9,140 matches
-
să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung. Crescută cu lipsa de măsură a vîrstei, de obicei își ascundea privirea, cocoșîndu-se în spatele colegelor. Tatăl ei era omul cel mai gros din sat. Ajunsese așa după ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți doi umblau prin sat. Ziua
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o mutră care spune multe. Ar trebui să te regulezi și tu și‑ai să vezi c‑o să‑ți treacă imediat dorințele astea. Deși poate că Anna a rămas gravidă, pentru Rainer - căruia îi vine să vomite - totul este o curiozitate biologică de prim rang. Acuși vin acasă tati și mami și găsesc aici un prieten nedorit. Intră mami și iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt tatăl tău, îl provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucrul, ceea ce înseamnă că s‑a înfipt în zi ca un sfredel, fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof, șoseaua e o panglică gri‑argintie, așa cum au mai scris alții de atâtea ori, ramificațiile ei duc spre viile din Salmannsdorf și Neustift am Walde, dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus pe alții în rătăcire...“ Încleștarea hărăzită aleșilor ar putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor mai neașteptate lovituri, ca și mângâierilor înșelătoare. „Din adâncuri te chem, Doamne...“ Fiul nenăscut al Siei Strihan nu este decât un biet clovn al cotidianului strâmt și tiranic ? „Aruncă o privire asupra copilului pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza că posedă suficiente date despre nou- venit. Apariția sa fusese precedată poate de informații, furnizate chiar de Vera, sporind, probabil, curiozitatea celor din jur. Ortansa Mitulescu îi oferi curând ocrotirea, dovezi de simpatie, iar el încerca să se apere prin bune maniere inofensive și precauții. Studia terenul dificil pe care urma a se construi gigantul industrial. Rețelele de apă aveau să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cea mai dificilă a unui număr de trapez la circ și care sînt de obicei bărbați cu chelie. Nici unul din oamenii care se adunaseră În jurul lui nu dădea vreun semn de emoție. Stăteau și-l priveau În liniște, cu o curiozitate vie și totuși indiferentă, ca și cum moartea acestui vagabond era un lucru obișnuit, normal și previzibil, care nu le trezea nici uimirea, nici mila, nici regretul. Un bărbat se Întoarse spre altul de lîngă el și-i spuse Încet, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care Îi situa cu o treaptă deasupra celorlalți din punct de vedere al educației, averii și poziției - așa cum sînt studenții, tinerii de la oraș, cei care se ocupă cu pictura, literatura, teatrul, tinerii moderni din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
soios, golaș, Îngrozitor, ascultă atent și concentrat timp de cîteva secunde, apoi mută stetoscopul În alt punct și ascultă iarăși cu atenție. În tot acest timp trăsăturile lui nu trădau nici cea mai mică urmă de emoție, mirare, regret sau curiozitate. Fără Îndoială, doctorul Își dăduse seama că omul este mort din clipa cînd Îl văzuse, iar acum Îndeplinea doar formalitățile cerute de lege și tradiție. Dar În tot acest timp oamenii Înaintaseră puțin, cu privirile ațintite pe chipul doctorului, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
conștiincios cîteva cuvinte În ele. Unui Îi puse o Întrebare și-și notă răspunsul doctorului, iar apoi doctorul se Întoarse și plecă, pășind Încet și indiferent, urmat de Însoțitorii săi, fără ca vreunul din cei doi să trădeze vreo urmă de curiozitate sau de uimire. De fapt, mortul parcă intrase În stăpînirea unui sistem care funcționa cu o precizie nemiloasă, ce nu putea fi evitată sau modificată, nici măcar cu un pas și a cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oameni și-au spus părerea. Nimeni n-a dat nici cea mai mică dovadă că a pătruns specificul vieții omului Înalt și n-a pus nici măcar o singură Întrebare subtilă sau profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să spun? — Da, ha, ha, ha!... Cum să nu pricep? Ha, ha, ha!... Pricep chiar foarte bine, ha, ha, ha!... Ai perfectă dreptate... ha, ha, ha... Cum să nu pricep? Sau poate fi vorba de un dialog amical, de o curiozitate binevoitoare, poate cam aspră, Între oameni simpli, dar plini de bunăvoință? Atunci să ne Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa ea o limbă așa ciripită, de unde îi aflase ăla numărul. Spășită, îmi spune că maică-sa o înscrisese la o agenție matrimonială, doar așa, din curiozitate. Italiana o știa de la primul și unicul prieten pe care-l avusese înaintea mea. Ce prieten? Unde l-a cunoscut? Cum arăta? Ce i-a plăcut la el? Păi era în primul an de facultate. Venise în capitală doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rând, abia scăpat de uniformele stupide în care era nevoit să se deghizeze la parăzile proletare de 1 Mai și 23 august, Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niște barăci pe care le mutăm pe măsură ce șantierul avansează, iar printre lucrurile pe care le purtăm după noi sunt și cărți din biblioteca unității. Într-o zi mi-a căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-și caute părinții, măcar urmele lor. Grințu tresărise când Meșteru pronunțase numele satului din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
voi face. Ana * — Cum adică, mă, despre război, ce vrei să spui? - Întrebă Grințu. — Uite așa! - Îi răspunse elevul Popescu Gelu, zis Meșteru, iar fata chicoti scurt, fără să pară că vrea să acorde vreo semnificație sunetului scos de ea. Curiozitatea adevărată a pedagogului Grințu nu privea câtuși de puțin modul În care acei oameni bătrâni Întâlniți de Popescu În peregrinarea lui de două săptămâni povesteau despre război. Nici vorbă. Îl interesa, de fapt, ce spuneau ei despre posibilii părinți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spre bețele vag Înfrunzite pe lângă gardul dinspre stradă al grădinii Învățătorului Popescu. — Nu cumva...? — Păi, sigur că da, asta e, ești băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această mică plantație de zmeură, aici, În plină câmpie. Exista și probabil că dădea și roade. Salutări Scumpi din Sf.Gheroghe (iarăși printr-o minune de data aceasta) după un accident cam ciudat pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încerci să-l cauți.“ „Dar dacă poate și nu știe că sunt aici?“ „Dacă e liber - ați zis - În fine, dacă vrea să te găsescă, el poate să ajungă la tine foarte ușor. Ție nu-ți rămâne decât să aștepți.“ Curiozitatea mea nu părea să intre În calculele dumneavoastră și nici ale directorului Stamatescu. Așa că la numai vreo două zile după aceea am venit și v-am spus: „Cred că un delator nu poate iubi!“) Pe urmă, oamenii ăia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curtea morii. O casă sau două mai Încoace, pă mâna dreaptă, acolo stă. Doar atât zisese și dispăruse. Nu Întrebase nici care Grințescu sau Grințoiu, nici ce treabă ai cu el, nimic. Într-un fel te bucurase lipsa lui de curiozitate, dar mai pe urmă, o dată cu lăsarea bruscă a serii Începuseși să ai Îndoieli. Poate că omul n-a cerut lămuriri tocmai pentru că nu voia să stea de vorbă cu tine și deci Îți indicase anapoda, puteai să-l Întrebi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]