9,508 matches
-
de Titu Maiorescu din dorința de a-l apăra pe scriitor de atacurile din presa contemporană, care îl acuzau de imoralitate (acuzație bazată pe lumea personajelor de joasă speță în piesele sale). Pornind de la constatarea că tipurile și situațiile din comediile lui Caragiale erau inspirate din realitatea socială a timpului, Maiorescu atrăgea atenția că artistul recrea realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică, în sensul că el generaliza. Mihai Ralea spunea despre lumea lui Caragiale că "„e minunată: e
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
care nu-și pierde cumpătul în fața crizei. Literatura sa e tonică și plină de consolație astăzi.”" Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: "„Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carență a artei dramaturgului: stilul popular și gritesc al comediei sale este prin el însuși antipsihologic." (...) În cazul celor mai importante figure comice, Caragiale păstrează foarte puțin din structura tipului tradițional. Prin distrugerea unității personajului și a umanității lui, prin creația omului dezorientat în afara vieții morale, cu comportament discontinuu, o
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
clerici anonimi din secolul XII. În aceste istorisiri inspirate din Ysengrinus, operă latină a poetului famand Nivard, lupta vulpii împotriva lupului servește ca pretext pentru o satiră redutabilă a societății feudale și a inechităților sale. Fabula cedează aici locul unei comedii animale unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei "Pañchatantra". Redactată inițial în sanscrită, între 300 î.Hr. și 570
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
și au existat speculații considerabile despre aspecte ca fizicul său, sexualitatea și credințele religioase, paternitatea operei sale dramatice și nu numai. Shakespeare a scris majoritatea lucrărilor sale cunoscute între 1589 și 1613. Piesele lui de început au fost în special comedii și sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la punctul de maxim de rafinament și artă până la sfârșitul secolului al XVI-lea. După aceea, înainte de aproximativ 1608, el a scris în special tragedii, incluzând aici "Hamlet", "Regele
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
secolului al XVI-lea. După aceea, înainte de aproximativ 1608, el a scris în special tragedii, incluzând aici "Hamlet", "Regele Lear" și "Macbeth", considerate unele dintre cele mai strălucite lucrări în limba engleză. În ultima parte a vieții, el a scris comedii tragice, de asemenea știute ca aventuri romantice și a colaborat cu alți dramaturgi. Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale, însă în ediții de diverse calități și precizii. În 1623, doi dintre colegii săi
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
e clar pentru care companie a scris Shakespeare primele piese. Printre actorii care au lucrat pentru Shakespeare au fost Richard Burbage, William Kempe, Henry Condell și John Heminges. Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și multe poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși narațiunea și de a descrie cele mai intime și
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), și restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună ("the dark lady"). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situațiilor ambigue și jocurilor de cuvinte din comediile sale, și vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci și patru de ani după moartea lui Shakespeare îi publica poemele în așa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. O admirabilă traducere în limba română a
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Bleonț. Opera sa include 37 de piese de teatru terminate, una neterminată, între care 17 comedii, piese istorice, tragedii, sonete.
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
până la "Atriden-Tetralogie" ("Tetralogia Atrizilor") (1940-1945) Haupmann valorifică timp de șase decenii experiența unei vieți desfășurate în vremuri de hotărâtoare transformări sociale, aunei existențe bogate în evenimente, prietenii, pasiuni și călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franța, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie ("Der Biberpelz"(Blana de biber), 1893) și feerie ("Und Pippa tanzt"(Și Pippa dansează), 1906), până la tragedie ("Rose Bernd",1903 sau "Fuhrmann Henschel" (Cărăușul Henschel)), de la nuvelă ("Bahnwarter Thiel" (Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
la balcon. Teatrul modern își are probabil rădăcinele în in interpretările dramatice ale teatrului din Grecia antică.Pentru realizarea unui spectacol dramatic, teatrul poate îmbina desenul, muzica, dansul, dar și poezia și proza. Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei. Corul canta povestea piesei, în timp ce actorii își mimau rolurile.Publicul stătea în locuri mai înalte ( pe pantele colinelor ), iar acțiunea se desfășura pe un loc plat, numit orchestră.Din 450 î.Hr. s-au construit teatre cu locuri pentru public, pe
Teatru () [Corola-website/Science/297455_a_298784]
-
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea. A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
în cadrul I. A. T. C.: Satin, "Azilul de noapte" de Maxim Gorki; Alexei, "Tragedia optimistă" de Vsevolod Vîșnevski; Tudor, " Furtună în munți" de Laszlo și Deszo Jenia, "Căsuța de la marginea orașului" de Alexei Arbuzov. Teatrul „Bulandra” din București: Teatrul de Comedie din București: Teatrul Național „I. L. Caragiale din București: Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991-1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998-2000 și „Fluture
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate. "Teatrul Național din București:" "Teatrul Odeon:" "Teatrul Evreiesc de Stat:" "Teatrul Național din Craiova:" "Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București:" "Teatrul de Comedie: 1961 - 1968" "Teatrul Tineretului:" "Teatrul Alhambra: 1943 - 1949" "Compania Radu Beligan: 1947 - 1948" "Teatrul Comedia: 1945 - 1947" "Teatrul Nostru: 1946 - 1947" "Teatrul Municipal: 1944 - 1945" "Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943" "Teatrul Majestic: 1940 - 1941" "Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
și în străinătate. "Teatrul Național din București:" "Teatrul Odeon:" "Teatrul Evreiesc de Stat:" "Teatrul Național din Craiova:" "Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București:" "Teatrul de Comedie: 1961 - 1968" "Teatrul Tineretului:" "Teatrul Alhambra: 1943 - 1949" "Compania Radu Beligan: 1947 - 1948" "Teatrul Comedia: 1945 - 1947" "Teatrul Nostru: 1946 - 1947" "Teatrul Municipal: 1944 - 1945" "Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943" "Teatrul Majestic: 1940 - 1941" "Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941" "Grădina C.A. Rosetti: 1940" "Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940" "Teatrul Uranus - Comedia: 1938
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
Teatrul Comedia: 1945 - 1947" "Teatrul Nostru: 1946 - 1947" "Teatrul Municipal: 1944 - 1945" "Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943" "Teatrul Majestic: 1940 - 1941" "Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941" "Grădina C.A. Rosetti: 1940" "Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940" "Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939" "Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938" Există în lectura lui Radu Beligan o serie de audiobookuri, două dintre acestea apărând la editura Humanitas ("Contrabasul" și "Bartleby"). "Mari actori romani - Radu Beligan" - vol. II, 2010 Radu Beligan este cunoscut
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul "Comedii în fond". În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat "Opere", care reunește
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, " Divina comedie". A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc "Eneida" și "Odiseea" ("Iliada" a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Din 1907 lucrează intens la traduceri: "Georgicele" de Vergiliu, "Don Carlos" de Schiller, "Odiseea" de Homer; este numit în postul de șef al Biroului de control al activității extrașcolare (1907). Munca de tălmăcire în românește a capodoperei lui Dante, "Divina Comedie", îl absoarbe în întregime. Publică în "Luceafărul", "Românul" și "Flacăra". Alături de Al. Vlahuță și M. Sadoveanu, Coșbuc îndrumă și organizează conferințele sătești. Din 1908, revine frecvent în locurile natale. În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Rig Veda", "Mahabharata", "Ramayana"). A tradus, de asemenea, din "Don Carlos" de Schiller și, din original sau prin intermediar german, fragmente ample după "Sacontala" lui Kălidăsa. Un rol important în activitatea de traducător al lui Coșbuc îl are tălmăcirea "Divinei Comedii", pe care Tudor Vianu o caracteriza drept "„opera cea mai de seamă a măiestriei sale poetice”". După un început de traducere după o versiune germană, Coșbuc a învățat singur limba italiană, a călătorit în Italia (1912), și-a alcătuit o
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
versiuni revenind în 1907, când încheiase și traducerile din "Purgatoriul" și "Paradisul". Toate îndreptările unor imperfecțiuni stilistice și completarea unora dintre lacunele existente au continuat până în toamna anului 1911, când Coșbuc a întreprins demersuri pentru publicarea întregii traduceri a "Divinei Comedii", "„una din cele mai expresive traduceri pe care le cunoaște lumea”". Poetul George Coșbuc a fost, în același timp, și un original exeget, creator lucid și îndrăzneț al unui sistem personal de interpretare, prin "La Tavola ronda", comentariu scris în
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
creator lucid și îndrăzneț al unui sistem personal de interpretare, prin "La Tavola ronda", comentariu scris în limba italiană, "„mic monstru de erudiție și de ambiție culturală”." Postum, în 1925, 1927 și 1931 apare traducerea celor trei părți ale "Divinei Comedii", bardul năsăudean impunându-se, în acest domeniu al activității sale de traducător, ca un întemeietor. Traducerile sale sunt o deschidere spre universalitatea limbajului poetic românesc. La 15 august 1943, serviciile poștale ale României au emis o marcă poștală cu valoarea
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
picturile metafizice ale lui Giorgio de Chirico, care a exercitat o puternică influență asupra și generațiilor de artiști ce le-au urmat. Baza limbii italiene moderne a fost stabilită de poetul florentin Dante Alighieri, a cărui operă de căpătâi, Divina Comedie, este considerată a fi între cele mai de seamă manifeste literare produse în Europa în Evul Mediu. În Italia de astăzi au trăit numeroase personalități ale literaturii universale: Giovanni Boccaccio, Giacomo Leopardi, Alessandro Manzoni, Torquato Tasso, Ludovico Ariosto și Francesco
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
său puternic influențată de cea grecească; ca și multe alte genuri literare, dramaturgia romană a tins să adapteze și să traducă din cea grecească. De exemplu, "Phaedra" lui Seneca s-a bazat pe cea a lui Euripide, și multe dintre comediile lui Plaut erau traduceri directe ale operelor lui Menandru. Din secolul al XVI-lea și până în cel al XVIII-lea, Commedia dell'arte a fost o formă de , încă interpretat și astăzi. Trupele ambulante de actori își amenajau o scenă
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Lyon de către , rămâne o importantă activitate în Franța, în ciuda concurenței hollywoodiene: în 2005, Franța era al șaselea producător mondial și primul producător european de filme de lung metraj. Cinematografia franceză s-a îndreptat, în special după anii 1980, către genul comediei și cinematografiei de autor, și a produs în anii 2000 câteva filme de succes mondial, cum ar fi ' sau '. Festivalul internațional de film, organizat anual la Cannes, este evenimentul cultural cel mai mediatizat din lume Atașată principiului , Franța își protejează
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]