10,204 matches
-
conte de Portland, pe care l-a făcut Lord Trezorier. Prima măsură adoptată de Carol, a fost reintroducerea unei legi antice, din 1279, în baza căreia erau amendați toți gentilomii care, invitați, nu s-au prezentat pentru a fi aleși cavaleri cu ocazia încoronării, sau a nașterii unuia dintre copiii regelui. Se obișnuia ca la încoronarea regelui, să fie aleși câțiva proprietari de pământ, dintre cei care posedau terenuri în valoare de cel puțin patruzeci de sterline, pentru a fi numiți
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cu ocazia încoronării, sau a nașterii unuia dintre copiii regelui. Se obișnuia ca la încoronarea regelui, să fie aleși câțiva proprietari de pământ, dintre cei care posedau terenuri în valoare de cel puțin patruzeci de sterline, pentru a fi numiți cavaleri ai armatei regale. Au fost amendați toți cei care nu s-au prezentat la încoronarea din 1626. În 1635 visteriile regale au încasat peste 170000 de sterline, doar din colectarea taxelor pentru numirea de cavaler. În 1634 regele a impus
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
sterline, pentru a fi numiți cavaleri ai armatei regale. Au fost amendați toți cei care nu s-au prezentat la încoronarea din 1626. În 1635 visteriile regale au încasat peste 170000 de sterline, doar din colectarea taxelor pentru numirea de cavaler. În 1634 regele a impus (cu un "writ") o nouă taxă "Ship money", o taxă în bani în favoarea marinei militare, pentru apărarea coastelor și a navelor comerciale. Chiar dacă Anglia nu era în război, era de importanță primară constituirea unei flote
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
1971), " Încercarea de a nu muri" (1980), "Piramida Singurătății" (2000) și volumele postume "Ninge la o margine de existență" (2002),"Decebal" (2003), "Improvizația nisipului" (2006), "Răsărit de Luceafăr" (2010). Laureat al Premiului de Stat (1980), Maestru emerit în Arte (1983), cavaler al Ordinului Republicii (1998). În "Poeți din Basarabia", Adrian Dinu Rachieru remarcă: "Nici bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat cu sinele în registrul meditației calme, totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion Gheorghe se mai distinge printr-o galaxie de teme, de motive, unele abordate pentru prima oară în spațiul liric, de la "vraciul / regele-zeu", din spațiul mitosofic pelasgo-daco-thracic / valahic (românesc-arhaic), și "Cavalerul Thrac / Zalmoxian (Cabir / Danubian)", până la "satanismul / demonismul, apocalipticul mașinist / tehnologic al secolului al XX-lea", poluant, distrugător de civilizații arhetipale, în alarmantă expansiune percepută în primul rând ca un cancer al sufletului societăților umane, sau până la angajarea poeziei întru restabilirea
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”". Cu ocazia zilei Majestății Sale Regele Mihai, la 25 octombrie 2014 a primit din partea Casei Regale a României, prin intermediul Principesei Moștenitoare Margareta, decorația Ordinul Coroana României în grad de cavaler. Ceremonia s-a desfășurat la Castelul Peleș, fiind urmată de un dineu în onoarea Regelui. A primit titlul de Cetățean de Onoare al localităților Suceava, Rădăuți, Siret, Pojorâta, Ciocănești și Vicov (jud. Suceava), precum și al comunelor Ion Creangă din județul
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de mari de țărani și cavaleri de rang inferior, care au plecat pe propria răspundere către Ierusalim. Țăranii fuseseră chinuiți de foamete, secetă și ciumă cu mulți ani mai înainte de 1096, unii dintre ei văzând în cruciadă probabil o modalitate de a scăpa de greutăți. Mobilizarea
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
mișcări de populație. Milenarismul, credința conform căreia sfârșitul lumii este iminent, foarte răspândită la începutul secolului al XI-lea, a cunoscut o revenire în forță. Răspunsul maselor a depășit orice așteptări: în timp ce Papa Urban se aștepta la câteva mii de cavaleri, el s-a trezit cu o migrație în masă a aproximativ 100.000 de persoane, dintre care cei mai mulți erau luptători neexperimentați, printre ei aflându-se și femei și copii. Un căugăr carismatic și orator bun, Pierre l'Ermite din Amiens
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
Orașul Sfânt asigurând fără nicio îndoială o bună cunoaștere a locației către care urmau să se îndrepte cruciații și a distanțelor care trebuiau străbătute. În mulțimea de cruciați total nepregătiți din punct de vedere militar se afla un grup de cavaleri bine antrenați, care conducea deplasarea cruciaților, așa cum era viitorul cronicar Fulcher din Chartres și Gautier Sans-Avoir (Gautier cel Fără-de-Avere). Acesta din urmă era un cavaler sărăcit, fără lord protector și fără vasali, dar cu o bogată experiență războinică. Cuvintarea lui
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
mulțimea de cruciați total nepregătiți din punct de vedere militar se afla un grup de cavaleri bine antrenați, care conducea deplasarea cruciaților, așa cum era viitorul cronicar Fulcher din Chartres și Gautier Sans-Avoir (Gautier cel Fără-de-Avere). Acesta din urmă era un cavaler sărăcit, fără lord protector și fără vasali, dar cu o bogată experiență războinică. Cuvintarea lui Urban al II-lea, care a reamintit despre fabuloasela fertilitate a paminturilor din tarile orentului, i-a instigat si pe tarani, care sperau la o
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
Comandantul orașului a fost luat prin surprindere și nu a permis intrarea pelerinilor în zona fortificată. Cruciații au jefuit zonele rurale înconjurătoare. Aceste jafuri au dus la lupte izolate cu militarii garnizoanei Belgradului și, pentru ca lucrurile să se înrăutățescă, 16 cavaleri ai lui Gautier au încercat să jefuiască o piață din Semlin. Aici, cavalerii au fost dezbrăcați de armuri și haine, care au fost atârnate pe zidurile castelului local. Până la urmă, cruciații au primit permisiunea să se deplaseze către Niș, unde
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
în zona fortificată. Cruciații au jefuit zonele rurale înconjurătoare. Aceste jafuri au dus la lupte izolate cu militarii garnizoanei Belgradului și, pentru ca lucrurile să se înrăutățescă, 16 cavaleri ai lui Gautier au încercat să jefuiască o piață din Semlin. Aici, cavalerii au fost dezbrăcați de armuri și haine, care au fost atârnate pe zidurile castelului local. Până la urmă, cruciații au primit permisiunea să se deplaseze către Niș, unde li s-a asigurat hrană și unde au așteptat autorizația pentru traversarea teritoriilor
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
au ales un nou conducător, un italian numit Rainald, în vreme ce francii l-au ales pe Geoffrey Burel în funcția de comandant. Pierre a pierdut orice control asupra expediției. Deși împăratul bizantin îl îndemnase pe Pierre să aștepte principala armată a cavalerilor, călugărul își pierduse aproape întreaga autoritate, iar cruciații s-au împrăștiat în mai multe coloane în mișcare. Francii au ajuns la Niceea, un oraș întărit aflat sub controlul turcilor, unde au reușit să jefuiască suburbiile. Germanii, pentru a nu fi
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
societatea cruciată din Regatul Ierusalimului. Alte informații mai pot fi luate și din scrierile călătorilor medievali Benjamin din Tudela și Ibn Jubayr. În secolul al XIII-lea, Jean de Ibelin a făcut prima listă a fiefurilor și a numărului de cavaleri de pe fiecare posesiune feudală. Raportul său nu amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a făcut prima listă a fiefurilor și a numărului de cavaleri de pe fiecare posesiune feudală. Raportul său nu amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu dezvoltarea comerțului și cu venirea de noi cavaleri ai ordinelor militare în regat, situația s-a îmbunățățit. Emigrarea continuă a crescut populația de origine francă până la aproximativ 25 - 35% din
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu dezvoltarea comerțului și cu venirea de noi cavaleri ai ordinelor militare în regat, situația s-a îmbunățățit. Emigrarea continuă a crescut populația de origine francă până la aproximativ 25 - 35% din populația regiunii pe la sfârșitul secolului al XII-lea. Unii musulmani s-au reîntors în regat, după ce fugiseră după
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
principal din arabi, sirieni și greci, pe care stăpânii nu se puteau baza mult nici ca forță de muncă, nici ca supuși de încredere ai regatului. Problema lipsei de personal militar a fost rezolvată parțial prin crearea ordinelor militare. Ordinele cavalerilor templieri și cavalerilor ospitalieri au fost înființate în primii ani de existență ai regatului și deseori ei au luat locul nobililor în zonele rurale. Deși cartierele lor generale erau în Ierusalim, cavalerii trăiau deseori în castele vaste și cumpărau pământ
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
sirieni și greci, pe care stăpânii nu se puteau baza mult nici ca forță de muncă, nici ca supuși de încredere ai regatului. Problema lipsei de personal militar a fost rezolvată parțial prin crearea ordinelor militare. Ordinele cavalerilor templieri și cavalerilor ospitalieri au fost înființate în primii ani de existență ai regatului și deseori ei au luat locul nobililor în zonele rurale. Deși cartierele lor generale erau în Ierusalim, cavalerii trăiau deseori în castele vaste și cumpărau pământ de la alți nobili
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fost rezolvată parțial prin crearea ordinelor militare. Ordinele cavalerilor templieri și cavalerilor ospitalieri au fost înființate în primii ani de existență ai regatului și deseori ei au luat locul nobililor în zonele rurale. Deși cartierele lor generale erau în Ierusalim, cavalerii trăiau deseori în castele vaste și cumpărau pământ de la alți nobili, care nu-și permiteau să mai păstreze moșiile. Case ale templierilor și ospitalierilor au fost înființate în toată Europa de Vest, noi recruți fiind trimiși spre Țara Sfântă, ceea ce ducea la
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
populată. Din acest motiv, regele convoca deseori Curtea în orașe mai puțin importante precum Acra, Tyr sau Nablus sau în orice altă locație se afla. În Ierusalim, familia regală a locuit la început pe Muntele Templului, mai înainte de înființarea Ordinului cavalerilor templieri, iar mai târziu în palatul din jurul Turnului lui David. Mai exista un complex de palate regale în Acra. Baldwin al II-lea a fost urmat la tron de fiica sa Melisende, care a domnit împreună cu soțul său, Fulk, fostul
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a căsătorit pentru a patra oară, de data asta cu Amalric de Lusignan, fratele lui Guy. Au fost făcute pregătiri pentru Cruciada a patra, care însă, în loc să elibereze locurile sfinte, a fost deturnată, fiind atacat și ocupat Constantinopolulul în 1204, cavalerii cruciați nemaiajungând niciodată la Ierusalim. Atât regina Isabella cât și regele Amalric au murit în 1205, din nou coroana revenind unei fete minore, fiica celor doi, Maria de Montferrat. În 1210, Maria a fost căsătorită cu un sexagenar experimentat, Jean
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
au fost uciși sau, supraviețuitori, au fost luați prizonieri și au fost vânduți în târgurile de scalvi. Pierre și un mic număr de pelerini au rămas la Constantinopol în iarna 1096 -1097, lipsiți de ajutorul bizantin, așteptând armatele cruciate de cavaleri și soldați de meserie, singurii alături de care mai putea spera să ajungă la Ierusalim. Când au sosit principii și cavalerii lor, Pierre li s-a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
mic număr de pelerini au rămas la Constantinopol în iarna 1096 -1097, lipsiți de ajutorul bizantin, așteptând armatele cruciate de cavaleri și soldați de meserie, singurii alături de care mai putea spera să ajungă la Ierusalim. Când au sosit principii și cavalerii lor, Pierre li s-a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
îl credeau deja pe Pierre ca fiind inițiatarul mișcării. Originea unei astfel de legende poate fi de oarecare interes. Heinrich von Sybel dugerează în lucrarea sa "Geschichte des ersten Kreuzzuges" că în tabăra "pauperilor", care exista imediat lângă cea a cavalerilor, Pierre a început să fie idolatrizat în paralel cu un proces asemănător care îl privea pe Godfrey de Bouillon. Considerând ca valabil acest punct de vedere, Pierre ar fi devenit în mod natural inițatorul cruciadei, tot așa cum Godfrey a devenit
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
țăranilor, istorici mai apropiați de zilele noastre consideră asemenea părere ca un exemplu elocvent al amplificării legendare a faptelor primei cruciade, o amplificare care a dus încă din timpul cruciadei a uneia sau alteia dintre tabere (a "pauperilor" sau a cavalerilor). Cei mai de încredere autori care au oferit informații despre istoria lui Pierre l’Ermite sunt considerați Ana Comnen pentru adevăratul Pierre și "Gesta Francorum" al lui Albert de Aix pentru legendarul Pierre.
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]