KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...331 332 333 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

lumina lunii ținea loc de felinare, dar asta nu mă ajuta prea mult să mă orientez. Și n-am avut noroc să văd pe cineva căruia să-i pot cere lămuriri. În acea mahala, locuită de oameni necăjiți care se culcau devreme, nu exista viață de noapte. Târziu, când nu mai credeam că voi închide ochii până a doua zi, am găsit, în sfârșit, strada Tufelor și m-am oprit la numărul 24, în fața unei case mărunte de chirpici, cu acoperișul

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
când pendula din perete a bătut miezul nopții s-a hotărât să plece. A lăsat cele două cărți pe masă, pentru ca Monseniorul să le găsească dacă, eventual, îi venea ideea să coboare în timpul nopții, și s-a dus să se culce. In seara următoare, a așteptat la fel, până la miezul nopții. Și tot în zadar. Dimineața, Marta și grădinarul, de la care a încercat să afle noutăți, ridicaseră din umeri. Ca să treacă timpul, în cea de a treia seară, Julius a verificat

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
strâng și acum prin taverne, dar abia se ating de vinul din pahare. Acasă, femeile nu-i mai bombăne. Au încetat și întrunirile "sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul, căci pescărușii au ajuns să fie din ce în ce mai

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489

Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se urcă voinicește în copacul plin, atât de plin, că îl loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii, zărește două fete

Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

cu o femeie care l-ar fi făcut să se simtă în siguranță și fericit. Dar știu că n-o să-mi răspundă. O să spună că e un film prost, că a fost o zi obositoare și că trebuie să mă culc ca să uit totul. Dar ea nu înțelege că eu nu voi uita niciodată. Și cu acest gând intim, mă întind pe spate și mă prefac că dorm, cu capul în poala ei și cu pleoapele pe jumătate închise ca să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ferea de el. Fiona a trecut pe la mine de două sau trei ori. Am băut împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru erau subțiri. 2 La început au fost puține semne că strategia mea va da roade. Dar apoi, brusc, după două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Dar el mi-a spus să nu-mi fac griji și a mai zis ceva misterios despre niște rotițe care pun în mișcare alte rotițe. Nu prea am înțeles ce-a vrut să spună, dar în orice caz m-am culcat mai liniștit. 12 noiembrie 1946 După un semniar absolut insuportabil cu profesorul Goodman, noul meu - deși, de fapt, cam ramolit - îndrumător de studii, am ieșit să mă plimb în grădina colegiului Magdalen. Oxfordul e tare frumos în această seară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
trebuie să uităm niciodată că datorăm totul lui Margaret. Dacă ambițiile devin realitate, asta se va întâmpla datorită ei și numai ei. Este magniifică, neclintită. N-am cunoscut o altă femeie cu o asemenea voință, cu o asemenea tenacitate. Își culcă la pământ adversarii ca pe niște buruieni care-i stau în cale. Îi dă la o parte cu un deget. Părea atât de frumoasă, când a obținut victoria! Cum voi putea s-o răsplătesc vreodată - cum poate oricine dintre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
foarte tineri. Amândoi aveam nouăsprezece ani. Nici unul din noi nu mai fusese într-o relație. Chiar nu știam ce facem. Îți pare rău? — Nu cred. O consider o tinerețe irosită: efectiv irosită - nu m-am drogat și nu m-am culcat cu mai multe persoane, ceea ce poate că ar fi fost amuzant și în schimb am avut această înclinație perversă spre conformism. — Nu mi-a plăcut niciodată numele Verity, rosti hotărât Fiona. Am cunoscut la colegiu o fată cu numele Verity

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ce va urma? Speri că se va împerechea în captivitate? Roddy sări în picioare. — Gata, Hilary! Ajunge. Las-o în pace. — Te-ai trezit cam târziu să faci pe cavalerul, nu crezi? — O jignești. — Să știi că n-o să se culce cu tine. Mi se pare că e cât se poate de evident. Roddy se întoarse spre oaspeții lor. — Îmi cer scuze pentru sora mea. A avut o săptămână foarte grea. Dar asta nu scuză comportamentul ei. Cred că sunteți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
orice limită. — Nu pare să aibă o părere prea bună despre scopul pentru care m-ai adus aici. Roddy ridică din umeri, ca și cum s-ar fi scuzat și spuse: Poate că are dreptate. — Deci care e târgul? — Ce târg? Mă culc cu tine și ce capăt în schimb? O expoziție de grup? O expoziție personală? Cronici în ziare? Voi fi prezentată multor oameni bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de un nou discurs. — Ai perfectă dreptate, desigur. Rosti aceste cuvinte cu oarece dificultate. E clar că voiam să mă culc cu tine - care bărbat sănătos la cap n-ar vrea? - și știam că singurul mod în care... te puteam convinge era să mă ofer să te ajut în carieră. Ceea ce am, desigur, puterea s-o fac. Dar problema este - râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată de greutatea propriului ei corp în valea adâncă din mijloc. Patul scârțâia la orice mișcare, sau gemea, șuiera, foșnea, ca și cum nu-și găsea nici o clipă liniștea și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pistă sonoră enervantă, încercă să se gândească la ciudatele întâmplări ale zilei. În general, era încântată de felul în care decurseseră lucrurile cu Roddy. Chiar înainte de a sosi la Winshaw Towers, se hotărâse fără nici o tragere de inimă să se culce cu el dacă Roddy făcea din asta o condiție categorică pentru promovarea lucrărilor ei, dar era bucuroasă că nu fusese obligată s-o facă. În schimb, ceva mult mai prețios și mai neașteptat începea să se contureze în acest weekend

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
două luni, în care apăruse juvenila mea povestire. M-am întrebat dacă Joan nu apucase s-o arunce sau dacă era acolo dintr-un motiv oarecare, poate ca să se minuneze și s-o studieze în fiecare noapte înainte de a se culca. Nu m-ar fi surprins. Oricum, dacă era așa, ce drept aveam eu să râd de ea? Și eu o citisem și o răscitisem de nu știu câte ori și nici acum nu m-am putut abține să nu mă așez pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
stresul provocat de această situație a contribuit la infarctul lui. Înseamnă asta că Thomas a fost complice la uciderea tatălui meu? Decembrie 1990 x Am pierdut șirul dăților când Fiona și cu mine ne-am pus în cap să ne culcăm împreună în următoarele săptămâni: deși un purist ar disputa probabil interpretarea exactă a expresiei „a se culca“. Procedura era cam așa. Venea acasă de la serviciu - în majoritatea cazurilor, terminată - și se urca în pat aproape imediat. Între timp, eu, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
la uciderea tatălui meu? Decembrie 1990 x Am pierdut șirul dăților când Fiona și cu mine ne-am pus în cap să ne culcăm împreună în următoarele săptămâni: deși un purist ar disputa probabil interpretarea exactă a expresiei „a se culca“. Procedura era cam așa. Venea acasă de la serviciu - în majoritatea cazurilor, terminată - și se urca în pat aproape imediat. Între timp, eu, în bucătărie, pregăteam ceva gustos; nu prea substanțial, pentru că nu prea avea poftă de mâncare; ouă jumări sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
De îndată ce se închise ușa, Lucila începu să se dezbrace. Păru uimită când Graham îi ceru să înceteze. Îi spuse că nu voia să facă dragoste cu ea pentru că era căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză pe pat. Graham se așeză lângă ea și își zâmbiră. Observă că era în același timp ușurată și jignită. Încercă s-o întrebe de unde era și ce făcea în Irak

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
se retrase câțiva pași și rămase acolo să privească, în întuneric. — Și atunci, am început să-mi ies din fire. Pe urmă am început să bat cu pumnii în masă și am aruncat cu vreo două antricoate, spunând: Te-ai culcat cu un comis-voiajor? Te-ai culcat cu un bărbat care a venit să-ți vândă un aspirator? De ce ai făcut-o? De ce? Și ea a spus că nu știe, că era fermecător, că a fost drăguț cu ea și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
acolo să privească, în întuneric. — Și atunci, am început să-mi ies din fire. Pe urmă am început să bat cu pumnii în masă și am aruncat cu vreo două antricoate, spunând: Te-ai culcat cu un comis-voiajor? Te-ai culcat cu un bărbat care a venit să-ți vândă un aspirator? De ce ai făcut-o? De ce? Și ea a spus că nu știe, că era fermecător, că a fost drăguț cu ea și că era chipeș. Că avea ochi frumoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
să fii implicată în povestea asta? — Datorită lui Roddy, desigur. L-am cunoscut acum un an: s-a oferit să-mi expună câteva lucrări la galerie și ca o proastă l-am crezut, apoi fiind și mai proastă, m-am culcat cu el și imediat ce a obținut ce voia de la mine m-a lepădat ca pe un bolovan. Dar când eram aici l-am cunoscut pe Mortimer. Nu mă întreba de ce, dar m-a plăcut și mi-a oferit slujba. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

oamenii, prin instituțiune cerească, inima e un conținător cu un conținut lichid, nu e la toți nici același conținător, nici același conținut. Astfel la domnul Kerch se poate vorbi de o piscină olimpică cu lungimea omologată de 50 de yarzi, culcată sub un acoperiș din fibre de sticlă oglindit în apa de un verde artificial, mirosind a clor și alte bactericide. De aceea gândurile domniei sale iau întotdeauna forma și vigoarea unor înotători și înotătoare cu ochelari negri și căști de cauciuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
eu timp și de igienă, dragă. Și dacă mi-ai da Dante ceva mai des, poate n-aș mai reacționa așa. Propac pentru pisici obeze, tu ce părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și când scrie ultimul cuvânt, tu, începe să plângă de-a binelea, hotărât. Căci în orașul nostru sunt destule femei care scriu, plâng, citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]