8,716 matches
-
siguranță. N-am făcut niciodată nimic de bună voie. De fapt, singurele lucruri la care am simțit că am avut dreptul de a alege au fost să-l iert pe Profesor pentru ceea ce-mi făcuse și să nu mă culc cu nepoata lui. Nu știu însă la ce mi-au folosit. Stau și mă întreb ce am făcut pentru propria mea existență și pentru a-i împiedica dispariția. Probabil că și în capul ei s-ar fi născut aceeași întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
congelare? — Eu, stai liniștit. Sunt foarte pricepută la așa ceva. Am făcut asemenea experiențe pe animale. Am congelat o mulțime de pisici și de câini vii. Te congelez și te ascund bine, să nu te găsească nimeni. Dacă-ți revii, te culci cu mine? — Bineînțeles, dacă o să mai ai chef de mine atunci. — Vorbești serios? — Cu toată tehnologia aferentă... Cine știe câți ani vor trece până atunci! N-o să mai am nici eu șaptesprezece ani. — Oamenii îmbătrânesc chiar dacă sunt congelați. Ai grijă de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care-mi culc durerea, sub mine se topesc”) și de a exprima liric o filosofie străveche, precum și armonia versurilor au făcut ca, în epocă, Iov să fie considerată una dintre cele mai bune scrieri românești de inspirație biblică. G. a lăsat și o
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase „toată viața jos, pe bundă”, indiferența feroce a celor din jur, pregătirile de „comândare”, toate se înscriu într-o excelentă pânză cu resort etic-psihologic, comparabilă, ca acuitate, cu unele dintre cele mai bune scene ale lui Rebreanu. În Pavel Dan
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei - jitană, repet - are parte de un limbaj credibil : « pedalam cu toată viteza, trasînd o cărare prin verdele cîmpului, culcînd ierburile sub roți. » Uite-așa vorbește o declasată social, locuitoare de rulotă, ca un personaj de telenovelă proastă. Martin Page s-a aventurat pe un teritoriu greu, unul În care estetismul exagerat nu salvează autenticitatea personajelor, ci le clișeizează și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alcătuită de Radu Cârneci (1997), de referință este poemul omagial Beethoven, a cărui idee este ascensiunea prin transfigurare și artă. Muzicianul bolnav, surd și ros de sărăcie, își așază mental notele negre pe plafon, unde ele alcătuiesc un ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o dimineață, întreaga Simfonie a noua, așternută pe albul tavanului. Plafonul se dematerializează, notele se fixează în găurile negre dintre galaxii, fug spre nemărginire. O rază de sus stinge privirea muzicianului în
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
creștine. Interesant este că unele dintre aceste ocurențe au o tentă negativă: unicornul este o fiară sălbatică, amenințătoare, greu de stăpânit. Cel mai accentuat, în Cartea lui Iov, 39, 9-12: Oare va vrea unicornul să te slujească/ sau să se culce la ieslea ta?/ Vei lega în chingi jugul lui/ sau va trage brazde pentru tine în câmpie?/ Te-ai încrezut oare în el, căci multă-i e puterea,/ și-i vei lăsa lui treburile tale?/ Te vei încrede că-ți
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
condiția indispensabilă a succesului vânătorii. Unicornul se lasă ademenit de "mirosul castității" acesteia: dacă nu e virgină, animalul furios o ucide." În Traicté des proprietes des Bestes, există o informație asemănătoare: Dacă ea nu este fecioară, unicornul nu se mai culcă în poala ei, ci ucide fata coruptă și nefecioară". Cf. Patrick Darcheville, Du dragon à la licorne. Simbolique des animaux fabuleaux, Guy Trédaniel Éditeur, Paris, 2005, p. 166. 36 Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul și ce știu românii despre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
condiția indispensabilă a succesului vânătorii. Unicornul se lasă ademenit de "mirosul castității" acesteia: dacă nu e virgină, animalul furios o ucide." În Traicté des proprietes des Bestes, există o informație asemănătoare: Dacă ea nu este fecioară, unicornul nu se mai culcă în poala ei, ci ucide fata coruptă și nefecioară". Cf. Parick Darcheville, Du dragon à la licorne. Simbolique des animaux fabuleaux, Guy Trédaniel Éditeur, Paris, 2005, p. 166. 323 Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul și ce știu românii despre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trasul de păr sau liniarul sunt instrumente de educare a copiilor. Un fost student, o persoană timidă și blândă, cu frecvente manifestări de bâlbâială în exprimările verbale, povestea că doamna învățătoare îi bătea pe copii cu bățul, la fundul gol, culcați pe catedră. Acest lucru se petrecea în urmă cu 20 de ani și avem motive să credem că o astfel de pedagogie nu mai poate fi întâlnită nici măcar în cele mai izolate școli din România. în clasele mai mari, violența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
exhaustivitatea proprietăților sal pertinente - o operă, deci, simbolică pentru categoria ei. Artefactul va fi în acest caz calificat drept "frumos" și, în consecință, selecționat 25. Așa ajunge un estet precum Odobescu să vorbească despre o "frumoasă stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei"26, despre un "foarte frumos corp trunchiat de centaur"27 sau despre "minunata colecțiune de grosolane vase de pământ"28. Tot așa, Cezar Bolliac spune despre un vestigiu pe care nici măcar nu l-a văzut: "un primar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1 cm până la 5 cm. În condițiile astea nu aveai cum să dormi noaptea, mai ales că nu ți se dădea decât o plasă de pat, metalul, în rest nimic. O sprijineai de perete să fie puțin înclinată și te culcai pe plasa aceea, te sprijineai în călcâie, dar nu puteai dormi. Și se putea face izolare foarte ușor. Și apoi încă ceva despre "Biserică": gardianul acesta era unul dintre cei care însoțea deținuții condamnați la moarte la "Valea Plângerii". Acolo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
inventar. Ce stupiditate mai mare decât asta ați pomenit: când îngropi un om, să-l dezbraci complet și să-l arunci ca pe un câine în groapă?! Se lua câte un maldăr de stuf, se împărțea în două, mortul era culcat pe una din acele părți, cealaltă era pusă deasupra și apoi erau legate la capete: un fel de protecție și de sicriu rudimentar. Era singurul gest uman pe care-l puteam face, ca să nu-i aruncăm mortului pământ direct pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fi cărat. Nu știu cum se făcea că, atunci când ajungea mâncarea în dormitor, cineva, dintre deținuți, arunca cu ceva în felinar și se făcea întuneric. Se declanșa atunci o învălmășeală cumplită, toți năvăleau, tăbărau cu gamelele la hârdău și-l goleau. Te culcai flămând și vă pot spune că noi ceilalți, care nu ne îmbulzeam, am rămas de multe ori fără mâncare seara. Așa că pe lângă muncă și înfometarea care se acumulase nu mai mâncai nici mizeria aia care ți se dădea. Azi așa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care, de altfel, nici nu-l mâncase, îl avea întreg asupra lui. Vâlva a fost atât de mare încât acela n-a putut mânca peștele, măcar așa crud și pe furiș ca să nu fie observat de vreun turnător. A fost culcat pe spate și lăsat doar în cămașă și a fost bătut ritmic cu peștele ăla pe burtă. Păstrând același ritm al loviturilor stomacul intră în niște convulsii inimaginabile. Cel bătut, din cauza acestor convulsiuni ale stomacului, a murit în văzul tuturor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Tăiam cele zece maldăre de stuf destul de repede pentru că stuful era des. Ce făceam noi, grupa noastră? După ce tăiam repede norma de stuf le clădeam unul peste altul în așa fel încât să nu ne vadă sergenții supraveghetori și ne culcam îndărătul stufului și stăteam câte o după-amiază întreagă într-un dolce far niente. Era nemaipomenit! Eram bucuroși că ne puteam permite să și dormim. De ce? Știam un lucru: sergenții nu mai vin la noi să ne controleze. Altădată stăteau călare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la cererea lui, că "vreau să-l aștept pe tata!", iar la sosirea trenului, constatând absența mea, soția îi zicea: "uite, vezi, n-a venit, dar o să vină!" Acasă, soția mi-a arătat niște fotografii de ale mele: nu se culca seara până nu avea fotografia mea în mâini și nu adormea fără fotografia mea. Erau, bineînțeles, șifonate, mototolite. I se vorbea permanent de mine. A doua zi dimineață fiul meu a strigat: "Tată!" A răspuns socrul meu, căruia îi spunea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu o tensiune uriașă, incredibilă pentru cineva care n-a trăit astfel de momente..., când să intru în apă, aud motorul unui remorcher cu șlepuri care venea din aval. Pe remorcherele acestea erau grăniceri. Am stat liniștit la malul apei, culcat pe burtă, într-un loc unde erau niște sălcii care m-au camuflat suficient. După ce a trecut remorcherul am intrat în apă. Eu n-am fost un bun înotător. La Galați eu n-am intrat în Dunăre mai adânc decât
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ajuns la un fel de canton de haltă de cale ferată. Că era și o cale ferată care însoțea autostrada. Am dat peste o magazie care avea în față o platformă pe care se descărca marfa din trenuri. M-am culcat sub rampa aceea pe pământ printre gunoaiele adunate acolo, nu mai conta. Am dormit câteva ore și apoi am pornit din nou. Eram flămând, vorba românului, ca un câine. Știam că granița Iugoslaviei cu Austria era la Maribor. Îmi planificasem
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ridice în picioare, ca nu cumva să mi se încovoaie coloana, și m-au luat în poziția culcat și m-au dus la o mașină. M-au dus la un spital la doctorul Iliescu, pe Arnoldstrasse 29, unde am fost culcat pe o masă de consultații pe partea dreaptă a corpului. Doctorul Iliescu era bine făcut, înalt, fără să fie o huidumă. C. I.: Și el v-a tratat. S. Ț.: Ce credeți? S-a urcat cu genunchii pe mine! Mi-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
geam și era s-o nimerească pe mama, dar cartușul a ricoșat de ceva și a ieșit prin tavan. Atunci a venit rusoaica. M-a chemat de am ajutat-o și l-am băgat în casă pe rus, l-am culcat în patul acela cazon și l-am legat de pat cu o frânghie, la fel cum înfeși un sugar. Căpitanul a început să cânte cât îl ținea gura, despre serdța maia, inima lui, adică Zâna. La insistențele lui, nevastă-sa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să ne facă, dă-i în mă-sa-n c..!" Încerca să mă îmbărbăteze pe mine într-o oarecare măsură, iar eu, fiind tânăr și cu putere în mine, mi-am mai revenit. Noi n-am avut unde să ne culcăm, că erau alții care dormeau în paturi. Am stat pe o bancă acolo. Cum stăteau pe bancă, oamenii s-au frecat de perete încât peretele acela era lustruit. Și mi-am zis eu așa: "ăleeeiiii, ne ține aici până când ne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe reținut?" "Nu! Nu-l mai aduci pentru că am venit numai să-l vedem". C. I.: Atât? M.S.: Atât, atât! Iar declarația mea este: am fost în comuna cutare, cu cutare și cutare, unde eu nu știu (pentru că m-am culcat, fiind cărăușul) ce s-a discutat și am terminat. Pe 7 noiembrie 1950 am fost adus la Bârlad. C. I.: Nu v-au anchetat în legătură cu ceea ce s-a petrecut la Zorleni, cu focul de armă tras? S. M.: Dar nu avem
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am ridicat și i-am făcut din mână mamei. Și imediat au țipat: "cine a ridicat mâna?" "Eu!". Au tras un foc de armă cu un pistol de semnalizare, cum ar fi acum o artificie, și toată brigada a fost culcată la pământ. "De ce ai ridicat mâna? Ai făcut semne, ai vorbit cu alfabetul surdo-mut!" N-am spus nimic, am tăcut din gură. Asta era pe la ora două și jumătate și m-au ținut până la ora zece, când am plecat de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
deținut, încărcam pâine, ne duceam la moară, la alimente... Bineînțeles că se trăia foarte bine, nu te întreba nimeni nimic. Dar caporalul care ne escorta pe noi era un bețiv ordinar. Bea câte jumătate de litru de rachiu și se culca în caroseria mașinii, iar pistolul lui era la mine sau la celălalt. Și ne-a prins comandantul că a aruncat pistolul de l-a luat de la poartă și nu-l avea, că-l aruncase în mașină. C. I.: Cine era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]