrom. Acesta era situat în colțul sud-estic al sanctuarului din Olympia, pe o zonă plată întinsă de la sud de stadion și care se întindea aproape paralel cu acesta. Până de curând, locația sa exactă era
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
320 m lățime (patru stadii lungime și un stadiu și patru "plethra" lățime). Hipodromul era împărțit longitudinal în două piste de o piatră sau de o barieră din lemn denumită "embolon". Ambele curse, și cea de călărie și cea a carelor, porneau spre est, apoi ocoleau pe la "embolon" și se întorceau pe a doua pistă, concurenții galopând spre vest, iar distanțele parcurse variau în funcție de eveniment. Pistele centrale erau împrejmuite de bănci pentru spectatori, naturale (în nord) și artificiale (în partea sudică
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
semnaliza începutul cursei și erau coborâte pe măsură ce aceasta evolua pentru a semnaliza numărul te tururi rămase. Acestea erau probabil sculpturi din bronz ale respectivelor animale și erau amplasate pe stâlpii de la linia de start. În majoritatea cazurilor, proprietarul și conducătorul carului de luptă erau persoane diferite. În 416 î.e.n., generalul atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul Pindar laudă curajul lui Herodot din Teba de a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile puteau, teoretic, să
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul Pindar laudă curajul lui Herodot din Teba de a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul Pindar laudă curajul lui Herodot din Teba de a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care a câștigat cursa carelor de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa carelor era o metodă prin care grecii își demonstrau propria prosperitate. Cazul lui Alcibiade indică, de asemenea, că era o metodă alternativă de opulență, de expunere publică a faimei pentru cei bogați. Conducătorul de car era de obicei un membru al
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]