9,643 matches
-
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâne abia
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. {EminescuOpI 141} Scârțiirea de condeie dădea farmec astei liniști, Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei iriști, Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; Când suna, știam că Ramses trebuia să fi murit. Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o vieață-ntreagă în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voiu iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă". Hyperion vedea de sus Uimirea-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prea era de tot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii! {EminescuOpI 186} CÎND AMINTIRILE... Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de obiceiu Ca-n zilele acele, Să mă îmbăt și de scântei Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam să te arăți La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniștit De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am Femeie! {EminescuOpI 188} Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochiu de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. {EminescuOpI 193} ȘI DACĂ... Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. Și dacă stele bat în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
femeie, E totuși altfel, " nu știu cum". De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăce; Dac-al ei glas de armonie, E și-n tăcere-i " nu știu ce". Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un " nu știu ce" ș-un " nu știu cum". {EminescuOpI 209} LASĂ-ȚI LUMEA... Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da vieața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin-cu mine, rătăcește Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da vieața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin-cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezește Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării strâmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă vieața mea de veci. Te duci și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. ......................................... Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai-nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
răsai-nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atîta de curată Ca farmecul de care tu ești împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te cunosc! Fir-ar să fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său personal. Mă apucă de după gât și mă sărută pe buze. Se simte că e plin de feromoni. Ar putea să-și îmbutelieze sudoarea și s-o vândă pe post de afrodiziac. Se mută de pe un picior pe altul, debordând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că fiecare are timp să vorbească despre sine. Și eu aș vrea să îi împărtășesc o parte din suferința mea provocată de despărțirea de Patrick, dar Daisy nu-mi dă nici o șansă. E mult prea ocupată să-mi povestească despre farmecele lui Făt-Frumos și nu mă întreabă nici măcar de formă cum mă simt. Așa că devin din ce în ce mai nervoasă și mai dezinteresată, dar ea nici nu bagă de seamă, mulțumită cantităților industriale de Pinot Grigio pe care le-a consumat. Hotărăsc să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de dragostea lui. De ce nu mi-a spus că vrea să ne despărțim când s-a mutat la New York? În loc de asta, a alimentat o relație la distanță pe care oricum o sortise eșecului. Dar ura a dispărut apoi ca prin farmec. Cred că mă aflam într-o stare de negare atât de intensă că nu mai puteam să fiu și resentimentară. (3) Negocierile - Dacă voi face asta, tu vei face... Încerci să negociezi cu cineva schimbarea situației de fapt. Dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult decât este e foarte puternică la femei. La începutul unei relații, ești tentată să te deschizi foarte mult față de celălalt și să-i împărtășești chiar și cele mai neînsemnate detalii sau mici supărări, care, odată exprimate, dispar ca prin farmec. Tâmpita de la poștă îți spune că n-ai lipit bine coletul și că nu-l poți trimite așa, șoferul de autobuz nu vrea să-ți dea bilet, dar nici nu-ți lasă timp să-ți cumperi unul de la automat, nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
strigă, se umflă în pene și devin foarte vulgari atunci când beau (eu și Daisy suntem uși de biserică, în comparație cu ei), dar mai ales pentru că nu sunt atrași de mine. Într-un fel, suntem chit, deoarece și eu rămân rece la farmecele lor. Cu toate astea, situația mă enervează mai mult decât ar trebui. Cu cât mă învârt în cercuri mai pretențioase, cu atât întâlnesc mai puțini bărbați interesați de persoana mea. În schimb, sunt preferata muncitorilor necalificați. Aceștia mă adoră: sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
văzut ducându-se să discute între patru ochi pe peluză, zic eu. Numai să nu ia prea literal acest tête-à-tête... Daisy devine amenințătoare. Mi se pare cam aprinsă. Ar fi bine să-l lase în pace pe Finn. Numai de farmecele ei nu mai are el nevoie acum. Nu știu ce-am putea noi să facem, ridic eu din umeri. Poate doar să-i stropim cu niște apă rece. Lui Daisy îi fulgeră ochii a război. — Numai atâta știi! mă apostrofează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gulerul cămășii. N-am putut să nu mă gândesc la felul în care se manifestă Daisy. Metodele ei de seducție din anii patruzeci nu pot fi puse în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cunoscut pe Patrick, cineva care îmi păruse dragostea vieții mele și care m-a părăsit pentru o altă femeie, așa că nu eram prea sigură pe mine. Totuși, când am început să facem dragoste, toate problemele mele au dispărut ca prin farmec și iubirea ne-a consumat, făcându-ne să ne jenăm unul de celălalt. Partidele noastre de sex erau fantistice și ne extenuau. Mai mult, astfel comunicam mai bine decât prin cuvinte, ceea ce cred că îl speria. În timp, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră în întâmpinarea Reginei înconjurată de mii de Elfi suavi, iar goana plină de farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost îndelung studiată și apoi trimisă Ministrului Matematicii la București. După trei zile sosi prin fax răspunsul: Întrucât Profesorul Moș Eveniment și-a depășit atribuțiile împingând cunoașterea până dincolo de limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]