8,539 matches
-
ar trebui să continue cu o dezbatere între traducători, specialiștii diverselor științe sociale, redactori de carte. Altminteri, jargonul științelor sociale în limba română, ca și acela din medicină (unde se spune menton, pronunțat ca atare, în loc de neaoșul bărbie; și, mai ciudat, halenă în loc de respirație grea/urât mirositoare ș.a.m.d.) ori inginerie (de unde, prin căderea în registrul popular, ne vin celebrele manșaler și chiuloasă), va scăpa oricărei presiuni normative. E o simplă glosă resemnată pe tema endemicului clivaj dintre limba naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
film pe această temă. Notabilă este prezentarea mișcării legionare în Bietul Ioanide, cea mai amplă și detaliată la nivel de ideologie de până atunci. Firește, calea legionară este respinsă (Ioanide către comunistul Dragavei „Botticelli ”: „Ei au ales glonțul, noi mistria. Ciudat e că nu există cale de mijloc”), dar filmul degajă un anume regret pentru energiile consumate greșit de extrema dreaptă. Suntem în perioada în care se încurajează tacit reabilitarea imaginii mareșalului Antonescu (vezi Delirul lui Marin Preda), după ce se făcuseră
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fost membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central, promovat în 1965, și I. Răceanu, cu o carieră de ilegalist sinuoasă. Tonul scrisorii era amenințător, vechii tovarăși afirmând că s-au hotărât să vorbească înainte de a fi prea târziu. Este foarte ciudat că Ceaușescu și clanul său nu au luat în considerare pericolul pe care îl reprezenta acest mesaj, prin conținutul său și prin faptul că circula. Ceaușescu îl cunoștea pe Pârvulescu, știa că acesta nu îl suportă, îl considera un fals
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a acesteia. Acest spectacol masca rolul represiv al armatei în întregul ei, singularizând și demonizând exclusiv Securitatea. El deschidea calea unei eventuale intervenții sovietice legitime, intens evocată în zilele de 23 și 24 decembrie, atât în emisiunile de radio interne (ciudat, însă, practic niciodată în cele TV), cât și în afara României, în schimburile diplomatice la nivel internațional. Escalada de neliniște și de panică provocată de virulența acestui bizar episod al "teroriștilor" a putut servi, în fine, și drept justificare pentru lichidarea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în care fiecare dintre tabere pune în joc și mijloace materiale, și mijloace de propagandă și dezinformare: de partea românească, televiziunea, care, departe de a calma spiritele, le incită, în continuitate perfectă cu propaganda național-ceaușistă; de partea maghiară, reporteri care, ciudat, se găseau la Târgu-Mureș în mare număr pe 19 martie, și care îi demonizează sistematic și exclusiv pe români, la nevoie chiar fabulând fără ezitare 66. Din fericire, experiența a eșuat în esența ei: oricare vor fi fost crizele cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
statului totalitar, reprezentanții noii puteri nu se sfiesc să abiliteze serviciile de informații pentru a asculta telefoanele liderilor Opoziției, dar și ale ziariștilor, sau pentru a organiza campanii de amenințări telefonice sau prin corespondență, în vreme ce președintele Iliescu își număra destul de ciudat mandatele prezidențiale: în noiembrie 1996, când candida din nou pentru alți patru ani, el exercitase fără întrerupere cea mai înaltă magistratură în stat din 22 decembrie 1989, adică de 7 ani. Mai grav decât acest sofism care alunecă pe lângă constituție
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Dacă, însă, medicii de astăzi au dreptate atunci rezultă că acest bandaj gros ce învelea capul și fruntea lui Eminescu era menit, mai degrabă, să acopere semnul celei de-a doua lovituri a lui Petrea Poenaru. Revenind la Dr. Vineș, ciudat ni se pare că el păstrează, în această „anamneză”, momentul cu totul nesemnificativ al pietricelei care a creat un mic erizipel ce s-a vindecat apoi repede. Dacă, să punem, pacientul și-ar fi pierdut vreun dinte în spital și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: „România liberată! România liberată!” și se crede că a cântat „Deșteaptă-te, Române”. Această „deșteptare” este o temă a vieții dar și a operei, astfel că nu pare deloc ciudat că poetul o trăiește, ca temă, și în sanatoriu. Ilie Ighel mai citează, în aceleași amintiri, o strofă din poemul „Viața” despre care spune iarăși: „Poezia fără titlu găsită în notesul său, după moarte-i”. Fusese publicată în Fântâna Blandusiei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de această casă cu larga, cuprinzătoarea ei livadă începe pădurea - și imediat între copaci se deschide locul numit Poiana Țigăncii, atât de frecventat de către Veronica Micle. Ca să ajungă în această poiană, ea trecea, așadar, zilnic pe lângă casa poetului. E foarte ciudat că Octav Minar nu spune nimic, în 1924, despre această casă - deși amintește de poiana de deasupra ei. Să nu fi fost la fața locului? Să-i fi ascuns călugărițele taina (pe care o va descifra, de altfel, abia Zoe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lunii - care de data aceasta înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n’umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala î din în, și ar fi trebuit scrie zugrăvite’n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze pentru sens. Într-adevăr, una e una și alta e alta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este mult erodat prin punctuația editorilor; mai exact spus: mistica este deturnată în psihologie. Se poate studia mai bine acest segment al creației eminesciene în poeziile postume, acelea care n au trecut prin prea multe mâini interpretative. Cu atât mai ciudat mi se pare că dl. Răzvan Codreanu nu vede, n-aude: dânsul citește și citează chiar din postume. Ca să vă dați, însă, seama ce efecte pot avea afirmațiile dânsului, citez câteva ecouri la textul pe care și l-a postat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
articol și apoi a spus: „Cât de mult îl invidiez pe Frege. Aș dori să fi putut scrie în acest fel.“135 Lui Drury, care l-a vizitat pentru ultima dată în casa doctorului Bewan, i-a spus: „Nu este ciudat? Știu, de fapt, că nu mai am mult de trăit, nu mi trece prin minte să reflectez la «o viață după moarte». Întregul meu interes se îndreaptă spre această viață și asupra a ceea ce mai sunt în stare să scriu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori să vă revăd. Dar dacă ne vom întâlni ar fi greșit să ocolim discuțiile despre lucruri serioase, nefilozofice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
H.F. Amiel). * Este interesantă explicația dată de H. de Balzac nevoii pe care o simt unii oameni de a fi flatați: „SÎnt oameni care se feresc de cei apropiați lor, dar se lasă cu totul pe seama primului venit. Fapt moral ciudat, dar adevărat, a cărui rădăcină este ușor de găsit chiar În inima omenească. Poate că unii nu mai au nimic de cîștigat de la cei cu care viețuiesc laolaltă; după ce și-au arătat golul din suflet, ei sînt judecați În taină
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care este capabil să facă saltul spre „bunul-simț” poate evita lucrul acesta. * „Iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Acest percept moral creștin cuprinde un paradox subtil, care i-a prilejuit filosofului Lucian Blaga un comentariu ironic, pe măsură: „Ciudat: În această poruncă a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat. În numele iubirii față de aproapele, ni se cere la fiecare pas să ne sacrificăm pentru «egoismeleă altora”. * „Și-mi caut leacul/Și la Dumnezeu și la dracul.” (Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la amintirea lui.” (N. Iorga) Desigur, este mai grea rușinea care te Împiedică În intenția de a face un lucru rău, decît rușinea care se limitează la simplul regret al aducerii aminte. * „Înre cel Înșelat și cel care Înșală, e ciudat că se rușinează mai mult cel dintîi.” (N. Iorga) De fapt, cel Înșelat este rușinat nu atît de el Însuși, și anume de naivitatea de a se fi lăsat Înșelat, ci este rușinat la gîndul că un semen de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a face să se creadă că suntem”. În același context La Bruyère remarca sarcastic: „Noi căutăm fericirea În afara noastră și În părerea oamenilor, pe care-i știm lingușitori, nesinceri, nedrepți, plini de invidie, de toane și de idei preconcepute; ce ciudat!”. * „Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.” (Horațiu) Explicația este legată de o limită a psihologiei umane: „Același om nu poate să știe totul; fiecare e Înzestrat cu alt dar” (Euripide). * „Niciodată nu va fi fericit cel pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
stă un vînător, cu arc și săgeată ascuțită În mînă; În jurul nostru dă tîrcoale un șoimă Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vînător și acesta nimeri cu săgeata șoimul. Amîndoi porniră iute spre lăcașul lui Yama (zeul morții). Ciudat e mersul destinului!” (Cf. T. Simenschy, Un dicționar al Înțelepciunii, 1979). * „După ce descoperim că viața nu are nici un sens, nu ne rămîne nimic altceva de făcut decît să-i dăm un sens.” (Lucian Blaga) Condiția omului este, evident, filosofică: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dames, al cărui subiect se bazează pe dialogurile imaginare dintre Susanne și Fanchon. Tonul este intim, iar cei doi protagoniști se adresează unul altuia cu apelativul„vere“. Libertatea limbajului a făcut probabil deliciul cititorilor secolelor trecute:„Fanchon: Vara mea, este ciudat: de când Robinet s-a culcat cu mine, și după ce am văzut și am simțit lucrurile, examinând motivele, tot ce mi-a spus înainte, despre asta, mama, îmi par niște prostii și povești pentru a distra copiii “ în mod curios, toate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru presa care a apărut a doua zi, după discursul ministrului de finanțe, mesajul principal receptat a fost altul: Până acum, guvernul ne-a mințit. De unde rezultă această interpretare? Din același text și același context lingvistic. Explicația acestui fenomen, aparent ciudat, devine mai simplă dacă facem apel la conceptul de presupoziție. Teoria presupoziției este prea complexă și specializată ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mult decât atât, „interpretarea Însăși este o formă de recurență” <ref id=”54”> Ibid., p. 56 referință </ref>. Autorii fac diferența Între contextul extern (setul de evenimente reale) și contextul psihologic, „un set recurent de evenimente mentale, legate În mod ciudat unele de altele, astfel Încât caracteristicile principale să se repete cu o anumită uniformitate” <ref id=”55”> Ibid., p. 57 referință </ref>; un rol important al contextului psihologic este acela de a face legătura Între contexte externe diverse. În legătură cu aceste raporturi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sunt adevărate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce într-o lume a cărei explorare n-a fost încă începută și care va fi bogată în surprize. Ceea ce știm deja în mod cert este că rugăciunea poate produce efecte vizibile. Oricât de ciudat pare acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere, primește și că celui ce bate, i se va deschide. În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu și om. Efectele rugăciunii nu sunt
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pentru concurenți, dar și pentru ei înșiși. Ba, indivizii pot să aibă o opțiune constantă pentru competiție, chiar dacă jocurile/ situațiile competitive sunt ineficiente și dezumanizatoare. Ei își sabotează singuri interesele personale (pe durată medie și lungă). Oricât ar părea de ciudat, această situație are potrivit specialiștilor câteva explicații (Boncu, 2006): • într-un fel, individul care a cedat tentației de a-și mări profitul individual în dauna partenerului apucă un drum fără întoarcere. În situația în care "amândoi participanții aplică strategii competitive
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competitiv, dar care ia uneori și decizii cooperante; • stilul/comportamentul Coolidge 27: este comportamentul care se manifestă cooperant, dar care optează din când în când și pentru competiție. După cum se vede, specialiștii acceptă existența cooperantului necondiționat. Oricât ar părea de ciudat, în societatea hiperconcurenței (Lipovetsky, 2007) există, totuși, asemenea comportamente și relaționări. Pentru Gerald Shure, Robert Meeker și Earle Hansford (1965, apud Boncu, 2005, p. 99), "persoana dispusă la cooperare necondiționată este un cooperativ animat de motive etice, deosebit de cooperativul nehotărât
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
față de lume, pierderea respectului de sine și a respectului celorlalți" (p. 67). Fără a fi propriu-zis o emoție, depresia are însă un puternic conținut emoțional. Ea este mai curând "o stare în care energia normală a vieții pare în mod ciudat secătuită. Ea poate merge potrivit lui F. Wilks (2003) de la un sentiment vag de tristețe până la sentimentul puternic de disperare" (p. 29). Oricum, ea nu este o problemă sufletească superficială. Gândurile depresivului se traduc printr-o triplă viziune negativă: a. asupra
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]