8,902 matches
-
mediu atât de complex și dinamic, la care organizațiile trebuie să răspundă printr-o sporire a adaptabilității și eficienței, învățarea devine un proces esențial pentru supraviețuire, favorizând creșterea volumului informațional, diseminarea acestuia, îmbunătățirea comunicării și a înțelegerii, precum și calitatea proceselor decizionale. Nevis, DiBella și Gould (2004) vorbesc despre trei trepte ce trebuie parcurse în realizarea procesului de învățare organizațională, și anume: 1. achiziționarea cunoașterii, care include dezvoltarea sau crearea de idei, deprinderi și relații; 2. distribuirea cunoașterii de la nivel individual, comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cele necesare în educația adulților. Odată luată decizia constituirii unei astfel de organizații, principala tendință este de a copia un model organizațional „clasic”. La nivelul instituțiilor publice, principala preocupare este de a constitui o ierarhie imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni. Ea este o imagine proiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare, urmărind trei direcții: percepțiile cursanților asupra eforturilor personale în stabilirea climatului de lucru, percepțiile lor privind relațiile, interacțiunile cu colegii și cu instructorul și descrierea fiecărei sesiuni de lucru. Prelucrarea datelor a evidențiat faptul că participarea/implicarea în procesul decizional și modalitățile de comunicare utilizate - pe fondul unei încrederi reciproce - sunt factori importanți în determinarea calității acestor experiențe. Manifestarea unei deschideri din partea educatorului crește dorința de a discuta probleme sau subiecte de interes, discuții care-i ajută pe adulți să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unui control formalizat al activității va duce inevitabil la deprofesionalizare și la conflicte organizaționale. De exemplu, modul în care circulă informația în organizație constituie o sursă tradițională de conflicte. În România, cultura organizațională „tradițională” se remarcă prin prezența la niveluri decizionale medii și superioare a unor așa-numiți gatekeepers, care tind să controleze informația și să o utilizeze în interes propriu. În consecință, se dezvoltă sisteme paralele de circulație a informației, care au însă o mare sensibilitate la informația distorsionată. În
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vor elabora materialele de promovare adecvate; 2. celor care oferă consiliere și consultanță adulților, dar și organizațiilor, furnizând în același timp și informații de actualitate referitoare la sistemul educațional și la oportunitățile de formare existente; 3. celor implicați în politica decizională privind formarea adulților, astfel încât să faciliteze accesul la programele de pregătire, recunoașterea competențelor dobândite prin urmarea acestora etc.; 4. adulților, care au șansa de a conștientiza oportunitățile de formare pe piața muncii, de a-și aprecia nivelul de pregătire în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se face o analiză a tipului de nevoi rezultate și a eventualelor dezacorduri ivite în funcție de sursele de recoltare sau de metodele utilizate. Este utilă și delimitarea informațiilor relevante în luarea deciziilor de cele mai puțin importante, care pot obstrucționa procesul decizional. În faza următoare, atenția este îndreptată înspre motivele care au condus la apariția discrepanțelor și identificarea unor posibile remedii. 6. Utilizarea datelor. Volumul informațional poate fi foarte amplu și variat, cu nevoi multiple și diferite, ceea ce impune o distribuire a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ar fi: scopul, obiectivele, expertiza, contextul analizei etc. A) Analiza la nivel organizațional 1. Sistemele de management al informațiilor din cadrul organizațiilor sunt considerate „sisteme informaționale computerizate, ce integrează date din sursevariate (interne sau externe), pentru a oferi informația necesară procesului decizional la nivel de management” (Hicks, apud Bee și Bee, 1994, p. 46). Prin urmare, putem regăsi aici date despre indici de productivitate, nivel de performanțe, nivel salarial, angajări și disponibilizări, accidente, fluctuație, absenteism, despre mediul deafaceri și oportunități sau tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aduc partenerii în rețea. Obiectivele stabilite trebuie să fie tangibile și practice. b) Suport în faza de inițiere și dezvoltare Această fază este esențială, deoarece încă de la început, se stabilesc căile de comunicare și de vehiculare a informațiilor, alături de structurile decizionale, obiectivele operaționale și modalitățile de învățare. Faza de inițiere și dezvoltare trebuie privită ca un spațiu de învățare oferit membrilor rețelei, în care aceștia vor descoperi împreună ce este aceea o rețea, cum funcționează și care ar fi rolul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fi eliminate aspecte ale realității, pentru că deprinderile necesare nu sunt neapărat aceleași cu cele cerute în situațiile reale. Câștigul învățării este mai degrabă în ceea ce privește înțelegerea persoanei și a celorlalți, a modului cum se întâmplă lucrurile, a factorilor implicați în procesele decizionale sau rezolvarea de probleme, experimentarea muncii în echipă, competiția și reușita (Minton, 2000). 8. Instruirea programată are la bază condiționarea operantă a lui Skinner. Materialul oferit spre învățare este organizat pe unități cu grade diferite de dificultate, răspunsul corect al
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mediu atât de complex și dinamic, la care organizațiile trebuie să răspundă printr-o sporire a adaptabilității și eficienței, învățarea devine un proces esențial pentru supraviețuire, favorizând creșterea volumului informațional, diseminarea acestuia, îmbunătățirea comunicării și a înțelegerii, precum și calitatea proceselor decizionale. Nevis, DiBella și Gould (2004) vorbesc despre trei trepte ce trebuie parcurse în realizarea procesului de învățare organizațională, și anume: 1. achiziționarea cunoașterii, care include dezvoltarea sau crearea de idei, deprinderi și relații; 2. distribuirea cunoașterii de la nivel individual, comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cele necesare în educația adulților. Odată luată decizia constituirii unei astfel de organizații, principala tendință este de a copia un model organizațional „clasic”. La nivelul instituțiilor publice, principala preocupare este de a constitui o ierarhie imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni. Ea este o imagine proiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a aplicat o coerciție severă”(Chirot, 1978, p. 462), pentru a le asigura colaborarea, cu o penalizare rapidă a oricărei „greșeli”, dar și cu oferta unor oportunități ca recompensă pentru supunerea arătată. în această atmosferă de centralizare maximă a puterii decizionale, și de control 3 total al societății și indivizilor, altfel spus de totalitarism 4, Ceaușescu își putea urmări politicile 1. Biserica Greco-Catolică, a doua în țară după cea ortodoxă, precum și cea Romano-Catolică ce număra peste 1.250.000 de enoriași
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
legitimitatea deoarece obiectivele a căror atingere a justificat inițial demersul administrativ pot fi atinse fără să fie necesară implicarea statului, prin intermediul oricărei organizații reprezentative. O astfel de modificare de accent definește demersul de reformare a procesului politicilor publice În privința mecanismelor decizionale de la nivelul administrației publice, nu din perspectiva celor care formează această administrație (atât la nivel politic, cât și administrativ), indiferent dacă ei Își justifică În mod pozitiv demersul, ci din perspectiva celor ce o legitimează, și anume contribuabilii. Pentru aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
context, este oferită, ulterior analizării unor modele clasice de relații (cel clientelar și cel formal), o deschidere teoretică diferită În raport cu modelul formal. Următorul studiu („Politicile publice europene - actorii și puterea lor de decizie”, semnat de Mirela State) tratează problematica procesului decizional național În cazul statelor membre ale UE. Astfel, sunt abordate chestiuni legate de procesul de formare a politicilor publice europene prin procesul decizional european. Printre obiectivele articolului se numără și cel de oferire a unei ipoteze de lucru În ceea ce privește posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
studiu („Politicile publice europene - actorii și puterea lor de decizie”, semnat de Mirela State) tratează problematica procesului decizional național În cazul statelor membre ale UE. Astfel, sunt abordate chestiuni legate de procesul de formare a politicilor publice europene prin procesul decizional european. Printre obiectivele articolului se numără și cel de oferire a unei ipoteze de lucru În ceea ce privește posibile demersuri de eficientizare a procesului de decizie și de elaborare și implementare a politicilor publice la nivel național. Ultimul studiu din această parte
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
1), nu constituie politici publice. De asemenea, acțiunile colective ce au ca scop satisfacerea preferințelor unor indivizi (dar nu ca cetățeni) nu pot constitui politici publice. De exemplu, acțiunile Întreprinse de către o corporație sunt acțiuni colective ale celor cu putere decizională, Însă au ca obiectiv satisfacerea preferințelor celor ce dețin acțiuni În acea corporație. O acțiune ce are ca obiectiv satisfacerea preferințelor cetățenilor presupune, În mod necesar, furnizarea unor bunuri sau servicii publice, a căror disponibilitate este garantată oricărui cetățean, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cât mai mult și oferind servicii cât mai ieftine) este cea a unei revoluții. În privința guvernelor autocratice, Niskanen ajunge la concluzia 1 că acestea generează cele mai mici beneficii pentru cetățeni, În raport cu celelalte alternative. În cazul unui guvernământ democratic, autoritatea decizională este deținută de către votantul median 2. Interesele votantului median vor fi definite de suma venitului său, din care se scade impozitul plătit și la care se adaugă subvențiile primite 1. Dat fiind că subvenția medie primită de votantul median este
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
subvențiile ating un nivel cu puțin sub cel atins În ultimii ani În SUA, rata medie a veniturilor va fi cu 40% mai mică decât În situația În care nu ar fi permise subvenții. În cazul unui guvernământ optim, autoritatea decizională este deținută de către o persoană aflată În spatele unui văl de ignoranță 2, cu privire la veniturile sale viitoare și la influența politică pe care o va deține, fiind, de asemenea, și neutru la risc. În acest caz, este foarte interesant faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
1956), Congressional Government: A Study in American Politics, Meridian Books, New York. Politicile publice europene. Actorii și puterea lor de decizietc "Politicile publice europene. Actorii Și puterea lor de decizie" Mirela Statetc "Mirela State" Rezumat Demersul de față abordează problematica procesului decizional național În cazul statelor membre UE după următoarea structură: introducerea ne familiarizează cu principalele teme de controversă ale guvernării europene. Prima parte este dedicată unei prezentări foarte succinte a principalelor demersuri teoretice care Încearcă să sintetizeze și să explice procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei prezentări foarte succinte a principalelor demersuri teoretice care Încearcă să sintetizeze și să explice procesul de formare a politicilor publice europene. Partea a doua și a treia reprezintă o Încercare de a prezenta diversele concluzii practice referitoare la procesul decizional european; mai exact, o prezentare, dincolo de abstracțiile teoretice, a modului concret În care interacționează diverșii actori de pe arena europeană. Partea a doua este dedicată viziunii mai sceptice asupra procesului decizional european, iar partea a treia aduce contraargumente la cele prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Încercare de a prezenta diversele concluzii practice referitoare la procesul decizional european; mai exact, o prezentare, dincolo de abstracțiile teoretice, a modului concret În care interacționează diverșii actori de pe arena europeană. Partea a doua este dedicată viziunii mai sceptice asupra procesului decizional european, iar partea a treia aduce contraargumente la cele prezentate anterior. În concluzie, cele două viziuni, aflate oarecum la extreme, sunt puse În balans, cu scopul de a extrage un enunț care să constituie cel puțin o ipoteză de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politicilor publice la nivel național - În cazul țărilor membre ale UE și al celor candidate - are nevoie de o clarificare esențială, pentru a asigura validitatea viitoarelor contribuții teoretice și practice la acest domeniu: În ce măsură ne mai putem raporta la procesul decizional național, precum și la cel de elaborare și implementare de politici fără să includem ca variabilă explicativă procesul decizional european? Deși literatura În domeniu este printre cele mai vaste dintre științele sociale din ultimii 30 de ani, nu există multe răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
o clarificare esențială, pentru a asigura validitatea viitoarelor contribuții teoretice și practice la acest domeniu: În ce măsură ne mai putem raporta la procesul decizional național, precum și la cel de elaborare și implementare de politici fără să includem ca variabilă explicativă procesul decizional european? Deși literatura În domeniu este printre cele mai vaste dintre științele sociale din ultimii 30 de ani, nu există multe răspunsuri tranșante și, cu atât mai puțin, general acceptate. Pentru a putea identifica o concluzie constructivă pentru demersurile ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ulterioare cu privire la procesul de decizie și de elaborare a politicilor publice la nivel național, actualul demers este ușor simplificat și Încearcă să pună În balanță diversele răspunsuri la Întrebări aparent simple: cine decide asupra politicilor europene? Putem identifica, În procesul decizional european, mai degrabă actori statali sau suprastatali? Ce implicații decurg de aici pentru demersurile academice și empirice care abordează problema eficientizării procesului decizional și a elaborării și implementării politicilor publice? Pentru ca cititorul să-și poată formula propria opinie cu privire la problema
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În balanță diversele răspunsuri la Întrebări aparent simple: cine decide asupra politicilor europene? Putem identifica, În procesul decizional european, mai degrabă actori statali sau suprastatali? Ce implicații decurg de aici pentru demersurile academice și empirice care abordează problema eficientizării procesului decizional și a elaborării și implementării politicilor publice? Pentru ca cititorul să-și poată formula propria opinie cu privire la problema care constituie subiectul analizei de față, voi prezenta succint marile teme de controversă ale guvernării europene, precum și principalele demersuri teoretice care Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]