9,341 matches
-
mult folosit în industrie, mai ales ca element de aliere. Ionii de mangan au diverse culori și sunt folosiți în industrie ca pigmenți și ca oxidanți. De asemenea, ionii de mangan (II) apar ca și cofactori pentru o serie de enzime. Unii compuși ai manganului erau cunoscuți încă din preistorie. Au fost descoperite picturi vechi de 17000 de ani realizate cu pigmenți pe bază de bioxid de mangan. Egiptenii și romanii foloseau compuși ai manganului la fabricarea sticlei, fie pentru a
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
monede, de exemplu în monedele de 1 și 2 euro și în monedele de 1 dolar (începând din 2000). Manganul este un microelement esențial în toate formele de viață. Necesarul zilnic pentru un adult este de 2-3 mg. Clasele de enzime care au manganul ca și cofactor sunt foarte largi și includ oxidoreductazele, transferazele, hidrolazele, liazele, izomerazele, ligazele, lectinele și integrinele. De asemenea, manganul pare să aibă un rol important în utilizarea de către corpul uman a vitaminei B și a vitaminei
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
Fierul joacă un rol important în biologie, formând substanțe compuse cu oxigen molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce au rol în transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel mai utilizat în enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate în respirația celulară, procesele de oxidare și reducere la organismele vegetale și animale. Primul tip de fier cunoscut și utilizat de oameni provenea din meteoriți. În Egipt și Mesopotamia s-au descoperit vărfuri
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
fierul în hemuri, o componentă esențială a citocromilor, proteine implicate în reacții redox (incluzând respirația celulară), și a proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina și mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se găsește de asemenea în complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza și hitrogenaza. Atunci când organismul se confruntă cu o infecție bacteriană, fierul este "sechestrat" în interiorul celulelor (de obicei în molecula de depozitare feritină) astfel încât să nu poată fi folosit de către bacterii. Fierul absorbit din duoden este legat
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii). A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
interiorul acesteia de mediul său, reglementează ceea ce trece înăuntru și afară (permeabilitate selectivă) și menține potențialul electric al celulei. Toate celulele posedă ADN (materialul ereditar de gene) și ARN (care conține informațiile necesare pentru construirea diferitelor proteine cum ar fi enzimele, mașinăriile primare ale celulelor). În celule există de asemenea și alte tipuri de biomolecule. Lista de mai jos conține componentele principale ale celulei. Citoplasma celulei este inconjurată de o membrană celulară sau membrană plasmatică. Membrana plasmatică din plante și procariote
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
este în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță. Comprimate în organism Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a intestinului - acest proces este dezintegrarea comprimatelor - astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă. Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au
Medicament () [Corola-website/Science/303290_a_304619]
-
Microbii contribuie la numeroase procese extrem de importante cum ar fi fermentația la nivel industrial (producția de alcool, oțet sau produse lactate), producția de antibiotice și clonarea organismelor complexe, cum ar fi plantele. Microbii sunt folosiți în biotehnologie pentru producerea de enzime cum ar fi enzima polimerază Taq. Bacteriile pot fi folosite pentru producția de aminoacizi. "Corynebacterium glutamicum" este una dintre cele mai importante specii de bacterii, producând anual mai mult de două milioane de tone de aminoacizi. Microorganismele produc biopolimeri cum ar
Microbiologie () [Corola-website/Science/302980_a_304309]
-
procese extrem de importante cum ar fi fermentația la nivel industrial (producția de alcool, oțet sau produse lactate), producția de antibiotice și clonarea organismelor complexe, cum ar fi plantele. Microbii sunt folosiți în biotehnologie pentru producerea de enzime cum ar fi enzima polimerază Taq. Bacteriile pot fi folosite pentru producția de aminoacizi. "Corynebacterium glutamicum" este una dintre cele mai importante specii de bacterii, producând anual mai mult de două milioane de tone de aminoacizi. Microorganismele produc biopolimeri cum ar fi polizaharidele, poliesterii sau
Microbiologie () [Corola-website/Science/302980_a_304309]
-
compoziția subunității mari, 60S, a ribozomului) și ARNr 18S (ce intră în compoziția subunității mici, 40S, a ribozomului). Unele molecule de ARN au ca rol regularea expresiei genelor: Unele molecule de ARN (numite și ribozime, prin contracția cuvintelor ribonucleotid și enzime) au capacitatea de a cataliza reacții chimice de clivare sau de transesterificare în absența proteinelor enzimatice. Un exemplu îl reprezintă siturile active (peptidil și aminoacil) ale ribozomilor care sunt formate exclusiv din segmente de ARN ribozomal. Ribozimele pot cataliza și
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
azotul dintr-un heterociclu bazat pe pirol) în timp ce cu ceilați 2 atomi de N este legat covalent. Este cel mai des întîlnit tip de hem, fiind întîlnit atît în structura proteinelor transportoare de O (hemoglobina, mioglobina), cît și în structura enzimelor de tipul peroxidazelor.Enzimele COX1 și COX2 ciclooxigenazele care intervin în sinteza prostaglandinelor,conțin și ele o grupare hemică în unul din cele 2 site-uri active.În general hemul B eset atașat de helixul proteic prin intermediul unei legături coordinative
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
bazat pe pirol) în timp ce cu ceilați 2 atomi de N este legat covalent. Este cel mai des întîlnit tip de hem, fiind întîlnit atît în structura proteinelor transportoare de O (hemoglobina, mioglobina), cît și în structura enzimelor de tipul peroxidazelor.Enzimele COX1 și COX2 ciclooxigenazele care intervin în sinteza prostaglandinelor,conțin și ele o grupare hemică în unul din cele 2 site-uri active.În general hemul B eset atașat de helixul proteic prin intermediul unei legături coordinative între ionul de Fe
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
carboni.Acesta eet supus decarboxilării și dehidrogenării la C6 și C4, formîndu-se protoporfirinogenul IX, care prin dehidrogenare trece în protoporfirina IX.Sub acțiunea ferochelatazei asupra protoporfirinei IX, are loc încorporarea fierului, formîndu-se astfel hemul Tabel ce prezintă intermediarii și cu enzimele implicate în sinteza hemului
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
centrozom - ciclul acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
de teste de identificare a alergenelor, în funcție de metoda de măsurare, radiometrică (radioactivă) sau colorimetrică/fluorometrică: RAST (radioallergosorbent test - radioimunoabsorbție („RAST Test” este "Marca Depusă" a concernului «Pharmacia») , teste de imunocaptare, de imunofluorescență, testarea antigenică multiplă simultană și reacția ELISA (imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația) IgE pentru un tip specific de alergen este de peste 4 ori mai mare față de valorile normale. Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi interpretate subiectiv, gen «da», «nu», «dubios
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
și "Staphylococcus schleiferi". Pot produce o gamă largă de infecții, a căror gravitate și localizare variază de la infecții superficiale ale pielii până la infecții ce pun viața în pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita. În funcție de capacitatea de a secreta o enzimă numită coagulază (care poate coagula plasma), stafilococii se împart în coagulazo-negativi și coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se găsesc peste tot), făcând parte din flora normală a organismului, găsindu-se în orofaringe, tractul gastro-intestinal și uretra anterioară. Produc frecvent infecții
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
proprii organismului, și cum se explică varietatea clinică a afecțiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii bacteriene - infecții. Intoxicatiile stafilococice sunt
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
2-5 mg/dl, valoarea crește în situații de stres, deshidratare, post prelungit.Aceste alterări de captare sunt de regulă însoțite de o activitate scăzută la nivelul glucuronil transferazei mai precis uridin difosfatglucuroniltransferazei izoforma A UGT1A1.Datorită valorii scăzute a acestei enzime, poate fi confundată cu sindromul Crigler Najjar tip II. Sindromul se diferențiază prin valorile normale ale testelor hepatice, prin absența bilirubinei în urină. Este o tulburare genetică rară, dată de deficiența de glucuroniltransferază.El există sub forma a 2 tipuri
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
a 2 tipuri: iar pacienții supraviețuiesc pînă la maturitate, și răspund la tratamentul cu fenobarbital. Descoperit independent în anul 1954 de Dubin și Johnson și de către Sprinz și Nelson, sindrom autosomal recesiv.Constă în diminuarea excreției de bilirubină fără afectarea enzimelor hepatice:ALT (alanin transaminaza ), și AST (aspartat transaminaza). Spre deosebire de sindromul Gilbert, bilirubina este perzentă în urină, iar ficatul este ușor pigmentat. Denumit după medicul filipinez Arturo Belleza Rotor (1907-1988),este un sindrom autosomal recesiv cu etiologie necunoscută, foarte asemănător cu
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
tubului proximal, apoi ansa lui Henle și tubul contort distal, unde prin principiul curentului contrar va fi concentrat, urmează "tubulul colector" (' 'Tubulus renalis colligens"). Pe lângă rolul de excreție, rinichiul are și un rol reglator al presiunii sanguine prin renină (o enzimă) și producerea de elemente sanguine (eritropoieză). Este măsurarea exactă a activității renale (cantitatea de urină, concentrația în creatinină, uree, acid uric, potasiu), sunt metode diferite de măsurare prin care se poate stabili insuficiența renală.
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
leucemie, cum este leucemia acută mieloidă - subtipul promielocitic M3, care nu răspund la chimioterapia de primă intenție. Este un chimioterapic cu acțiune incomplet elucidată: se presupune că trisulfitul de arsen induce intensificarea apoptozei celulelor tumorale, iar cercetări recente au identificat enzima tioredoxin reductază drept țintă a trioxidului de arsen. Din cauza toxicității sale, folosirea medicamentului prezintă mari riscuri. În prezent, alături de toți compușii arsenului, trioxidul de arsen este clasificat drept "toxic" și "periculos pentru mediu" în Uniunea Europeană, prin Directiva CEE nr. 67
Trioxid de arsen () [Corola-website/Science/303501_a_304830]
-
ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză). La clasificare se mai poate lua în considerare și: "compoziția chimică", "puritatea", "puterea calorică". Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat și culoare specifică
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
se mai poate lua în considerare și: "compoziția chimică", "puritatea", "puterea calorică". Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat și culoare specifică, având un conținut mare de zaharuri și substanțe minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Culoarea. În raport cu substanțele colorate care se găsesc în nectar și care sunt pigmenți vegetali-caroten, clorofilă, xantofilă- culoarea mierii diferă de la incolor până la neagră. La mierea de nectar predomină culoarea galbenă. Mierea strânsă la începutul primăverii are o culoare
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
Prezența dextrinelor mărește vâscozitatea mierii și îi dă un aspect cleios, neplăcut. Substanțele nezaharoase se găsesc în cantități mici în mierea de albine, aproximativ 1% din miere, și nu sunt lipsite de importanță, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs. Fermenții ("enzimele" sau "diastazele"), sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Din punct de vedere structural sunt compuși organici cu caracter proteic, având o componentă proteică, "apoenzimă", (care îi conferă specificitatea de substrat) și o grupare chimică, "coenzimă", (care determină activitatea
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]