8,366 matches
-
litè „rugăciune” și lìssomai, „a se ruga”). Lipsa unui jargon fascinant și a unor ornamente mitologice poate explica motivul pentru care teoriile cele mai recente despre originea și natura sacrificiului neglijează Într-o asemenea măsură religia romană. Civilizația romană este faimoasă pentru cunoscutul ei potențial de violență interioară și exterioară. Însă ucigând animalele, romanii au elaborat nu violența 3, ci mai curând niște realități simple, lipsite de spectaculozitate, dar esențiale pentru viață: faptul de a dărui, a hrăni, a lua masa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al republicii romane; vrem doar să punem În evidență angajamentul personal ce pare să se afle sub orice speculație erudită. Varro a vorbit despre misteriile din Samotrace În multe opere 3; probabilitatea ca și el să fi fost inițiat În „faimoasele misterii ale samotracilor” (fr. 206) este, așadar, destul de mare. 4. Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația subtilă și angajată a lui Varro nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Grecia. Dacă Atenaxe "Atena" introduce, În jurul anilor 431/30 Î.Hr., cultul zeiței trace Bendisxe "Bendis" (IG, II2, 1361), iar autori ca Eupolis și Euripide Îl menționează pe cel frigian al lui Cotysxe "Cotys", egipteanul Ammonxe "Ammon", stăpân al unui faimos oracol În oaza de la Siwah și identificat cu Zeusxe "Zeus" (Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personale și intense modulate pe istoria divină exemplară, care este evocată și actualizată ritual, astfel Încât să-i ofere credinciosului „buna speranță” că va putea obține și el binefaceri pentru viața prezentă și, În mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antichității târzii, mai precis pentru cunoașterea complexului de operații ce au scopul să stabilească un contact direct cu realitatea divină ca Încununare și realizare supremă a idealului platonic de „asimilarea Zeului”. O definiție a „artei divine” ce se Întemeiază pe faimoasele Oracole caldeene ale lui Iulian Teurgul, care a trăit sub Marcus Aurelius, este de ajuns să exprime semnificația religioasă a unei practici pe care Iamblichos și toți autorii care au Înțeles să i se asocieze o disting net de magia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul templu al orașului; era reprezentat Într-o atitudine războinică, având coif și scut, iar În templu se găseau și vexilla care erau scoase doar În timp de război pentru a Însoți armatele. Se pare, așadar, că Svarogúxe "Svarogu^" a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
critice. Vă voi prezenta câteva exemple de povestiri foarte cunoscute care, evident, nu pot să fi fost scrise de martori direcți. Aceste exemple sunt asemănătoare cu botezul lui Isus, citat mai înainte. 5. Rugul arzând Primul exemplu simplu este scena faimoasă a rugului arzând (Ex 3,1-6). Personajele sunt două: Moise și Dumnezeu. Cine asistă la scenă? Nimeni. Cine ne poate povesti scena? Se poate spune: „Moise”. Totuși, povestirea nu este la prima persoană, ci la persoana a treia. Și aici
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
următoare, voi relua principalele puncte ale „dossier”-ului pentru a le analiza pe scurt. II. Personajul Moise Personajul Moise este fundamental în istoria lui Israel ca atare, nu doar în circumstanțele exodului. Ne putem imagina că un personaj atât de faimos, obligatoriu, trebuie să fi lăsat câteva urme în istoria timpului. Surprinzător, trebuie să ne predăm evidenței: nici un document extrabiblic, găsit până acum, nu-l consemnează pe Moise. Trecerea pe la curtea faraonului, intervenția sa în favoarea poporului evreu și lungile sale bătălii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Is 30,16; 31,1; Os 1,7; 14,4; Zah 9,10; Ps 20,8; 33,16-17; 147,10-11; Prov 21,31). Prov 21,31 sintetizează bine această concepție: „Se pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar victoria aparține Domnului”. Faimosul text din Iob 39,19-25 descrie calul sub acest aspect războinic. Unele povestiri fac aluzie și ele la această tematică. Absalom, fiul răzvrătit al lui David, și-a procurat un car și cai pentru a-și arăta ambițiile sale (2Sam
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o serie de cuceriri militare. 2. Sedentarizarea progresivă a seminomazilor Pentru a rezolva problemele principale ale primei teorii, în special problema ridicată de săpăturile arheologice de la Ierihon și Ai - menționate mai sus -, a fost propusă o a doua teorie de faimosul exeget german Albrecht Alt. În locul cuceririi militare rapide, ar trebui să considerăm că a avut loc o infiltrare lentă și pacifică a seminomazilor veniți din regiunile deșertice și sedentarizați progresiv în țara Canaanului. Din cauza transhumanței turmelor, seminomazii, care erau strămoșii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fost adoptată de toate populațiile regiunii. 6. Hapiru și evreii Deseori, manualele și introducerile la Vechiul Testament, ca și prezentatorii populari ai Bibliei, fac referință la o teorie urmată mult în anii trecuți. Documentele găsite la Tel el-Amarna în Egipt, capitala faimosului Akenaton sau Amenofis al IV-lea (1374-1347 î.C.), menționează frecvent grupuri cunoscute sub numele de hapiru. Aceste documente provin din corespondența diplomatică de la curtea Egiptului cu vasalii din Orientul Apropiat, între altele și cu țara Canaanului. O parte din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acesta s-a căsătorit, tot conform Bibliei, cu o prințesă egipteană, fiica faraonului (1Rg 9,16; 11,1). Nici arheologia nu a putut valida imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. N-a rămas mare lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este probabil o reconstrucție tardivă și idealizată. Există și alte rațiuni care ne obligă să recitim mai critic imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. Întâi de toate, un regat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fi basci, spanioli sau străini și perspectivele lor vor varia în funcție de poziția sau distanța pe care o vor lua față de evenimente. Cine e mai implicat, mai pasionat, cine mai puțin. În fine, avem unele opere artistice; citez în special una, faimosul tablou pictat de Pablo Picasso care se găsește la Muzeul de Artă Modernă din New York. Această operă nu încearcă să facă o „fotografie” a orașului distrus. Nu este posibil, de exemplu, să știm câte au fost victimele plecând de la examinarea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în „dincolo“ ul prost al lipsei de repere. Iar „depășirea“ limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în „dincolo“-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper. Pentru greci, așadar, nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. „Încercarea“ limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitare se neagă dinăuntrul maximei ei exersări. Ea a devenit voință de dezmărginire. HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA Când este vorba de Heidegger și problema operei de artă, se invocă îndeobște Der Ursprung des Kunstwerkes (Originea operei de artă), faimoasa scriere publicată în volumul Holzwege (Cărări în necunoscut), la baza căreia au stat trei conferințe ținute în 1936. În schimb, nu numai amatorii de filozofie și estetică, dar chiar și cercetătorii trec adesea cu vederea textul conferinței Die Herkunft der
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reintrarea în scena politică cu ajutorul acestui antisemitism tot mai accentuat în rîndul studenților. Cuza și-a început atacurile împotriva lui Iorga și a legăturilor lui cu Aristide Blank în Adunarea Națională. În acest cadru, el putea apela în voie la faimoasele sale aforisme și admonestări. Aceste atacuri au fost declanșate pe la sfîrșitul lui 1920, s-au intensificat prin 1921, și au devenit ulterior tot mai virulente. Ele păreau să fie axate pe o schemă oarecum monotonă și se încheiau cu "Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui începeau întotdeauna cu "Trăiască Italia!" Nici un gînd acordat autodeterminării etiopienilor, dar o mulțime de vorbărie despre "misiunea civilizatoare" a Italiei și despre "barbarismul etiopienilor", în schimb. Iorga omitea să menționeze metodele de luptă ale italienilor, folosirea gazelor toxice și faimoasa scrisoare a fiului lui Mussolini adresată tatălui său, în care descria bombardarea etiopienilor lipsiți de apărare: "pe care bombele mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a luat atitudine chiar și împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cămăși verzi s-au adunat într-un cortegiu zgomotos în centrul Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au sărbătorit asasinarea Profesorului Iorga și a celorlalți. A fost organizat și un macabru "banchet al răzbunării la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva gloanțe îi zburaseră formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. în dimineața aceea geroasă și învăluită într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau al unui avantaj economic, un scurt, dar sângeros ciclu de răfuieli. În Franța, circa 10.000 de oameni au fost uciși prin metode „extrajudiciare”, mulți dintre ei fiind executați de grupurile independente de rezistență armată, mai cu seamă de faimoasele Milices Patriotiques, care i-au adunat pe suspecții de colaborare, le-au confiscat averile și, În multe cazuri, i-au Împușcat pe loc. Aproximativ o treime dintre cei executați astfel au murit Înainte de debarcarea Aliaților În Normandia pe 6 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națiunilor, permițându-le unor oameni precum mareșalul Tito, Charles de Gaulle sau Konrad Adenauer să le ofere compatrioților o imagine de sine plauzibilă și chiar onorabilă. În materie de tradiții inventate, până și Germania de Est revendica o origine nobilă: faimoasa „revoltă” comunistă de la Buchenwald din aprilie 1945, În mare parte fictivă. Aceste povești permiteau țărilor care Înduraseră pasiv războiul, ca Olanda, să uite nenumăratele compromisuri, iar celor unde activismul se dovedise a fi Îndreptat În direcție greșită, precum Croația, să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre deosebire de majoritatea guvernelor europene, avea libertatea de a-și transpune În lege Întregul program electoral, fără interferențe ale partenerilor de coaliție. Dar a derivat și din originea specifică a reformismului britanic. Legislația socială din Anglia postbelică s-a bazat pe faimosul raport al lui sir William Beveridge, publicat În noiembrie 1942 și devenit instantaneu bestseller. Născut În 1879 În familia unui judecător britanic din India imperială, Beveridge era animat de aspirații și ambiții comune marilor liberali reformatori din epoca edwardiană. Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pesimistă din Paris, Roma și Berlin, inițiativa trebuia să vină de la Washington. Planul lui Marshall pentru un Program de Reconstrucție Europeană (European Recovery Program - ERP), dezbătut alături de consilierii săi În următoarele săptămâni și anunțat, la 5 iunie 1947, Într-o faimoasă cuvântare inaugurală la Universitatea Harvard, era spectaculos și original. Dar nu apăruse din senin. Între sfârșitul războiului și anunțarea Planului Marshall, Statele Unite cheltuiseră deja miliarde de dolari pe ajutoare și Împrumuturi acordate Europei. Cei mai importanți beneficiari au fost, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul anului 1946, că nu va adera la instituțiile de la Bretton Woods, Ministerul de Finanțe american a fost sincer uimit; pentru a explica raționamentul din spatele deciziei lui Stalin, George Kennan a trimis de la Moscova, În noaptea de 22 februarie 1946, faimoasa „Telegramă lungă”, primul pas semnificativ În recunoașterea iminentei confruntări de către americani. Cu excepția lui Kennan, responsabilii politicii externe americane par, În această prezentare, de o candoare surprinzătoare. Poate chiar erau - și nu numai cei ca Walter Lippmann sau senatorul Estes Kefauver
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În comun cu Anglia imperialistă decât cu Rusia comunistă”. Desigur, Wallace era celebru pentru Îngăduința față de comunism, dar oprobriul său față de implicarea Statelor Unite În Marea Britanie și Europa era Împărtășit de personalități din Întregul spectru politic. Când Winston Churchill a rostit faimosul discurs despre Cortina de Fier În Fulton (Missouri), În martie 1946, Wall Street Journal a comentat acid: „Reacția țării la cuvântarea domnului Churchill e dovada concludentă că SUA nu dorește o alianță, sau ceva ce seamănă a alianță, cu nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]