9,485 matches
-
subzistență, ar putea fi mai urgente alte forme de ajutor social decât educația. Psihologul american Kurt Lewin (citat de Vincent, 1972), în urma unei cercetări pe diferite tipuri de climat educațional, a încercat o codificare a elementelor ce determină un bun climat educațional, aspecte pe care ar trebui să le aibă în prim-planul atenției orice familie, iar acolo unde este cazul, să fie ajutate să le îndeplinească. Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă și le propune ca porunci ale
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
respinge informațiile. În același timp, există și un dezavantaj: pot interveni interpretările greșite și lipsește schimbul direct de opinii care se face cu ocazia activităților din grup sau a îndrumării personale. În ansamblu, mijloacele de informare în masă creează un climat de opinie și pot influența atitudinile părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor. Specialiștii (Stănciulescu, 2002) informează și asupra faptului că mediul de rezidență poate influența stilurile de educație ale părinților, precum și strategiile acestora. Astfel, dacă familia locuiește într-un cartier
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
faptele educative; - cultivarea unor obișnuințe educative noi. - amenajarea mediului; - diversificarea comportamentului în vederea îmbogățirii calității educative a mediului. - ansamblul populației. - stimulare, experiență; - pluri-referință; identificare; - obișnuință; - animator. 2. Asistență educativă - restaurarea conduitelor favorabile dezvoltării. - schimbarea comportamentului și a atitudinilor în vederea creării unui climat favorabil dezvoltării. - propus de către o instituție socială; - părintele nu a solicitat ajutor. - modificare comportamentală; - urmărire educativă; - funcționare autonomă; - capacitate de schimbare; - asistent social 3. Tutelă educativă - restaurarea autonomiei familiale; - suscitarea atitudinii favorabile schimbării. - propus de o instituție socială; - are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul. „Fonografelor publice” le-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spre casă/ Ori ca Villon topit de băutură -”. Alegerea numelor lui Edgar Poe și Verlaine nu e însă întîmplătoare. Și nici inedită. Alături de alți cîțiva, ei reprezentau „modernitatea”, adică o atitudine nouă, cu aspecte insolite. Literatura lor se potrivea cu climatul moral de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. La noi, Poe e (împreună cu Schopenhauer) „scriitorul preferat” al lui Maiorescu. Puternic, efectul lui asupra celor mai tineri e redat în următoarea pagină de confesiune scrisă de unul dintre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Problema a fost abordată și de Gala Galaction în Doctorul Taifun: „De cînd e lumea - concluzionează împăciuitor un personaj - femeile au fost unele univire și altele plurivire”, apartenența la prima sau la a doua clasă fiind nu o dată influențată de climatul social 12). Reporterii epocii caută, de asemenea, să ajungă la cauzele ei13). Prostituatele lui Bacovia sînt anonime, deziluzionate, umile. N-au alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice-se - în 1914 și publicată în 1930. Ca atmosferă, ea corespunde ambelor date, ceva mai mult însă cu climatul existent la cea din urmă. ,,Vălmășag milionar’’ înseamnă, cum lesne se înțelege, ,,amestec, mulțime, grămadă de milionari’’. în 1930, aceștia erau mai numeroși decît în 1914, pentru că, în intervalul celor șaisprezece ani, se iviseră așa - numiții ,,îmbogățiți de război’’, ,,oamenii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la o ”reducere simțitoare a efectivelor de jandarmi”. La Bacău, oraș cu o populație de peste 30.000 de locuitori (spre 50.000, cu flotanții), paza de noapte era făcută de numai 25 de agenți de poliție. „Crize” ilustrează deci acest climat de nesiguranță și teroare. Odată incidentul evitat și cauza emoțiilor lămurită, strofa a treia a poemului repune în drepturi rațiunea și calmul: „Dar vezi... m-a ocolit acuma.../ El s-a temut mai mult, - săracul.../ Pe luna palidă, pustie,/De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai secolului XX a unor scriitori tineri ce dovedesc „sănătate și putere”, inspirîndu-se, ca și „premergătorii” lor junimiști, din „viața poporului nostru”, disprețuind totodată „ademenirea curentelor literare de aiurea”3). La Bacovia, însă, „toamnă literară” nu se referă nici la climatul literar, nici la producția editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ închide oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul ofilește totul în afară de ideea de nimicnicie, singura care nu numai că rezistă, dar și crește într-un asemenea climat. Bacovia a exercitat o influență à retardement, dar persistentă. A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor sau intelectual născut aci. Numele său a avut „repercusiune creatoare”: s au scris poezii, s-au compus cîntece
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
veste. Neprotocolar și brutal, constată că-i deja tîrziu: semnul care-l face să creadă aceasta e că sînul „iubitei” „e mai lăsat”. Prin urmare, trebuie acționat urgent. Cum? Descompunerea nu poate fi stopată decît printr-o schimbare radicală de climat: „Toarnă pe covoare parfume tari”! Nu zice „picură”, „stropește” sau „varsă”. „Toarnă” înseamnă o cantitate mare și un gest impetuos. Iar ca măsură suplimentară de protecție recomandă bandajul cu trandafiri: „Adă roze pe tine să le pun”! De la strofă la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anticipează tristețea generației care va urma. Ca și a sa, aceasta va începe dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă din primul volum al Dosarului, am citat, ca ilustrare, următoarea mărturie (trasă nițel spre anecdotă) a lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greu de imaginat acum, în acești ani de paroxistică, și parcă nesfîrșită agitație, care a deformat iremediabil însăși percepția literaturii. Valoarea literară e ceva mereu variabil. Fluctuațiile ei depind de o mie și unu de factori. Aproape totul o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea, un autor crește și descrește de nenumărate ori în proporții diferite. Uneori imaginea sa devine pregnantă, atractivă, alteori se șterge, trece indiferentă. Cine își închipuie că receptarea e un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
imperială, regală, prezidențială etc.: singurătatea stăpînului părăsit de toți, a plutocratului falit, a șefului ajuns în dizgrație. Singurătatea sa e cea a insului obligat, încă din tinerețe, și, pînă la urmă, obișnuit să fie singur. Singurătatea constantă, percepută ca un climat. Paradoxal, aceasta fortifică, pe cînd cealaltă dărîma. Creșterea de tonus a lui Bacovia spre sfîrșitul vieții atestă nu numai o ameliorare materială, ci și o schimbare de perspectivă asupra singurătății. Acum, vede prin prisma singurătății numai trecutul, nu însă și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un drept legitim etc.) nu numai că nu diminează, dar proliferează într-un mediu social tot mai concurențial, ceea ce face oportună o discuție asupra factorilor care întrețin și chiar amplifică consecințele acestui fenomen al frustrației asupra psihicului individual și asupra climatului social. Credem că una din capacitățile psihice importante care ar trebui să caracterizeze comportamentul ființei umane, indiferent de contextul social general în care își desfășoară activitatea (ex. orânduirea statatlă bazată pe valori concurențiale, sau dimpotrivă egalitare) este cea a deschiderii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comunitatea în care îți duce existența. Conștientizarea importanței atât a scopurilor și motivelor individuale, cât și a trebuințelor și valorilor societății și ale umanității, adică înțelegerea a ceea ce ni se cuvine și a ceea ce datorăm, creează condițiile instaurării unui armonios climat social, în care raporturile interindividuale să se bazeze pe un sentiment de respect reciproc. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
revendicarea)îmbracă, în primul rând, forma unei reacții reflexive de rezolvare„” a contradicției apărute, concomitent cu un sentiment de respectare a normelor sociale și de adeziune conștientă (deliberată) la ele. Ceea ce asigură, de fapt, păstrarea sănătății psihice, a unui armonius climat social, este rezolvarea judicioasă (rațională, realistă) a contradicțiilor și anihilarea supratensiunilor psihice, în vederea mobilizării unor noi tensiuni motivaționale, creatoare, orientate în direcția dezvoltării persoanei și a integrării ei superioare în sistemul de cerințe sociale. La acel nivel, persoana se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihologic al elevului și în funcție de situația educativă concretă. „Cunoașterea de sine” trebuie să constituie una din aptitudinile psihologice de bază ale profesorului, deoarece ea reprezintă principala condiție a prevenirii eventualelor conflicte între profesor și colectivul de elevi, a creării unui climat psihic normal și a unei atmosfere netensionate în clasă, în orele de curs. Numai pe baza unei obiective cunoașteri de sine se formează „spiritul autocritic”, judecata realistă, principialitatea, modestia, echilibrul moral. Nu mai puțin importantă este și capacitatea profesorului de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
elevului. c) activitatea de prevenire a „stărilor de frustrație” intense vizează, în egală măsură, igiena muncii intelectuale și efortul de asigurare a unei dezvoltări echilibrate a vieții afective în cadrul relațiilor interfamiliale și a celor școlare. Trebuie creat și menținut un climat afectiv echilibrat, constant și antrenant, nu numai în familie, dar și în școală. Destinderea afectivă, calmul, armonia și seninătatea atmosferei generale a familiei, sau a colectivului de elevi al clasei, sporesc eficiența muncii de învățare și măresc disponibilitatea elevilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
patogeni școlari, printr-o mai bună organizare a procesului instructiv-educativ. Stările de frustrație ușoare, frecvent întâlnite în orice colectiv școlar (cărora le corespund situații tipice de solidarizări neprincipiale, nedreptăți, insulte etc.), nu vor fi neglijate, deoarece ele „coboară pe neobservate climatul intelectual și moral al muncii școlare”, determinând, în același timp, o ușoară atracție a elevului frustrat, deja sensibilizat, spre acei colegi care au ajuns la permanentizarea unei conduite profund deviate. Corectarea morală în cadrul claselor sau școlilor speciale de îndreptate, se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
etape de dezvoltare a copilului, propriul sistem de atitudini, argumente, reacții afective, și să-l readapteze particularităților fiecărui caz individual. Există însă o constantă a acțiunii educative, care trebuie respectată indiferent de vârsta copilului sau a elevului: să se asigure climatul educativ principala sa condiție: echilibrul între „autoritate” și „responsabilitate”, între „afecțiune” și „exigență”, între „cerințe” și „libertatea” (adică independența) copilului. La dispoziția educatorilor stau o serie de metode pedagogice și speciale care pot avea, atunci când sunt folosite cu discernământ, un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să devină adesea persecutor, recurgând la reclamații, plângeri, violențe verbale și chiar la acte de agresiune corporală. Din categoria unor astfel de oameni se recrutează așa-numiții procesomani, care asaltează organele judiciare cu nenumărate sesizări și reclamații, și care aduc climatele familiale și profesionale într-o stare de exasperare. Atât delirul de „persecuție”, cât și cel de „revendicare”,, sunt puternic susținute afectiv și volițional în cadrul „sindromului paranoid”, știut fiind că paranoicul este un aprig luptător pentru realizarea dezideratelor sale imaginare. Argumentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trebui să urmărească, într-o măsură mai mare, adaptarea exigențelor / cerințelor familiale, la posibilitățile copiilor de înțelegere și de înfăptuire a sarcinilor primite — fapt ce implică atât dozarea rațională, de ordin cantitativ și calitativ, a cerințelor familiale, cât și asigurarea climatului afectiv (de căldură sufletească, de înțelegere) în viața de familie. La adolescent, la care se constituie, în strânsă legătură cu afirmarea progresivă a independenței personale, acea conștiință a răspunderii și a obligațiilor față de societate, sentimentul de culpabilitate poate apărea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și comunitatea în care trăiește. Conștientizarea importanței atât a scopurilor și motivațiile individuale, cât și a aspirațiilor și a trebuințelor societății și ale umanității, adică înțelegerea a ceea ce ni se cuvine și a ceea ce datorăm, creează condițiile instaurării unui armonios climat familial, profesional și social. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
familiale, 1967, Aubier Montaigne, Paris, particularit. 208-209. . Vezi, Psihologie pedagogică, 1962, Editura didactică și pedagogică, București. Vezi, Gaston Mialaret, La psychologie de l’éducation, în M. Reuchlin: „Traité de psychologie appliquée”, vol. I, 1971. P.U.F. Paris. . E. Fischbein, Climatul educativ în familie, 1970, Editura didactică și pedagogică, București, p. 7. . Vezi Guv Palmade, Metode pedagogice, 1975, Editura didactică și pedagogică, București. . Robert Floru, Stressul psihic, 1974, Editura enciclopedică română, București., p. 188. . Invitație la cunoașterea de sine, 1970, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]