9,387 matches
-
și cultural prin demolările din anii 1980 impuse de grandomania dictatorului; dispariția unor sate în numele politicii de "sistematizare" a zonelor rurale; nenorocirile provocate de aplicarea "politicii demografice" (1966-1989); înfometarea populației prin aplicarea unor norme aberante de "alimentare rațională"; frigul, mizeria, disperarea izvorîte din degradarea fizică la care regimul comunist a condamnat întreaga populație; menținerea puterii comuniste prin promovarea mizeriei materiale și morale, a fricii generalizate; pulverizarea reperelor morale și a valorilor de solidaritate ale societății românești; uciderea cetățenilor revoltați la ordinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că eu am asistat, eu personal, în perioada cît am fost aici, la cinci deținuți care au fost omorîți: Balanișcu, Bogdanovici, Niță Cornel, care au murit. Iar doi în fața mea s-au aruncat în golul scării: Șerban Gheorghe și Vătășoiu. Disperarea era atît de mare, încît cred că, dacă ar fi avut posibilitate, marea majoritate s-ar fi sinucis, așa cum am încercat și eu, în momentul în care mi-am dat seama că de aici nu se poate ieși decît dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul trezirii unei conștiințe colective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un alt angajament, care, dacă nu venea la timp, îi lăsa să piară în anonimat și sărăcie. Nimic din toate acestea nu mai conta când veneau aplauzele după primul cântec. Iar după al doilea, parcă mai intense. La
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a Victoriei, de unde începea Kiselefful, și aglomeratul Târg al Moșilor, la intersecția dintre Calea Dorobanților și Ștefan cel Mare. Aici își reia cu un elan nemaiîntâlnit cariera, la celebra Roata lumii, spre mirarea unora care îl văzuseră deja decăzut și disperarea patronilor, pentru că a golit din nou sălile marilor grădini și restaurante din oraș, furându-le publicul care îl urma pretutindeni. L-am văzut la Roata lumii, pe Calea Dorobanților. Era o forfotă de lume elegantă, oglinzi multe, miros de bogăție
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
căsătorie scurtă, care s-a dovedit la fel păguboasă atât pentru inima lui, dar mai ales pentru portofelul său, ca și prima. O altă femeie șarmantă și frumoasă i-a păcălit sufle- tul, crezând, în sfârșit, că a găsit salvarea. Disperarea singu- rătății, boala și depresiile nu l-au făcut să vadă că Mary Maud, o vedetă talentată a Cărăbușului, nu era decât o altă poveste sortită eșecului. Al doilea divorț din același an a pus definitiv capac câști- gurilor sale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a lui Jung. Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a lui Jung. Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu exista”. Deoarece manuscrisul primului meu roman nu apăruse, nu fusese validat de conștiința publică și, după cum mi se părea, nu aveam timpul necesar să mai produc altele. „Nu sunt, nu exist deoarece nu m-am exprimat!”, părea să sune disperarea aceea a mea, din noaptea de spital și, de atunci, am păstrat ferm această „prejudecată” că „existența este legată de creație!”, nu există o alta. (Mai sus, În cele câteva forme, căi, „șine” rigide ale creației se poate obiecta că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anii ’48! Îi mai țin minte cu fețele Îngropate În micile sau marile aparate de radio, ascultând cu o concentrare dureroasă posturile de radio Londra sau Paris, Încercând să surprindă - și exagerând de fiecare dată, cu un optimism dictat de disperare și spaimă! - cele mai infime semne ale unei „schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezistență, pentru a se păstra În limitele echilibrului moral „și social”, dacă este bombardat cu prea multe răspunderi și, mai ales, cu prea multe Învinuiri - chiar și dacă sunt auto-Învinuiri, auto-acuze! -, riscă să se deterioreze Într-un fel sau altul. Disperarea este una dintre aceste forme, din punctul de vedere al religiei creștine păcatul cel mai grav, deoarece În această „stare” Îl uiți pe Creator, iar efectul ei, uneori, sinuciderea, e păcatul „cel mai” capital deoarece te privează de ceea ce transformă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pocăință, mea culpa, Întoarcerea Încă o dată a feței spre Cel Prea Înalt care ne iartă totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe altarul din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre, care sunt marcate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Catolică cu un necesar Îndreptar al ierarhizării lor. Or, pe mantia de aur, grea de păcate, a lui Christ „de la Cluj”, peste avariție sau homicidus, de exemplu, se află, pe locul cel mai Înalt, Superbia, orgoliul. Deoarece acesta, ca și disperarea, Îl exclud pe Creator din ordinea Universului moral și fizic, contribuind la „Înnebunirea” credinciosului, la pierderea echilibrului său străvechi și „adaptat”. La cele ce se Întâmplă și azi În lumea noastră contemporană și nu numai În „fostele” țări comuniste: așa-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar fi fugit În S.U.A., unde Tatăl meu era chemat de un prieten, preot al comunității românești greco-catolice din Detroit și cînd bagajele și tranzacțiile erau făcute pentru trecerea frontierei, iar Tatăl meu s-a răzgândit În ajunul plecării, spre disperarea Mamei. Nu aș fi fost, În școlile americane, un paria, dar aș fi ajuns oare scriitor? Și dacă da, oare ce fel de texte aș fi elaborat, nu cumva absența obstacolelor teribile ale cenzurii comuniste m-ar fi Împins „acolo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr, cu mintea mea de-acum!”. De altfel, vechii zei ai Greciei Îi pedepsesc nu o dată, În fastuoasele și unicele lor mituri, pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privi mai cu atenție ce ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-o „asemănare stilistic-temperamentală” și astfel se explică rapidele pasiuni pe care le-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de modernitate comunistă și de postmodernitate. Altminteri, țara dispune de un nivel de educație și de o intelectualitate care se prezintă ceva mai bine decât condițiile materiale ale societății. De aici, tot felul de frustrări și chiar o doză de disperare. Te poți realiza În România? Sunt români care cred că merită mai mult, dar nu sunt deloc convinși că acest „mai mult“ Îl vor putea dobândi cândva În România. România a devenit o țară de emigranți, ceea ce prin tradiție nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nu le-a acceptat, cu argumentul greu de contestat: „Soldații vor să-mi sărute mâna, cum să le Întind o mănușă de cauciuc?“ A mers, la fel de insensibilă În fața primejdiei, și În tranșeele avansate. Din toate acestea și din amestecul de disperare și de speranță, a crescut mitul. Maria a devenit simbolul Încrederii În victorie și În Înfăptuirea visului de unitate a românilor. În ziua sărbătoririi victoriei, și-a făcut intrarea În București, așa cum se cuvenea, călare și În uniformă, alături de regele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să se răsfrângă asupra familiei (care mai includea două surori mai mici), întotdeauna din rațiuni financiare (certuri nesfârșite între avocați în legătură cu pensia alimentară și ajutorul copiilor). Era misiunea, cruciada lui, urmărind să ne epuizeze, să ne oblige să realizăm cu disperare că noi - nu comportamentul său - eram responsabili pentru că nu mai făcea parte din viața noastră. A plecat de-acasă, din Sherman Oaks, în semn de protest, mutându-se la Newport Beach, iar furia lui a continuat să contrasteze cu împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care dansau și când am văzut că tipul costumat în Patrick Bateman încă mai era acolo, am avut subit sentimental că petrecerea era pe punctual de a scăpa de sub control. Ceva în mine s-a prăbușit, explodând - un moment de disperare pură, aproape viscerală - aveam nevoie de încă o linie. Am scrutat din nou mulțimea. Jay alunecase în sfera celebrităților - soția mea și David Duchovny -, iar Robby dispăruse. Așa că am urcat pe scările impozante, curbate, la primul etaj, să verific dormitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în morgi ad-hoc, panglica galbenă a poliției încercuind terenul de joacă - apoi, în momentele de restriște de după masacru: pușca de calibru 22 dispărută din biroul tatălui vitreg, jurnalul consemnând sentimental de disperare și respingere trăit de băiat, un băiat foarte afectat de glumele răutăcioase, un băiat care n-avea nimic de pierdut, fie că pastilele de Elavil nu-și făcuseră efectul, fie că tulburarea bipolară de care suferea nu fusese detectată, cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă voi înștiința cât mai curând despre posibilele servicii de protecție ale poliției... Mă ridicasem în picioare, iar genunchii îmi tremurau... și chiar nu mă simt foarte...hm, îmi pare rău, chiar nu mă simt bine. Camera era inundată de disperare, torente de disperare. Știam deja, pe jumătate beat de la votcă, trezindu-mă într-un ritm rapid, că detectivul Kimball nu va fi în stare să salveze pe nimeni și că mai multe scene ale crimelor vor fi pătate de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cât mai curând despre posibilele servicii de protecție ale poliției... Mă ridicasem în picioare, iar genunchii îmi tremurau... și chiar nu mă simt foarte...hm, îmi pare rău, chiar nu mă simt bine. Camera era inundată de disperare, torente de disperare. Știam deja, pe jumătate beat de la votcă, trezindu-mă într-un ritm rapid, că detectivul Kimball nu va fi în stare să salveze pe nimeni și că mai multe scene ale crimelor vor fi pătate de sânge. Teama continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]